15,136 matches
-
și altădată, o iluzie mai mult”.1 ) Ințelesul ei e ușor de aproximat, totuși cuvîntul „inversiuni” (aparent pretențios) naște o oarecare nedumerire. Desigur, el trimite la piedici și la o „lume pe dos”, diferită de cea a lui Caragiale, mai dură. Sensul lui va deveni mai clar după război, cînd va fi întîlnit și la alții. în epoca interbelică - atît la începutul deceniului trei, cît și la sfîrșitul deceniului patru - „inversiunile” erau ceva frecvent. Prima a fost renunțarea la „ideal” și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle” („Dor dur”), iar autorul Cuvintelor potrivite nu era unul care să-și umple zilele numai cu literatura: avea o gospodărie, un atelier tipografic etc. Cu atît mai izbitoare e percepția diferenței între modul propriu de viață și cel al mulțimii la Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care să-l ridice pe Bacovia s-au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a unora dintre ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
era că îi lipsea sentimentul că această carte era rece. Autoarea însăși este prima care va recunoaște că lui Zenon îi lipsește afecțiunea și emoția atunci când e să fie comparat cu înaintașul lui grec, Hadrian. Mulți critici i-au considerat duri atât pe Zenon cât și pe Hadrian. A citit cronicile și a fost încântată și nedumerită. Nu se văzuse atât de dură și de rece, ca să nu mai vorbim de "virilă", în ciuda cunoscutei sale mândrii inflexibile. Era mândria o trăsătură
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
afecțiunea și emoția atunci când e să fie comparat cu înaintașul lui grec, Hadrian. Mulți critici i-au considerat duri atât pe Zenon cât și pe Hadrian. A citit cronicile și a fost încântată și nedumerită. Nu se văzuse atât de dură și de rece, ca să nu mai vorbim de "virilă", în ciuda cunoscutei sale mândrii inflexibile. Era mândria o trăsătură masculină"?, se întreba 86. În ciuda distincțiilor primite, Piatra filozofală nu va atinge niciodată prestigiul predecesorului ei, și nici nu se va vinde
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
altă parte, aerele pompoase pe care și le dă... poate toate astea mă fac nedrept. Stilul ei este rece, greoi și provincial, filosofia ei este plicticoasă, dar există câteva lucruri frumoase...104 Sureau a pus punctul pe i, oricât de dur a fost acesta. Multe feministe au fost de acord cu el din moment ce nu a scris cu prea mult timp în urmă, în 1989. Multe din aceste femei, totuși neglijează numărul de scriitori bărbați de la Thomas Mann încoace, care au găsit
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de perspectivă se va dovedi a fi corectă pe termen lung în mod cert nu poate fi corectă pe termen scurt și chiar mediu. Par să existe doar două abordări ale problemelor impuse de societățile plurale, din moment ce soluția cea mai dură, genocidul, nu este, evident, acceptabilă. Prima abordare constă în încercarea de a elimina problema prin împărțirea teritoriului relevant în state ale căror limite să coincidă cu cele vizate de grupurile etnice sau religioase. S-a încercat această soluție, în special
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Implicarea militarilor a luat mai curând forma regimurilor hibride militare-civile decât cea a conducerii pur militare. Scăderea în număr a regimurilor militare în anii '80 a fost uneori privită ca un semn de declin pe termen lung al celor mai dure și mai "brutale" forme de intervenție a armatei în politică, pe de o parte fiindcă toate societățile au devenit mai complexe și pe de altă parte fiindcă se aderă cu mai puțină strictețe la valorile militare ale ierarhiei și disciplinei
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului chip: "cum merg,/ de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
confuzie ("lumina nu germinează/ în patria asta a mea.// vie, nevie nu știu / stau într-un uter oval.// și soarele -soarele,/ nici el nu-i real?"), Mariana Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
răspîndească în anumite cercuri conducătoare. În ceea ce privește Conspirația iezuită, probabil nu întîmplător se va constata că fazele cele mai violente ale denunțării sale se situează în anii 1820, sub Restaurație, adică în momentul în care opoziția liberală angajează o luptă foarte dură împotriva ministrului Villele, și în anii 1840, în timpul Monarhiei din Iulie, adică în momentul în care se produce o confruntare violentă în jurul problemei universitare. Sînt observații necesare, fără îndoială, pe care istoricul trebuie să le abordeze cu atenție. Sînt observații
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
clipind din ochi în aburul cărnii și al verzei. Strigă tare, suflete-al meu, ia-o cu avînt înainte! Vă propun să vă curățați de rușinea voastră și să ieșiți din josnicia voastră. Și să vă răzbunați pe o soartă dură și demnă de tot disprețul [...] Unul trăiește pentru a șicana și pentru mîncare, pentru somn, pentru timpul liber, pentru necazurile de care nu poate scăpa, pentru buzele dulci ale fetelor, pentru grijile sale părintești. Dar un altul, asemenea unui zeu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
caracteristicile "stării de natură", tocmai restituirii acestor valori esențiale îi corespunde acel vis mereu întreținut al reîntoarcerii la "zilele dintîi" prin formele reînnoite ale unei condiții cetățenești regăsite. Dincolo de o lectură care, trebuie să recunoaștem, e dificilă, dincolo de logica sa dură, dincolo de interpretările divergente pe care le-a suscitat, încă de la început, preocuparea de căpetenie pe care o evidențiază Contractul social ca și politica rousseauistă în întregul ei este, în acest sens, de o claritate fără echivoc: e vorba de instaurarea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu fie luate în considerație rolul amintirii, experiența rememorării. Această confundare a unei duble nostalgii, aceea a trecutului individual și aceea a timpului revolut al istoriei, a fost denunțată la sfîrșitul veacului al XVI-lea, cu bun-simț și în termeni duri și la obiect, de Jean Bodin. "Este o mare greșeală, comenta Bodin, să crezi că speța umană nu degenerează. Și cum cei care o comit sînt, în general, bătrînii, e probabil ca ei să-și aducă aminte de farmecul tinereții
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dinspre trecut spre prezent, de la constatarea efemerului la pretenția duratei. E suficient să-1 ascultăm pe Jung evocînd prezența continuă și secretă în ceea ce este mai intim în noi "a acelei stări paradisiace de care ne-a despărțit cîndva o lege dură"; în acest "imperiu subteran", afirmă el, dormitează la un loc "sentimentul plăcut al căminului și speranța fără margini în tot ceea ce e pe cale a se dezvolta"65. Cu alte cuvinte, între energiile nostalgiei și ale speranței nu există o confruntare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nouă ordine marchează o ameliorare. Istoricii societăților negro-americane din secolul trecut ne informează că sinuciderile printre cei eliberați de jugul sclaviei au fost cele mai numeroase. În general, cele mai puternice revolte muncitorești nu au pornit din mediile cel mai dur afectate de mizerie. Dimpotrivă, cel mai adesea, marile spaime sociale care au zguduit societățile Occidentului contemporan nu au nici o legătură cu motivația lor reală... Mitul politic se naște în momentul în care traumatismul social devine traumatism psihic. El își are
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Noaptea, La câmp. Cele mai multe vor intra în volumul de debut Întâlnirea din Pământuri (1948). Citește în cenaclul Sburătorul, și ceea ce citește îi place lui E. Lovinescu. „Are talent, are talent”, ar fi zis criticul. Încurajat, tânărul revine cu o proză dură, Calul, care descumpănește pe Lovinescu: „Descriptiv, descriptiv”. Un intim al cenaclului (s-a dovedit mai târziu că e vorba de prozatorul Dinu Nicodin, om bogat) cumpără, la îndemnul lui Lovinescu, manuscrisul nuvelei Calul. O formă delicată de a-l ajuta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
până în toamnă”). Traduce, împreună cu Eta Vexler - cu care se căsătorise în 1959; se desparte de ea în 1966 -, Ciuma de Albert Camus, un scriitor pe care P. îl admiră. Publică, după doisprezece ani, al doilea volum din Moromeții (1967), atacat dur de „Luceafărul” condus de Eugen Barbu. Tinerii critici de la „Gazeta literară”, la care se asociază și seniorul Șerban Cioculescu, apără romanul ce înfățișează o lume țărănească peste care năvălește brutal istoria. Unii critici cred că nu are strălucirea stilistică din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Caragiale, prozator al lumii urbane. Stilul se bizuie pe subtilitățile limbajului oral. Sunt cel puțin trei categorii de povestiri în Întâlnirea din Pământuri, în funcție de tema dominantă (și viziunea asupra ei). Prima este aceea a narațiunilor scrise în modul unui realism dur (Calul, La câmp, Înainte de moarte). Un țăran hotărăște să ucidă calul bătrân devenit o povară în curte. În drum spre locul de sacrificiu, dialoghează omenește cu el, apoi îl omoară și-l jupoaie de piele, supunându-se, astfel, pragmatismului lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de copii învrăjbiți între ei din cauza pământului. Descrierea mesei este înceată și ritualul ei dezvăluie relațiile adevărate din sânul familiei. Copiii din prima căsătorie nu se înțeleg cu cei din a doua, iar tatăl, pentru a păstra unitatea familiei, este dur și justițiar. Când mezinul, Niculae, face mofturi la masă, mâna tatălui îl lovește necruțător. Din primele douăzeci de pagini cititorul ia cunoștință de toate problemele familiei: existența celor două loturi de pământ și lupta pentru a le păstra neștirbite, disensiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
îndepărta adversarii politici. Instrumentul este Ciulca, nevasta, femeie rea de gură, spioana satului. Isosică vrea să îl compromită pe Adam Fântână, responsabilul morii din sat, însă operațiunea eșuează prin trădare. Învingător în cele din urmă iese Vasile al Moașii, om dur, simbol al violenței politice care pătrunde în viața tradițională a satului. Satul autentic, satul adunărilor liniștite și al dialogurilor socratice, pe scurt - civilizația moromețiană nu mai poate supraviețui. Simbolul acestei civilizații în asfințit, Ilie Moromete, are, după un moment de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a trei tineri care iubesc aceeași femeie în niște timpuri grele. Unul este un intelectual de proveniență rurală, cu studii neîncheiate, dar cu o inteligență pătrunzătoare și un mare instinct de adaptare (Paul Ștefan), al doilea - un medic tăcut și dur (Spurcaciu), iar ultimul - un jurnalist inteligent și intrigant (Adrian Popescu). Femeia pe care și-o dispută tinerii este Luchi, o medicinistă orgolioasă și imprevizibilă, ca toate femeile din proza lui P. Studiul acestor pasiuni va ocupa un loc important în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
mai slabe adieri de vînt, părea o pasăre uriașă, gata să-și ia zborul. (p. 220) În curînd, trăsura ajunse în plin cîmp. Să fi fost ora nouă. Era una din acele dimineți aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece, strălucitor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
izbutită este și Lacătul apei, un „scurt roman”, unde personajul principal, Petre Găitan, un om dârz, puternic, dependent iremediabil de glia sa, pare un amestec de Ion și Ilie Moromete. Povestirile refac un peisaj familiar, idilic, pitoresc, dar uneori violent, dur, și conturează psihologii aparte, vizibilă fiind predispoziția autorului spre istorioare cu tâlc. Moarte măruntă (1997) este romanul dorului de casă pe care îl trăiește un personaj donquijotesc, Adam Ficioru. Înglobând într-o parabolă înfruntări și dezbateri morale, cartea devine un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
evoluează de la abstract la concret", XXXI). Pornind de aici, el nu este de acord nici cu învățarea prin experiență, ceea ce iarăși arunca teoria și practica pedagogică cu peste un secol în urmă. Teoria lui Alain, care susține ideea unei metode "dure" de instruire, nu poate să conducă decît spre un anumit tip de relație între profesor și elev cea autoritară. În concepția sa, educatorul se impune atunci cînd manifestă o oarecare nepăsare față de elevi, mai precis, față de faptul că nu le
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]