14,667 matches
-
arestat pe 22 martie 1949, după ce a fost denunțat de către un sătean. Pe 28 octombrie 1949, șapte membri ai grupului, printre care și Maiorul Nicolae Dabija, vor fi executați la Sibiu. Inițiator al unui grup de rezistență important din Banat, Colonelul Ion Uță este unul dintre cele mai extraordinare personaje ale Rezistenței române. Unul dintre grupurile de rezistență pe care le-a fondat a fost implicat într-o adevărată bătălie contra trupelor de Securitate, la Pietrele Albe, fapt foarte rar în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
fapt foarte rar în mișcările de rezistență din România, care erau cel mai des axate pe defensivă. Prefect al județului Severin (între cele două Războaie Mondiale), în perioada 1943-1944 căpitan în armata română, Ion (sau Ioan) Uță a fost numit Colonel, apoi trecut în rezervă odată cu epurarea armatei de către comuniști. Șef (local) în Partidul Național Țărănesc (PNȚ) cu ocazia alegerilor generale din 1946, Uță a trebuit să fugă, deoarece se știa urmărit de Securitate. Prin urmare, el se retrage în munții
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
despre rețelele de rezistență, această rețea a fost nimicită de Securitate din cauza corupției membrilor săi, a trădărilor și a infiltrărilor agenților externi. Personaj controversat al Rezistenței din regiunea Vrancea, Victor Lupșa era pentru unii un șef respectat și dinamic, un colonel format în Iugoslavia, pentru alții un mincinos care nu avea decât studii primare, fusese reformat din cauză că avea un picior mai scurt, iar pentru o a treia categorie un spion în solda Securității și un trădător. Informațiile accesibile și disponibile în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
anchete suplimentare. Urma executarea lor cu un glonț în cap, pe traseul transferului. Elisabeta Rizea și soțul ei, doi țărani care s-au opus politicii de colectivizare forțată a guvernului, s-au alăturat grupului de gherilă "Haiducii Muscelului", comandat de Colonel Gheorghe Arsenescu, ajutându-i pe membrii acestuia cu alimente și alte provizii. Prinsă în 1952, Elisabeta Rizea va petrece 12 ani în pușcărie, timp în care va fi torturată în mod regulat. Considerată o eroină de către români, ea a devenit
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
și, ieșit din casa în care se afla Ela, îl vede pe domnul G. plimbându-se pe stradă, atunci se hotărăste să meargă să-și ia lucrurile de la hotel și să-i omoare pe cei doi, dar, întâlnindu-se cu colonelul lui, renunță la acest plan și părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război () [Corola-website/Science/323117_a_324446]
-
Mustafa (n. 24 septembrie 1884, Izmir; d. 25 decembrie 1973, Ankara) a fost un politician turc care în perioada Imperiului otoman a deținut funcția de colonel, pe cea de general în timpul Republicii Turcia și fost șef de stat major al armatei. El a fost și primul prim ministru al Turciei în momentul în care aceasta a fost proclamata republică, dar și al doilea președinte din istoria
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
condiții Ismet a decis să ia numele de Inönü, de la numele unui oraș din centrul Anatoliei, unde el a comandase forțele armate turcești. La 29 octombrie 1914 este avansat la gradul de locotenent-colonel, pentru că la 14 decembrie 1915 să devină colonel. În timpul primului război mondial a luptat pe frontul din Caucaz, devenind comandant de corp de armată, colaborând cu Mustafa Kemal Atatürk (alături de care a fost înmormântat, în "Mausoleul Amintirii" din Ankara). La 1 mai 1917 se află pe frontul din
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
lui Wilhelm al VIII-lea, Landgraf de Hesse-Kassel și a soției acestuia, Dorothea Wilhelmina de Saxa-Zeitz. Bunicul patern a fost Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel iar unchiul patern a fost Frederic I al Suediei. Inițial, educația sa a fost încredințată colonelului August Moritz von Donop, apoi din 1726 până în 1733 teologului și filosofului elvețian, Jean-Pierre de Crousaz. La 8 mai 1740, prin procură la Lopndra, și la 28 iunie 1740 în persoană la Kassel, Frederic s-a căsătorit cu Prințesa Mary
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
În 1873, în New Mexico, un singuratic anonim (Daniel Craig), se trezește fără nicio amintire și cu o brățară metalică ciudată legată de încheietura mâinii. El ajunge în Absolution, un orășel unde Percy Dolarhyde face legea. Tatăl lui Percy este colonelul Dolarhyde (Harrison Ford), un crescător de animale bogat și foarte influent. Șeriful îl identifică pe străin ca fiind Jake Lonergan, un răufăcător căutat și încearcă să-l aresteze. Jake este pe punctul de a scăpa, dar o femeie misterioasă pe
Văcari amp; Extratereștri () [Corola-website/Science/323211_a_324540]
-
simpatie, care însă nu pot fi împărtășite. Fiicele și mama lor Dashwood, din cauza problemelor financiare, se mută pe ferma (Cottage) lui Sir John Middleton, o rudenie din Devonshire. Ei sunt învitați la dineurile organizate de rudenia bogată. La aceste dineuri colonelul Brandon, un om bogat și onest, începe să-i facă cadouri fiicei mijlocii Marianne, care avea 16 ani. Această romanță este întreruptă prin apariția lui John Willoughby, un tânăr atrăgător. Marianne se îndrăgostește de John Willoughby, care însă, după ce a
Rațiune și simțire (film din 2008) () [Corola-website/Science/323215_a_324544]
-
evitată de John Willoughby, care este logodit și are un copil. Mrs. Jennings cu fiicele locuiesc în lunile de iarnă la rudenii în Londra. Marianne ajunge subiect de bârfă prin scandalul cauzat de Willoughby, ea este salvată de la moarte de colonel, care este alături de ea și a avut un duel cu Willoughby. În final Edward, dezmoștenit și părăsit de logodnică, se căsătorește cu Elinor Dashwood, iar sora ei Marianne cu colonelul Brandon.
Rațiune și simțire (film din 2008) () [Corola-website/Science/323215_a_324544]
-
scandalul cauzat de Willoughby, ea este salvată de la moarte de colonel, care este alături de ea și a avut un duel cu Willoughby. În final Edward, dezmoștenit și părăsit de logodnică, se căsătorește cu Elinor Dashwood, iar sora ei Marianne cu colonelul Brandon.
Rațiune și simțire (film din 2008) () [Corola-website/Science/323215_a_324544]
-
normale, mănăstirii și gospodăriei avocatului Ionescu. Subdiviziunea a doua a fost amplasată pe terenurile fostei Camere Agricole, iar subdiviziunea a treia din partea de nord-est a orașului Bălți, la o depărtare de 15 km de oraș, pe terenurile fostei gospodării a colonelului Todtd. Terenurile inițial atribuite stațiunii au rămas fără schimbări esențiale. Cercetarea se înfăptuiește preponderent pe terenurile primei subdiviziuni, iar sectorul de producere este amplasat pe teritoriul celorlalte două. Terenurile experimentale sunt amplasate pe soluri cernoziomice din Stepa Bălților . În anul
ICCC „Selecția” () [Corola-website/Science/323234_a_324563]
-
fost deportată, până în 1964, în Câmpia Bărăganului, la Lătești, unde își aveau domiciliu obligator, printre alții, Constantin Ticu Dumitrescu, Adrian Marino, Paul Goma, Nicolae Balotă, Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu, Gheorghe Flondor, Nadia Russo. Aici l-a cunoscut pe colonelul Constantin Praporgescu, fiul generalului David Praporgescu, cu care s-a căsătorit. În această perioadă a lucrat ca îngrijitoare la școala din sat.
Elena Ilinoiu Codreanu () [Corola-website/Science/323304_a_324633]
-
moldovean. Ministru. Mare Logofăt. Mare Hatman (1831). Mare Vornic. Membru al Partidei naționale, în opoziție față de domnitorul Alexandru Ghica. Membru în Divanul Domnesc (1829). Membru al Comisiei mixte însărcinată cu redactarea codicelor de legi pentru ambele Principate (1829-1830). Colaborator al colonelului Ion Câmpineanu, comandant al oștirii Țări Românești (1831). Secretar al Statului (1843). Șef al Departamentului din Lăuntru (1856). Președinte al înaltului Divan (1859). Ministru în Căimăcămia Țării (1848 și 1858). Candidat la domnie (1842 și 1858). În 1854 era marele
Emanoil Băleanu () [Corola-website/Science/323315_a_324644]
-
a fost ofițer activ, șefii săi l-au caracterizat ca fiind "inteligent, judecă drept, cu bun simț, spirit de ordine, are voință, cu sânge rece la manevre, disciplinat, tact, spirit militar, simțul onoarei, are autoritate, prestigiu". La data declanșării Primului Război Mondial Colonelul în rezervă Tarnoschi Ion a fost mobilizat și repartizat Diviziei 9 Infanterie, unde a fost numit la comanda Brigăzii 40 Infanterie. Cu această mare unitate a dus lupte deosebit de grele în Dobrogea. S-a remarcat în bătăliile desfășurate în zilele
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
puțini oameni, și aceia istoviți de lupte, să poată opri înaintarea trupelor germane, ca semn de apreciere a tacticii aplicate pentru a ține în loc trupele germane, din ordinul feldmareșalului Mackensen i-a fost restituită sabia. Datorită restituirii sabiei de către inamic, colonelul român s-a bucurat în captivitate de un tratament și o atenție specială comparativ cu ofițerii români, dar și străini aliații. A fost scutit să salute și cel din urmă locotenent german, ceea ce era obligatoriu pentru ceilalți prizonieri. I se
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
sabia. După terminarea războiului, la începutul anului 1920, prin Ordinul de zi nr. 9 din 3 ianuarie 1920, șeful de stat major al armatei, general de corp de armată adjutant Constantin Prezan, recunoștea și făcea cunoscută tenacitatea, curajul și bravura colonelului în rezervă Tarnoschi Ion, comandantul Brigăzii 40 Infanterie. Majestatea Sa Regele, la rândul său, i-a conferit acestuia Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și l-a avansat la gradul de general de brigadă în rezervă
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
răspândit pe toată, suprafața pământului, trăind ca un parazit pe spinarea tuturor popoarelor, pe care le suge fără milă..."), „Pe marginea peirei” ("Cu ocazia răsboiului pentru independență, din anul 1877, numai câțiva Jidani au luat parte ca soldați voluntari, dar colonelul Cantili Grigore observând că, toți acești Jidani, se strecurase ca garde la putinele cu brânză, făcute ofrandă armatei de către marii proprietari Moldoveni, precum și pe la diferitele depozite de alimente ale oștirii, a dat ordin ca imediat, să fie înlocuiți și trecuți
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
(n. 17 octombrie 1913, București — d. 18 ianuarie 1992, București) a fost un ofițer de jandarmi (colonel în rezervă) licențiat în drept, primul bibliograf al criminalisticii române. a terminat școala primară în 1925, după care a urmat Liceul Gheorghe Sincai din București, unde a obținut diploma de bacalaureat în 1932. În același an a fost admis la
Eugen Dobrogeanu () [Corola-website/Science/324032_a_325361]
-
muncitor necalificat la Întreprinderea Prestări-Servicii București, apoi normator și, în cele din urmă, ca economist la Întreprinderea de Comerț Exterior Romtrans de unde a ieșit la pensie. După revoluția din decembrie 1989, locotenent-colonelul Eugen Dobrogeanu a fost avansat la gradul de colonel în rezervă. El a încetat din viață în ianuarie 1992.
Eugen Dobrogeanu () [Corola-website/Science/324032_a_325361]
-
Arhiducele Wilhelm Franz de Austria, mai târziu Wilhelm Franz von Habsburg-Lothringen (; 10 februarie 1895 - 18 august 1948) a fost arhiduce de Austria, colonel în armata ucraineană și poet. Arhiducele Wilhelm a fost fiul cel mic al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și al Arhiducesei Maria Theresia, Prințesă de Toscana. S-a născut la moșia familiei, pe insula Lošinj, litoralul austriac (astăzi în Croația
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
președintele Republicii Ucrainei de Vest i-a spus că serviciile sale nu erau necesare iar Wilhelm s-a retras la o mânăstire din apropiere. După ce a promis loialitate față de Republica Populară Ucraineană în 1919 a fost ridicat la rang de colonel și a lucrat la ministerul apărării din acestă țară. În semn de protest la Tratatul de pace a lui Petliura cu Polonia din 1920, pe care el l-a considerat a fi o trădare a Ucrainei de Vest, a demisionat
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
găsite câteva grămezi de bani și o hârtie cu unele socoteli. Ronald obișnuia să joace whist la diferite cluburi, dar niciodată pentru sume mari de bani. Cu ceva vreme în urmă, el câștigase 420 de lire, jucând în pereche cu colonelul Sebastian Moran. Intrigat, doctorul Watson se duce la locul crimei unde găsește o mulțime de curioși, printre care și un librar bătrân de care Watson se împiedică din neatenție. Revenit în cabinetul său de consultații, doctorul are supriza de a
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]
-
huilă la Montpellier. În cele din urmă, Holmes a revenit la Londra după ce a auzit de misterul din Park Lane. Holmes a fost atras în particular de misterul din Park Lane căci a văzut în spatele acestei crime mâna expertă a colonelului Sebastian Moran, fosta mână dreaptă a lui Moriarty, cel care a încercat să-l asasineze pe detectiv prin prăvălirea de bolovani asupra lui la Cascadele Reichenbach. Moran era cunoscut de Holmes ca fiind un excelent vânător al armatei britanice din
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]