14,243 matches
-
categoria experienței ne permite să descriem sensus fidei. Constituția Dei Verbum nr. 8 stabilește o conexiune directă între experiență și sensum fidei: „crește, de fapt, înțelegerea, atât a lucrurilor, cât și a cuvintelor transmise, fie prin contemplarea și prin studiul credincioșilor care le meditează în inima lor (Cf. Lc 2,19 și 51), fie prin inteligența dată de o mai profundă experiență a lucrurilor spirituale” (D.V. 8). Pornind de la acest pasaj, se poate înțelege despre ce fel de experiență este vorba
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
spirituale, lucrurile și cuvintele transmise. Experiența înseamnă experiența creștină, în sens strict, experiența derivată din harul sfințitor. Devine clar că obiectul care privește sensus fidei este întreaga revelație, pentru însuși faptul că se referă la conținutul experienței de credință a credinciosului. Pentru a înțelege experiența în raport cu sensus fidei și ce implicații are acest tip de raport, se cuvine să amintim următorul fapt: „Subiectul profesiunii de credință nu este înainte de toate individul, ci Biserica. Credința este actul comunitar, actul Bisericii și orice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Pentru a înțelege experiența în raport cu sensus fidei și ce implicații are acest tip de raport, se cuvine să amintim următorul fapt: „Subiectul profesiunii de credință nu este înainte de toate individul, ci Biserica. Credința este actul comunitar, actul Bisericii și orice credincios participă mereu și numai în comuniunea eclezială [...]. Fără Biserică nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
comuniunea eclezială [...]. Fără Biserică nu există credință. Încadrat în această dimensiune eclezială, discursul despre sensus fidelium, fără să diminueze vreodată principiul personal, recuperează și conduce la o îndeplinire expresă toate indicațiile tradiției teologice despre această formă de inteligență spirituală a credincioșilor, ca funcție de cunoaștere doctrinală în Biserică”. Cu alte cuvinte, sensus fidei semnifică conștiința individuală iluminată de credință, adică de Dumnezeu însuși. El indică, în sens mai amplu, conștiința colectivă a credinței, de aceea semnifică și sensus fidelium. Putem să concludem
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
non-violente din partea Bisericilor din care fac parte populațiile de culoare, făcea aluzie la Cartea Apocalipsului în care se învinge lumea, rămânând pacifici după exemplul Mielului lui Dumnezeu. Putem să afirmăm că această Carte a Apocalipsului este o carte despre nonviolența credincioșilor, care fac apel la dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii și martiriului lor. Arma lor de apărare era cuvântul lui Dumnezeu, căruia iudaismul îi atribuia un rol decisiv în contextul judecății escatologice. Un ultim aspect pe care l-am subliniat constă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ei Marta, Maria uită de toate și se preocupă să nu piardă niciun cuvânt al Învățătorului, oaspetele ei. Isus o indică pe ea ca figura ideală a discipolului, după cum sora ei Marta, întrupează în In 11,21-27 figura ideală a credinciosului. P. Grelot constată că femeile îl urmează pe Isus în calitate de ucenice. Ele au o poziție socială destul de elevată, dat fiind faptul că pot să asiste (diakonéo) cu bunurile lor pe Isus și pe cei doisprezece, și această situație explică posibilitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care face posibil ca o locuință mare și confortabilă să nu coste decât un sfert din prețul de astăzi al uneia cu trei camere. Acest lucru îl va face de acum tehnicianul asistat de economist"121. Nu-i un bun credincios cel care nu se îndoiește. Același autor recunoștea, cu câteva pagini mai înainte, că standardizarea punea o gravă problemă. Putem să ne întrebăm reflecta el dacă aceasta nu atrage după sine sărăcirea omului, nu-i ipotechează viitorul, nu-i reduce
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ceea ce este individual are ca fundal marea coerență a realității. Pe aceasta se bazează faptul că humorul (în special humorul lui Shakespeare) poate fi numit fidelitate față de realitate. Fidelitatea e întemeiată pe premisa că omul sau lucrul căruia îi sînt credincios rămîne, pe deasupra tuturorschimburilor, tot una cu sine însuși, dezvoltîndu-se în continuitate cu propria fire. Nici o observație individuală nu este suficientă în acest caz. Trebuie să se formeze involuntar sau pe deplin conștient o reprezentare, o concepție ce corespunde tuturor fiverselor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și râuri de vin spre plăcerea celor ce beau și râuri de miere limpede". Această descriere simbolică a paradisului ne trimite la ideea coranică potrivit căreia vinul este în egală măsură reprezentarea cunoașterii directe a lui Dumnezeu. Iluminarea îi aduce credinciosului nu doar fericirea supremă, ci îl și "duce dincolo de sine însuși, adică dincolo de condiția sa umană"31. Coranul nu celebrează băutura alcoolică terestră, ci experiența extatică celestă simbolizată de vin, care este tocmai prin aceasta ținut la mare cinste. Cultura
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
făină și apă, păstrată în anaforniță. Anafornița conține ostiile consacrate împărtășaniei creștinilor. Începând cu al XVI-lea conciliu ecumenic, numit astfel deoarece reunea episcopi de pe "întregul pământ locuit", în orașul Konstanz (conciliul va fi ținut între 1414 și 1418), împărtășirea credincioșilor se practică folosind doar ostia. De fapt, utilizarea liturgică a împărtășaniei sub forma vinului a încetat încă din secolul al XII-lea, interdicția acestui tip de comuniune fiind oficializată la conciliul de la Konstanz care a urmat Reformei. Observăm așadar că
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vinului a încetat încă din secolul al XII-lea, interdicția acestui tip de comuniune fiind oficializată la conciliul de la Konstanz care a urmat Reformei. Observăm așadar că pe parcursul a opt secole catolicismul roman a mutilat, într-un fel, comuniunea simplilor credincioși, rezervând potirul doar preoților (și regilor). Justificările date acestei privări sunt decepționante (au în vedere, în principal, rațiuni practice: probleme de conservare a rezervei euharistice, pericolul de a irosi Sângele lui Hristos conservându-l într-o cantitate prea mare etc.
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
care au plantat viță de vie au fost benedictinii spanioli, iar în Noua Zeelandă, primii butași au fost introduși de misionarii anglicani și de misionarii catolici francezi. Creștinismul, în special catolicismul cu vinul liturgic și cu sutele sale de milioane de credincioși, a contribuit fără îndoială mai mult decât oricare altă religie la răspândirea "sângele strugurelui" (sanguis uvae)114 în Lumea Nouă. II. Vikingii în America Continentele americane au fost populate de către mongoloizi (termen desuet astăzi), care au traversat strâmtoarea Bering, sau
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
discurs pe tema ordinii și a claselor sociale: " Stricăți armonia vieții/ Și vai, ce năpasta se arătă!" Pe masura ce Lear cade victima "nechibzuinței sale înfiorătoare", rațiunea îl părăsește și bătrînul devine astfel mai puțin lucid decît propriul său bufon, tovarășul sau credincios din timpul aprigei nenorociri ce se abate asupra lui pe fundalul întunecării sufletului sau. Bufonul se duce la culcare "doar la amiază", atunci cînd Lear e pe punctul de a fi dat în grija Cordeliei și a Franței. Regele Lear
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
copilului. Vremurile noastre cele bune s-au trecut. Intrigi, deșertăciune, trădare, si toate dezordinile ruinătoare ne urmăresc tulburîndu-ne pînă la mormînt. Găsește-l pe ticălosul ăla, Edmund, n-ai să pierzi nimic, fă-o cu toata grijă. Și nobilul și credinciosul Kent surghiunit; vină lui cinstea. E straniu. (Iese) EDMUND: Asta-i extraordinară nerozie a lumii, ca atunci cînd norocul nostru-i bolnav adesea printr-un exces al propriei noastre purtări noi facem vinovați de dezastrele noastre soarele, luna și stelele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mai sfînt lăcaș musulman din India, care era ocupat de membri ai sectei religioase Sikh. La scurt timp după aceasta, Gandhi a fost asasinată de doi dintre bodyguarzii ei Sikh. Apoi hindușii au făcut ravagii și au ucis mii de credincioși Sikh. În 1987, fiul ei, Rajiv Gandhi, care devenise prim ministru, a înăbușit o mișcare de independență a unei minorități regionale, tamilii. În 1991 a fost asasinat de un tamil. 9 Economist, 2 august, 1997, 52. 10 Acest lucru nu
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
coș. — Ulise a părăsit-o pe Penelopa pentru a pleca Într-o lungă călătorie, spune Luke, cu ochii Încă pironiți asupra Venetiei. Odiseea. Iar Penelopa l-a așteptat credincioasă. Vreme de douăzeci de ani. — Ei bine, ea te-a așteptat credincios din părți! spune Suze, arătînd-o cu degetul furioasă pe Venetia. Și-a tras-o oriunde și cu oricine s-a putut! — Venetia, i-ai spus lui Becky că avem o aventură? glasul răsunător al lui Luke ne face să tresărim
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pentru cei tineri, care nu au de unde să știe aceste lucruri, și de care părintele s-a simțit mereu atât de legat, încrezător fiind și în puterea lor de a regenera comunitatea. Iar conduita sa finală nu mă miră, un credincios adevărat, cum a fost, mai ales un slujitor al Domnului, nu pleacă din aceasta lume neîmpăcat, cu sufletul apăsat de sentimente sau gânduri negative despre ceilalți. De altfel, a iertat greșiților săi nu acum, la plecarea spre Domnul, ci chiar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și numărul considerabil al documentelor scrise, care arată prestigiul de care se bucura mantica în toate straturile sociale. Simbolistica mâinilor apare aproape în orice religie, fie sub forma mâinii ființei divine, fie sub aceea a gesturilor intermediarilor sacri sau a credincioșilor (punerea palmelor pe capul cuiva transmite bunăvoința divină, ori aceea a familiei). Unele gesturi speciale cu mâinile trebuie interpretate simbolic: purtarea de bijuterii, machiajul mâinilor, al unghiilor, salutul către elementele naturii, salutul către Divinitate, către reprezentanții puterii religioase, civile, jurămintele
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
vas transcendent ecleziast; b) timpul liturgic, în care trupul primește valori simbolice; c) comunicarea de tip simbolic; d) curățirea sufletului prin sacru cu gesturi simple (ridicarea mâinilor, implorarea), cu poziții ale corpului (rugăciunea în genunchi) și cu gesturi inventate de credincioși, care se schimbă în funcție de variantele credinței (semnul crucii la ortodocși cu mâna dreaptă, fruntea, partea de jos a pieptului, umărul drept, umărul stâng) mâna dreaptă reprezintă suport pentru credință, ritmul fiind variabil; ridicarea mâinilor la rugăciune, împreunarea mâinilor (la nivelul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
unei lumânări, starea dreaptă, înclinată, ducerea darului la altar, închinăciunea, metania mare. Preotul poate să fie participant la liturghie și sărută în plus masa la altar, iar ca oficiant al ritualului împărtășește, binecuvântează, intră prin ușile împărătești. Variantele gestuale ale credincioșilor se referă la semnul crucii, la variante pragmatice, la pozițiile corpului și la împărtășanie. Uneori, veșmintele preotului sunt atinse, capetele credincioșilor sunt atinse cu potirul, icoana este atinsă cu fruntea sau mâna și se face semnul crucii cu obiecte de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
în plus masa la altar, iar ca oficiant al ritualului împărtășește, binecuvântează, intră prin ușile împărătești. Variantele gestuale ale credincioșilor se referă la semnul crucii, la variante pragmatice, la pozițiile corpului și la împărtășanie. Uneori, veșmintele preotului sunt atinse, capetele credincioșilor sunt atinse cu potirul, icoana este atinsă cu fruntea sau mâna și se face semnul crucii cu obiecte de cult. Tradiția este foarte importantă și gesturile de rit ortodox pot fi comentate doar cu ajutorul limbajului, ele fiind reluate în literatură
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu obiecte de cult. Tradiția este foarte importantă și gesturile de rit ortodox pot fi comentate doar cu ajutorul limbajului, ele fiind reluate în literatură, fie prin comunicare științifică (despre arhitectură), fie prin comunicarea artistică (despre viața preoților) și ipostaza de credincios, de oficiant și de om. Veșmântul preotului ȘI, MAI ALES, ÎMBRĂCĂMINTEA MÂINILOR este un semn impus cu diferite aplicații, conceput într-un ansamblu sacerdotal, în biserică față de haina credinciosului, cu norme clare. În practica ortodoxă pentru rugăciune este folosită mâna
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
arhitectură), fie prin comunicarea artistică (despre viața preoților) și ipostaza de credincios, de oficiant și de om. Veșmântul preotului ȘI, MAI ALES, ÎMBRĂCĂMINTEA MÂINILOR este un semn impus cu diferite aplicații, conceput într-un ansamblu sacerdotal, în biserică față de haina credinciosului, cu norme clare. În practica ortodoxă pentru rugăciune este folosită mâna dreaptă. Degetul mare, indexul și degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul și degetul mic sunt ținute în palmă. Cele trei degete astfel împreunate se pun
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
bisericești. Această dorință a fost dublată de viziunea Vaticanului care includea crearea unui ziar exponențial pentru comunitatea catolică din România; publicația urma să fie un factor de coeziune și de unificare a catolicilor prin presă (ținând cont de diversitatea acestor credincioși în România, mai ales după 1918, când au existat mai multe etnii, două rituri diferite: romano și greco-catolic și multiple ordine misionare: franciscani, iezuiți, dominicani, asumpționiști etc.). Importanța apariției unei astfel de publicații a fost înțeleasă și au existat numeroase
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolică din România, au existat mai multe încercări în acest sens, unele cu caracter regional sau la nivel de episcopie, câteva fiind caracteristice ordinelor misionare, altele ritului unit; prin care s-a adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea culturală a credincioșilor, la apărarea Bisericii Catolice în țară și la răspândirea mesajului creștin. 3. Orizont bibliografic și mizele lucrării în raport cu natura cercetării În istoriografia modernă, abordarea presei ca sursă istorică tinde să devină o practică frecventă și protigioasă, întrucât presa reflectă îndeaproape
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]