14,132 matches
-
al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă o dorință de stilizare, mult mai marcată decât în Antichitate. Toți, în secolul al XX-lea, autori dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l confunda cu viața, în niște tentative extreme, ca cea a lui Artaud, fie pentru a face din scenă, pe care o demistifică afișând convențiile, un loc metaforic. Ce se va
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cât despre Hugo, el își consacră aproape întreaga operă dramatică teatrului istoric. 83 Stendhal, în Racine și Shakespeare, utilizează termenul de "tragedie romantică" după modelul lui Schiller, acolo unde Hugo vorbește de "dramă romantică". 84 Stendhal dă ca exemplu de "iluzie perfectă" pe cel al unui soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma pe Desdemona, îi frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abrupt, conservându-și totuși adresa directă, tensiunea și urgența căutărilor, cum și ambivalența. Căci există în versurile lui P. un paradox al nihilismului, și nu întîmplător este citat Emil Cioran, „scepticul de serviciu” al veacului trecut. Fără să își confecționeze iluzii facile din paravane și ocheane colorate, poetul se află angajat într-o acerbă bătălie, a cărei miză stă în înfruntarea polemică a realului, depășirea și „răscumpărarea” condiției umane impure, animat fiind de o mistică profană, denudată stilistic de orice retorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
astfel, printr-un discurs aluziv, referire la sultanul Însuși, la puterea pe care acesta o deține, vremelnica și ea, cunoscut fiind cât de fulgerător se schimbau puterile În Imperiul Otoman. În plus, Brâncoveanu arată că puterea pe pamant este o iluzie: doar Dumnezeu este atotputernic și doar El Îl poate judeca, nu sultanul. Ni se amintește astfel de pasajul biblic În care Iisus le spune acuzatorilor săi că au putere asupra Să doar prin voința lui Dumnezeu. Meșteșugul replicii și intențiile
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
care, cu orgoliu de inițiați, au crezut că posedă „cheia” acestei construcții „doldora de echivoc”. Dincolo de oglindirea de sine a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
existenței lor istorice, București, 1992; Războiul împotriva poporului român, București, 1993; Regele și mareșalul, București, 1994; Lucian Blaga și condiția culturii românești, București, 1995; Cultura română - o mare cultură cu destin universal, București, 1996; A treia Europă: alternativa realistă la iluziile sinucigașe, București, 1997; Cultura română - sinteză europeană, București-Chișinău, 2002; Istorie și cultură, I-II, București, 2003. Ediții, antologii: Literatura română veche (1402-1647), I-II, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu G. Mihăilă); Învățăturile lui Neagoe Basasarab către fiul său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
care există și care apropie moduri de viață la prima vedere incomunicabile. A cultiva propriile idei În interiorul unei diviziuni a muncii, potrivit căreia Înțelegerea noastră complexă a lucrurilor ar crește În virtutea unei acumulări progresive de date, este un lux, o iluzie de neconceput. Orice istorie a religiilor, dezvoltată din interior, oricât de riguroasă și completă ar fi, are astăzi nevoie să fie integrată unui punct de vedere extern, care să ajute la o mai bună Înțelegere a trăsăturilor sale distinctive, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
CERCETAREA RĂDĂCINILOR: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENTTC "2. CERCETAREA RĂDĂCINILOR \: RELIGIA CA ȘI COMPORTAMENT" Dificultatea cercetării antecedentelor religioase În preistorie nu este o noutate. Dar tocmai experiența multor cercetători cu autoritate 1 care s-au angajat la această muncă permite eliminarea iluziilor, prejudecăților și neînțelegerilor. Criteriul fundamental care se propune aici constă În plasarea categorică a religiilor În cadrul unei evoluții culturale umane, extrăgând din aceasta consecințele metodologice. Înainte de toate, religia este o parte a culturii, o manifestare culturală. Termenul „cultură”, utilizat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe care o Întâlnește În timpul călătoriei (tab. X, col. III, 1-5): Ghilgameșxe "Ghilgameș", unde fugi? Nu vei găsi viața pe care o cauți. Când zeii au creat omenirea, au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri rele sau ostile, ca niște iluzii nefaste și himere (Gershevitch, 1975, p. 79, nota 4) alimentate de adoratorii lor, pentru care sunt În același timp sfetnici Înșelători și perfizi. În G³th³ aceștia nu sunt doar obiect al discreditării (Kellens 1991a, p. 52), ci și al unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
am așezat fiecare lucru în contextul său potrivit putem începe să înțelegem ceea ce vrea să ne transmită Biblia. Trebuie să învățăm să punem întrebări corecte pentru a primi răspunsuri corecte. După aceea, firește, putem „actualiza” mesajul său. Ar fi o iluzie primejdioasă, și chiar aceasta este iluzia fundamentalismului, să credem că limbajul Bibliei este o „limbă” contemporană și că, de exemplu, cuvintele și imaginile au aceeași semnificație. Chiar și modurile de a scrie și de a povesti sunt diferite și, pentru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
său potrivit putem începe să înțelegem ceea ce vrea să ne transmită Biblia. Trebuie să învățăm să punem întrebări corecte pentru a primi răspunsuri corecte. După aceea, firește, putem „actualiza” mesajul său. Ar fi o iluzie primejdioasă, și chiar aceasta este iluzia fundamentalismului, să credem că limbajul Bibliei este o „limbă” contemporană și că, de exemplu, cuvintele și imaginile au aceeași semnificație. Chiar și modurile de a scrie și de a povesti sunt diferite și, pentru a ajunge la ideea cea mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Istoria antică și lumea televiziunii Această întrebare echivalează astăzi cu a pune în discuție una dintre atitudinile noastre cele mai obișnuite și automate față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e vorba de o adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate fi aleasă cu grijă sau
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
întrebare echivalează astăzi cu a pune în discuție una dintre atitudinile noastre cele mai obișnuite și automate față de realitate și față de reprezentările realității. Mijloacele de comunicare, în special televiziunea, domină lumea noastră. Acestea creează iluzia - e vorba de o adevărată iluzie - că e posibil să realizăm imagini fidele ale realității. Ceea ce vedem în televiziune ar fi - după opinia generală - o fotografie a lumii reale. Această fotografie poate fi parțială, poate fi aleasă cu grijă sau unele detalii pot rămâne ascunse. Probabil
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
însă prea vagi pentru a permite să tragem concluzii sigure despre acest lucru. Nici o urmă de vreun personaj numit Iosif nu există în listele de funcționari egipteni. Capitolele despre șederea lui Iosif în Egipt (Gn 39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne aflăm pe un teren mai solid. Povestirile presupun o anumită cunoaștere a obiceiurilor egiptenilor. Se vorbește, de exemplu, că egiptenii nu vor să mănânce cu străinii (Gn 43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a reuși să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui Rienzi, B. a creat totuși un tip de posedat, a cărui viață nu are preț decât în măsura în care slujește unui scop. Rienzi e un idealist care se bizuie pe vise și iluzii. El se socotește un iluminat, venit să propovăduiască „omenia” într-o lume pe care o consideră „oarbă”. Declarativ și juvenil, rămâne totuși un personaj interesant prin poezia care îl însuflețește, dar care nu poate susține o compoziție șubredă. Superioară este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
dictează ritmul și conținutul. Mi-am pus întrebarea, terminând-o în această formă, dacă este vorba de „o carte grea“. Nu cred. Mai degrabă este o carte ambițioasă, care îndrăznește să vorbească „de sus“ despre noi, oamenii. Dar îmi fac iluzia că ar putea-o citi oricine. Aș fi vrut să fie o carte adevărată, pe care fiecare cititor să o părăsească cu senzația că a aflat mai mult, de aici, pe marginea acelor lucruri despre care credea că știe tot
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
curajul, „frica celuilalt“ eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea se hrănește din iluzia că obiectul fricii, care provoacă și întreține teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spiritului infinit. În cazul acesta, destinul apare drept scenariul unei libertăți fictive și chiar și dramatismul destinului devine forma întâmplătoare pe care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
conferite. Din lumea celor care se amăgesc că e în ei mai mult decât li s-a dat, sau a nemulțumiților cu ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năprasnic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fie simplu divertisment sfârșește în psihologia sentimentului sau în morală, sculptura păstrează mereu această marcă a primordialului. Chiar pictura, care este și ea o bildende Kunst, raportată la sculptură reprezintă o debilitare a principiului formei, pentru că ea nu creează decât iluzia corpului și a modelării. Pe de altă parte, culoarea este doar un accident al formei și, ștergând-o de pe statuile eline, timpul a lucrat bine de vreme ce a restituit esențialității ceea ce se născuse din ea. Numai că această esențialitate a fost
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
semioriental. După părerea lui, toată această improvizație nu avea legătură nici cu trecutul, nici cu prezentul României. Nu era deci de mirare că era un eșec! Improvizațiile acestea au dus la "pretenții neîntemeiate", la "un trup lipsit de suflet", la "iluzii false", implicînd doar clasele superioare într-un mod lipsit de sens. Pentru că " Există o singură realitate în România: țăranul. Sudoarea și suferințele țăranilor au fost cele care au făcut posibilă menținerea acestei structuri artificiale pe care unii o numesc cultura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sfîrșit, dar nu în cele din urmă, să nu uităm de extraordinar de eficienta poliție secretă, Siguranța, care deținea mai multă autoritate în comparație cu orice altă poliție secretă 103. Dificila industrializare forțată era resimțită de mulți studenți de origine țărănească. O dată iluziile postbelice risipite, calea spre stînga blocată, problemele nerezolvate deșteptau totuși un sentiment puternic, ceea ce a făcut ca radicalismul tineretului să se îndrepte spre dreapta. Aceasta era modalitatea de a-ți manifesta protestul fără să devii ateu sau trădător. Aceleași rele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau la pămînt, s-a prăbușit. România Mare urma eventual să fie sfîrtecată. Iorga vedea acest moment apropiindu-se. Manifesta o animozitate deosebită față de orice manifestare de refacere a Germaniei și Rusiei. Deceniul acesta va trage clopotele de îngropăciune pentru iluziile lui Iorga referitoare la o lume sămănătoristă. Chiar și în literatură, sămănătorismul a devenit irelevant și mai contestat ca oricînd. În privința scrierii istoriei, pînă acum, istoria românilor era (în România) destul de mult ceea ce spunea Iorga că este. Tinerii istorici ai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țării"100. La 30 ianuarie 1933, zgomotoasa paradă cu torțe pe sub Poarta Brandenburg anunța Machtergreifung-ul lui Hitler. Începuse marea dramă a Occidentului creștin, iar omul care apăruse din neant va duce Europa la tragedie. Iorga nu avea nici un fel de iluzii. Primul său editorial (după venirea lui Hitler la putere), Marșul nazismului, vorbea despre naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]