14,316 matches
-
care poate fi util în deciderea între diferite utilizări ale resurselor. Lucrarea prezintă un algoritm de evaluare economică aplicat Clinicii „Villalba” - Napoli (algoritm ce se poate aplică în toate clinicile și spitalele), aflarea ‚punctului de ruptură’ - reprezentând momentul în care clinică recuperează investițiile din aparatură medicală, personal medical, paramedical și administrativ, materiale utilizate și alte costuri fixe sau variabile și înregistrează profit.
EVALUAREA ECONOMICA A SISTEMULUI DE SANATATE by Anca Banarescu () [Corola-other/Science/84270_a_85595]
-
unui test antidoping inopinat, Adrian Mutu a fost depistat pozitiv cu cocaină. Echipa Chelsea Londra i-a reziliat contractul pentru acest motiv, iar Federația Engleză de Fotbal l-a suspendat șapte luni. În timpul suspendării, fotbalistul a urmat un tratament la clinica fostului internațional englez Tony Adams. În ianuarie, Mutu a fost legitimat la formația italiană Juventus Torino, dar gruparea londoneză a apelat la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne pentru a obține compensații de la Mutu, considerând că acesta a prejudiciat echipa
Adrian Mutu () [Corola-website/Science/298246_a_299575]
-
În același an primește Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris. În perioada 1892-1895 lucrează ca profesor agregat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris. În 1925 este numit profesor de Anatomie Topografică și de Clinică Chirurgicală la Facultatea de Medicină din București, post în care va rămâne până la moartea sa în 1926. În perioadele 1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926 este Decan al facultății de medicină iar între 1912 și 1915 Rector al Universității din București. Thoma
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
medical noua metodă de rahianestezie la nivel cervical. În timpul unor vizite în Anglia și America, în anii 1909-1910, a lansat "rachianestezia înaltă", utilizabilă și la intervenții chirurgicale efectuate pe toracele superior și la gât, și a făcut demonstrații operatorii în clinici de renume. Thoma Ionescu a publicat numeroase articole despre rezecția simpaticului cervical în tratamentul anginei pectorale (1897), asupra gastrectomiei totale în cancerul de stomac, a imaginat și dezvoltat tehnici operatorii originale de trepanație, de nefropexie, splenectomie și în cura radicală
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
și membru de onoare (1925) al Academiei Române. Școala sa de chirurgie a avut un rol important în formarea specialiștilor români, aducându-și totodată contribuția la îmbogățirea patrimoiniului de tehnici chirurgicale și de cunoștințe privind anatomia topografică. Și astăzi, în vestita clinică ""Mayo"" din Rochester (U.S.A.), se află bustul chirurgului român Thoma Ionescu.
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
în care „Grig” întreținea relații sexuale cu prietena sa din acea perioadă. În acest din urmă caz, anchetatorii au stabilit că omul nu are discernământ, drept pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și internarea lui într-o clinică de specialitate, până la însănătoșire. Imediat după Revoluție, Bivolaru a înființat MISA, care a ajuns să adune astăzi peste 40.000 de simpatizanți, din țară și străinătate. Pe 4 iulie 2011 justiția românească a dat verdict (în dosarul 48765/ 3/2010
Gregorian Bivolaru () [Corola-website/Science/298311_a_299640]
-
Constantin N. Arseni (n. 3 februarie 1912, Dolhasca, județul Baia - d. 5 iulie 1994, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicină din București, discipol și continuator al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești. A fost Membru titular al Academiei Române (1991). Arseni s-a născut la 3 februarie 1912 în Dolhasca, județul Baia. După absolvirea liceului
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
din Bacău în 1929, se înscrie la facultatea de medicină din Cluj. În 1935 termină studiile universitare și obține titlul de Doctor în Medicină cu teza ""Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen"" (1936). Ca student a lucrat în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, fiind fascinat de simțul clinic și erudiția acestui medic, dar pe tânărul Arseni îl atrăgea chirurgia creierului, după ce a asistat la o operație efectuată de Dimitrie Bagdasar în spitalul de Urgență din
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
pe Arseni. La întoarcere, cu titlul de Candidat în Științe Medicale, după modelul sovietic, Marcovici este numit în 1955 conferențiar universitar, cum se obișnuia cu toți cei veniți cu o calificare din Uniunea Sovietică, și primește conducerea a jumătate din clinica de neurochirurgie din București. Marcovici, un om corect și cu mult bun simț, recunoaște calitățile profesionale deosebite ale lui Arseni și, după scurt timp, renunță la funcția primită și se subordonează acestuia. Între timp Arseni devine el însuși conferențiar, iar
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
calitățile profesionale deosebite ale lui Arseni și, după scurt timp, renunță la funcția primită și se subordonează acestuia. Între timp Arseni devine el însuși conferențiar, iar în 1963 profesor titular de neurochirurgie la facultatea de medicină. Se trece la reorganizarea clinicii pe servicii, cu împărțirea responsabilităților la colaboratori, ce căpătaseră ei înșiși experiență și calificare superioară: Tumori cerebrale adulți (Sofia Ionescu, Mihai Maretsis, Nicolae Nicola, Mircea Ghițescu), Tumori cerebrale copii (Lenke Horvarth), Afecțiuni vertebro-medulare (Ion Ionescu și Gheorghe Panoza), Traumatisme cranio-cerebrale
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
și malformațiilor vasculare intracraniene (Frank Nass și Leon Dănăilă) și la neurochirurgia funcțională, cum sunt operațiile stereotaxice în cazul unor afecțiuni extrapiramidale și chirurgia funcțională a epilepsiei (Mircea Simionescu, Mircea Iacob, N. Nicola). În 1975, se inaugurează noua clădire a clinicii de neurochirurgie, concepută și organizată după planurile sale. În timpul cât a fost construită, Arseni devenise om de șantier. și-a continuat cu ardoare activitatea până la o vârstă înaintată, neputându-se despărți de ceea ce a însemnat menirea vieții sale: neurochirugia. S-
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
ci în timpul fazelor REM ("rapid eye movements"), în stadiul B de somn superficial. Altfel nu am mai avea amintirea lor. Psihanaliza nu mai constituie astăzi un domeniu important al științei, fiind într-un regres și marginalizare evidente în universități și clinici. Teoriile psihanalitice au fost practic invalidate, iar practicile clinice suferă sub aspectul dovezilor științifice riguroase. În momentul de față există foarte multe excepții de la aspectele psihanalizei clasice, acestea făcând subiectul unor curente contemporane, tinzându-se spre un proces al psihanalizei
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
după absolvirea Seminarului Central - se înscrie la Facultatea de Medicină din București. Cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator, își continuă studiile începând din 1889 la Paris în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul "Salpetrière" condusă de Jean-Martin Charcot. Aici cunoaște pe Pierre Marie, cu care va întreține strânse legături în viitor, pe Joseph Babinski și Fulgence Raymond. Mai târziu va lucra cu Carl Weigert în Frankfurt
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
Facultatea de Medicină din Paris teza de doctorat cu titlul "Mâna suculentă în siringomielie". În același an - întors în țară - primește funcția de șef al serviciului de boli nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor nervoase a Facultății de Medicină din București. Tot atunci, în 1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film științific din lume: "„Tulburările mersului în hemiplegia organică”". Însuși Auguste Lumière recunoștea, într-o scrisoare din 29 iulie 1924: La
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
La Cellule Nerveuse", cu o prefață elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate internaționale; în 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. În 1919 clinica de boli nervoase se mută la Spitalul Colentina, unde va rămâne timp de 41 de ani. Aici se înconjoară cu o echipă de colaboratori valoroși, care vor constitui nucleul Școlii Românești de Neurologie. Întreprinde cercetări pe teme foarte variate, ale
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
din căminul studențesc, fiind silit să trăiască din expediente. După Examenul de Stat în 1953 face un stagiu de trei ani ca medic la Dispensarul Carboniferei din Filipeștii de Pădure, pentru ca în 1956 să devină medic secundar prin concurs, alegând Clinica de Neurologie de la Spitalul Central a Institutului de Neurologie al Academiei Române, sub conducerea lui Arthur Kreindler. Experiența clinică și-o dobândește sub îndrumarea directă a lui Vlad Voiculescu, care avea să-i rămână mentor spiritual pentru tot restul dezvoltării sale
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
concursurile date, fiind preferați alți candidați cu dosare politice "mai bune". După ce lucrează timp de 5 ani în serviciul de consultații al Policlinicii Regionale din București, obține - tot prin concurs - un post de neurolog în serviciul de diagnostic preoperator al Clinicii de Neurochirurgie de sub conducerea lui Constantin Arseni. Aici are un câmp larg de cazuistică clinică, ceea ce îi creează posibilitatea unei activități științifice intense, stimulată de Constantin Arseni. În 1965 publică în colaborare cu acesta și cu Frank Nass monografia "Bolile
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
1966 este raportor principal cu tema "Tumorile lobului temporal" la "Congresul Național de Neurologie" ținut la București. Totuși posibilitățile sale de dezvoltare științifică și academică rămân limitate, ceeace îl determină în 1969 să emigreze în Germania, unde este angajat în Clinica de Neurologie a Institutului Max-Plank de Cercetare a Creierului ("Max-Plank-Institut für Hirnforschung") din Köln de sub conducerea lui Klaus-Joachim Zülch, unul din marii corifei ai neurologiei internaționale. În 1973 i se decernează titltul de "Doctor în Medicină și Chirurgie" din partea Universității
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
în urma tezei "Deosebiri hemisferice și transferul interhemisferic de informație la pacienții cu leziuni cerebrale focale" iar în 1983 Universitatea din Köln îi acordă titlul de Profesor de Neurologie și Psihiatrie. După emeritarea lui Klaus Zülch, lui i se încredințează direcția Clinicii de Neurologie, departament academic al Universității, în timp ce secția de cercetare din Max-Plank-Institut este preluată de Wolf-Dieter Heiss. Organizează la Köln în 1987 Simpozionul internațional asupra "Aplicării clinice a plachetelor sanguine marcate radioactiv" iar în 1989 Congresul Național al Societății germane
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
1989 Congresul Național al Societății germane pentru Studiul Afaziei, unde prezintă raportul "Hemisfera cerebrală nedominantă și vorbirea". Ion N. Petrovici este autorul a 14 monografii și contribuții în tratate de specialitate și a peste 200 de articole în reviste. În clinica condusă de Ion N. Petrovici s-au specializat în neurologie numeroși medici, care continuă în Germania - fără să știe - tradiția școlii românești de neurologie. Ion N. Petrovici reprezintă Germania în comisia Uniunii Europene pentru unificarea predării neurologiei în învățământul superior
Ion N. Petrovici () [Corola-website/Science/297470_a_298799]
-
de Medicină din București, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. Originar din Focșani, unde a fost elev al liceului "Unirea", a urmat apoi cursurile Facultatății de medicină din București între anii 1914-1922. A fost extern și intern prin concurs în clinica de neurologie a spitalului "Colentina" sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al lui Jules-Joseph Déjerine. Publică primele lucrări științifice încă din anii studenției, este ales președinte
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
la genese de l'absolu dans la pensee indienne". În perioada 1950-1958, lucrează intens în domeniile indianistică, sanskrită, tibetană, filosofie, lingvistică, împreună cu prietenul său, Arion Roșu, publicând articole la Paris și Berlin. În 1952 este îndepărtat, pe motive politice, din clinica universitară ORL unde era asistent, ceea ce nu-l împiedică să continue cercetările. Între 1953-1958 devine foniatru al Operei și ajunge la două realizari neobișnuite pentru acea epocă: confecționarea primului stroboscop mecanic românesc pentru investigarea laringelui și redactarea primului tratat de
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
A absolvit în 1957 Facultatea de Medicină Generală din Timișoara, fiind șef de promoție și bursier republican. Între 1957 și 1959 a lucrat ca și medic de medicină generală la Bocșa Română. În anul 1959 și-a început activitatea în cadrul Clinicii de Urologie a Universității de Medicină din Timișoara, parcurgând toate etapele de promovare, de la Preparator Universitar, până la Profesor Universitar, titlu care i-a fost conferit în 1990. A efectuat numeroase specializări în țară și străinătate, dintre care menționăm o bursă
Petru Drăgan () [Corola-website/Science/317584_a_318913]
-
a devenit maestru Reiki în 1925, la patruzeci și șapte de ani, devenind succesorul lui Mikao Ușui. După moartea acestuia Chujiro Hayashi a pregătit un numar de practicanți, atât bărbați cât și femei, inclusiv șaisprezece maeștrii. Și-a deschis o clinică în Tokio, unde terapeuții lucrau în grup pe pacienți, aceștia și locuind în clinica pe parcursul acelei perioade de terapie. Terapeuții Reki se deplasau și acasă la cei care nu puteau veni la clinica. În clinica Shina No Machi, a lui
Mikao Usui () [Corola-website/Science/317620_a_318949]
-
lui Mikao Ușui. După moartea acestuia Chujiro Hayashi a pregătit un numar de practicanți, atât bărbați cât și femei, inclusiv șaisprezece maeștrii. Și-a deschis o clinică în Tokio, unde terapeuții lucrau în grup pe pacienți, aceștia și locuind în clinica pe parcursul acelei perioade de terapie. Terapeuții Reki se deplasau și acasă la cei care nu puteau veni la clinica. În clinica Shina No Machi, a lui Chujiro Hayashi, a ajuns Hawayo Takata în 1935.
Mikao Usui () [Corola-website/Science/317620_a_318949]