14,967 matches
-
Noi urăm sănătate intelectualului pasionat de cultură și o strângere de mână prietenească și recunoscătoare de la V. Tempeanu 56 Buftea 15 aug. 1973 Dragă domnule Dimitriu, Fiica mea abia azi a venit la mine Întorcându-se din Germania, așa că mă grăbesc să-ți trimit cele 4 cutii de „Purinor”, pe care te rog să le primești ca pe un mic dar al meu, față de ce ai făcut mata pentru mine. E o extrem de mică revanșă și-ți doresc din toată inima
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
seară ca la „Hanul Ancuței”. În așteptarea răspunsului Dvs., cu prietenească dragoste, Georgel 10 Cluj, 8 nov. ‘77 10 nov. ’77 (pe verso) Dragă domnule Eugen, A intrat timpul „În criză”. Se apropie ziua când veți fi În mijlocul nostru. Mă grăbesc deci să vă fac unele comunicări pentru a evita vreo Întâmplare neprevăzută. De la noi (Politehnică) a plecat o scrisoare către direcțiunea Muzeului sucevean la 21 oct. 1977 cu nr. 0048. Nu s-a primit până acum nici un răspuns de confirmare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt de aur! Cu mulțumiri P.S. Aud în ultimul moment că există persoane ce susțin că așa-zisa emisiune a lui Eugen Barbu din 22 aprilie 1983 e o născocire a mea. Atât lor, cât și celor ce s-au grăbit să-mi fure caseta conținând imprimarea emisiunii respective le țin la dispoziție, cu titlu gratuit!, alte două imprimări ale emisiunii respective, imprimări din care pot distinge ușor vocea inimitabilă a solistului lor preferat, Eugen Barbu, ce-i drept într-un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scăpase neatins de înaintașii lor, importați în furgonetele armatei sovietice. Fiindcă, să nu ne înșelăm, Ceaușescu și familia sa sunt produsul istoriei postbelice a României, ei sunt produsul celui mai compromis partid comunist din Europa Răsăriteană, singurul care s-a grăbit să înlocuiască un cult al personalității cu altul, fără să-i pese de suferințele poporului pe care pretinde a-l reprezenta, popor lăsat la bunul-plac al unor personaje de abia ieșite din văgăunile preistoriei. Gheorghiu-Dej a dărâmat bisericile din spatele Palatului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Și de data aceasta, Patriarhia s-a conformat cu cel mai dezgustător servilism ordinelor Partidului Comunist. După ce la 15 decembrie Primăria Capitalei trimitea Arhiepiscopiei Bucureștiului o adresă prin care se solicita avizul pentru dărâmarea bisericii Gherghiceni, patriarhul Iustin Moisescu se grăbea să convoace un consiliu restrâns și, fără a consulta preotul sau credincioșii parohiei, cel care a fost în 1959 călăul mânăstirilor moldovenești va semna în 17 decembrie 1984 o altă sentință irevocabilă. O simplă adresă, purtând semnătura unui obscur activist
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
momâi ale unei autorități ascunse, oculte, pitite în palatele cu porți ferecate. Părăseam piața străjuită în dreapta de silueta fragilă a Bisericii Crețulescu și intram din nou în Calea Victoriei, coborând spre Palatul Telefoanelor și spre Capșa, abia întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni, plimbăreții de altădată dispăruseră nu se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al vostru, În veci, Mugur Dureroasa zăpadătc "Dureroasa zăpadă" Îi prevedeam o longevitate invidiabilă. I-am spus-o adesea. În ultimii ani găsise, credeam, o soluție personală numeroaselor noastre neliniști și Îngrijorări. Îmi părea pregătit unei senectuți glorioase. Totuși, se grăbea mereu... Nimeni dintre cei care i-au fost aproape n-ar fi bănuit că destinul venea spre el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era vorba, firește. Degetul supt trebuia mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai Întâi smuls din „tocănița” realității locale care fierbea la foc mic vanitățile, la mijlocul ludic Între bine și rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rău, În fumul de tămâie vandabilă. Aveam să ajung, În orele următoare, la ultimele versuri: „Mă grăbesc Înspre moarte”, șoptea Poeta. „Mă grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grăbesc Înspre moarte/ fără un Înțeles anume, fără rochie de mireasă, fără zestrea de aur. Fără mine./ Mă grăbesc senină/ și amară/ de-a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
infailibil sens al colegialității, al solidarității cu cei pe care Îi considera „adevărați” Între truditorii cuvântului - chiar acesta era sensul, „trudă”, pe care Îl atribuia, apăsat, muncii literare. Era el Însuși un acerb, nu doar inspirat, salahor al scrisului, deloc grăbit să-și publice noi cărți În vremuri de restriște, fără să bănuiască Încă În acel timp că nici chiar după surparea dictaturii nu va mai apărea, pentru cultură, cea mai bună dintre lumi. La Berlin, Herr Bănulescu avea deja printre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ora actuală În Germania Federală cu o bursă a Academiei de Arte din Berlin, În cadrul programului ei de schimburi culturale, unde, după informațiile noastre, urmează să rămână până În ianuarie 1988. Revista israeliană de limbă română Minimum pare să se fi grăbit, preluând zvonuri neverificate, atunci când a anunțat În numărul său din septembrie că Norman Manea s-ar fi stabilit În Germania Federală. Este cert că numele lui Norman Manea a devenit cunoscut Occidentului Înaintea prozei sale, grație mai multor incidente petrecute
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mea la Compulsory Happiness; din păcate, la corectură au rămas destule greșeli, unele dintre ele absolut supărătoare. Sper, dragă Nicki, să nu te indispună foarte tare; fiindcă pe mine, ce să mai vorbim, m-au posomorât cât trebuie. Oricum, mă grăbesc să vă trimit, așa cum v-am promis, o copie; aștept, nu fără o anume neliniște, reacția voastră. Aici, ecourile sunt totuși mai presus de orice așteptări. În altă ordine de idei, lucrurile s-au complicat din nou În ceea ce privește revenirea mea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o noutate pentru voi); a apărut la Editura Fundației noua ediție din Plicul negru. În mod normal, Editura ar fi trebuit să vă trimită exemplarele de autor; cum nu sunt totuși prea sigur că lucrul acesta s-a Întâmplat, mă grăbesc să vă trimit eu un exemplar. După părerea mea, cartea arată foarte bine; poate că pagina nu este atât de aerisită precum ar fi putut să fie. Coperta lui Val. Munteanu mi se pare, În schimb, extrem de sugestivă; absolut remarcabilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caldă și fraternă dragoste, un AN NOU Încărcat de bucurii și realizări! LA MULȚI ANI! L. Petrescu * ș10ț 7 iulie 1996 Dragii mei Nicki și Cella, În perspectiva aniversării, nu prea Îndepărtate, a zilei de naștere a lui Nicki, mă grăbesc să vă transmit urările mele frățești de viață lungă și rodnică, Încărcată de succese și de mari Împliniri! La Mulți Ani! În legătură cu sărbătorirea lui Nicki aici, În România, veștile pe care pot să vi le dau sunt În general bune
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
strâng mâna, același, Mircea Zaciu P.S. Ai putea să-mi trimiți adresa ARA (Academia Româno-Americană) și să-mi spui eventual cu cine aș putea lua acolo legătura? * Bonn, 9 noiembrie 1991 Dragă Norman Manea, Îți mulțumesc pentru scrisoare și mă grăbesc să-ți scriu Înaintea unei plecări neprevăzute În țară. În fapt, voiam să amân călătoria pentru la primăvară, căci am probleme familiale (boala soacrei, starea mea fizică și psihică etc.). Plus anotimpul care nu Îndeamnă la drum În mica Siberie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Amintise de Dinescu, deși erau și alții implicați În confruntarea din țară, pentru că se simțea, probabil, mai Înrudit cu acesta și pentru că Dinescu ocupa, atunci, centrul imaginii care revela Vestului protestul crescut și devenit public În lunile care aveau să grăbească sfârșitul dictaturii ceaușiste. Știam, firește, că nu umorul Îi lipsea lui Sorescu. Nu plecasem de prea multă vreme din București, nu uitasem umorul sorescian, nici țărăneasca sa precauție În a-și gospodări șansele, „Înăuntru”, cât și „afară”. Contactul nostru la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Simuț a publicat după 1989 și un grupaj de scrisori primite de la mai vârstnicul coleg. În primul deceniu postcomunist, destui dintre foștii prieteni și admiratori ai lui Paul s-au Închis Însă Într-o tăcere conjuncturală opacă, alții s-au grăbit să se „curețe” de conecția inoportună. * M-aș fi bucurat, bineînțeles, să-i văd, pe Paul și pe Raicu, În sala Târgului internațional de carte din Ierusalim În seara de 20iunie 1999. I-am considerat mereu, Îi consider și azi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gri, haină bleumarin, cămașă bleu, cravată albastră. Părul bogat, tuns corect, ochelari. Mișcările reținute au o anumită eleganță și vioiciune. Îl văd cum se oprește În fața vreunei bătrâne sau unui tânăr care Îl Întreabă, probabil, mereu același lucru. Nu se grăbește, stă de vorbă, chiar când Îl rețin mai mult decât ar fi firesc. Pe umăr poartă o geantă totdeauna plină, iar În mână un teanc de plicuri. Începe totdeauna traseul cu casa În care locuiesc. Poate pentru că aici trăiesc mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Zidul Berlinului. Al plângerii, firește. Ca și cum cineva ar fi citit, În spatele cuvintelor mele, altele, pe care nu le pronunțasem. Ca și cum cordiala noastră conversație ar fi codificat, de fapt, alta, Încâlcită și veche și fără sfârșit... A observat consternarea, s-a grăbit să se explice. - Am văzut, după timbrele pe care mi le-ați dat, că primiți scrisori și din Israel. Mă gândeam că poate... n-aș fi vrut să... mă Întrebam doar dacă... M-ar fi interesat să... De data asta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
le-ați dat, că primiți scrisori și din Israel. Mă gândeam că poate... n-aș fi vrut să... mă Întrebam doar dacă... M-ar fi interesat să... De data asta, era rândul lui să-și găsească greu cuvintele. M-am grăbit să răspund scurt și clar. - Da, desigur. Am fost. Am fost și acolo. Părea mulțumit cu laconicul răspuns, n-a insistat. Am privit Îndelung În urma sa. Am privit apoi cerul, vrăbiile În copacul din fața casei. Copacul, liniștita sa fidelitate. Berlin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
săracii cei mai săraci etc. Anii care s-au scurs de la spectaculoasa dărâmare a Zidului sunt astăzi deja mai mulți decât cei rămași până la finele traumaticului secol XX, ai cărui supraviețuitori ar fi să fim. Timpul cronometrează vertiginos acest final, grăbit să descarce, În cele din urmă, memoria sa Împovărată. Dilemele și dramele libertății, ale „normalității” care Își tot reinventează frontierele pun Într-o cu totul altă perspectivă suferințele provocate de existența larvară și anomaliile brutale ale „coloniilor penitenciare”, Între ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bérenger: Nu mă pot obișnui cu viața») - este opțiunea unui laș. Nu este vorba de «păstrarea integrității sau identității». Bérenger nu conservă decât jalnica existență pe care o detesta și care, firească, pentru el, Întoarce spatele șansei de renaștere.” Profesorul grăbise, stânjenit, lectura ultimelor fraze. Cunoștea deja textul, era Îngrozit că ar putea rămâne iarăși pe gânduri, ca la prima lectură. „Nu mă pot obișnui cu viața”... De prea multe ori scâncise În același fel, acasă, departe, și aici, În Lumea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]