15,494 matches
-
vagabonzii de la "La zece mese", i-a dat o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit. Dar fetele, ce se mai smiorcăiau... Și au băut cât au putut (cât au vrut) vin tămâiet și nu s-a îmbătat nimeni, mare minune și asta, și au mâncat cât au poftit. Așa merge legenda despre strada "La zece mese"; dar nu se știe dacă a fost chiar așa. * Am ajuns pe strada Sfântul Ion. Acum, acolo, sunt niște blocuri ceaușiste, obosite, plictisite, vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu stiloul. Doar cu condeiul care, uite, s-a pierdut, cum s-a pierdut și prietenul meu, și fata cu care s-a iubit într-o vară, pe malurile Dunării, prin stufărișul deltei. Aș fi scris o mică poveste despre minunea care li s-a întâmplat atunci când erau tineri și frumoși. Dacă aș fi fost. scriitor, aș povesti dragostea lor care s-a terminat ca orice dragoste care nu se poate termina decât cu o despărțire. Dar ei au murit demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
putem informa onor cititorii că conducătorii (sic) vehiculelor antrenate în groaznicul accident, dnii I. Martin, șoferul automobilului nr. 1, proprietatea Prefecturii, și dl. V. Mărculescu, șoferul mașinei nr. 2. N, proprietate dl. dr. C. Vereanu, s-au salvat ca prin minune, nefiind alte victime decât o gâscă care (sic) a fost cauza acestui grav accident, pasărea traversând drumul în fața mașinelor aflate în plin mers. În asistența mondenă foarte distinsă care se afla și dsa (sic) la fața locului, fiind la aperitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu ironie, cu tristețe, cu ce dispoziție vrei, poți să-ți închipui despre acești anonimi ce poveste îți vine în minte, poți crede ce vrei despre această minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât de critic vrei pe acest grăsan înțolit la patru ace, cu mustăți ca două tirbușoane agresive. Acolo, în fostul atelier de preparat cetățenii conlocuitori în genți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Caporal cu bicicletă și fată". Sunt încă sute de astfel de poze, oscilând între un timp idilic și o realitate care a fost, deseori, aspră și foarte nedreaptă. Asta o vedem, pe un alt raft, unde se găsește prin ce minune?, cred că provin dintr-o arhivă de spital câteva zeci de fotografii cu bărbați tuberculoși, copii rahitici și mulți țărani zdrențuiți de pelagră și subalimentație. Oare cum ne-am simți într-o epocă a acestor fotografii? Ne-ar lipsi televizorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era niciodată aglomerație. Farmacistul semăna cu personajele din care descindea în ereditate profesională (care erau odinioară magicieni, în aceeași măsură foarte respectați și foarte temuți) era totdeauna un personaj impozant, cu halat și bonetă, semănând cu un prelat. Dar ce minune era micul birou; din același lemn negru și scump ca și celelalte piese ale mobilierului; și ce impozante, deși discrete, cele trei fotolii sobre, și ele din același lemn, cu aceleași ornamente! În farmacie, unde, câteodată, la ușă, suna un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toamnă... ce tablou, ce peisaj... Mi-am amintit de o astfel de peregrinare într-o piață bucureșteană, cu mulți ani în urmă, unde, surprins, l-am întâlnit, exercitând aceeași ocupație de vagabond, pe ieșeanul profesor Mangeron: "Iubite domnule doctor, ce minune toamna asta!... m-a întâmpinat cu gesturi largi, de nabab al vieții... ce minune că ne-am întâlnit aici...", se extazia, cu flacăra albastră a privirii sale memorabile, neuitatul profesor. Avea un suflet înțelegător de minuni. Citesc, de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o piață bucureșteană, cu mulți ani în urmă, unde, surprins, l-am întâlnit, exercitând aceeași ocupație de vagabond, pe ieșeanul profesor Mangeron: "Iubite domnule doctor, ce minune toamna asta!... m-a întâmpinat cu gesturi largi, de nabab al vieții... ce minune că ne-am întâlnit aici...", se extazia, cu flacăra albastră a privirii sale memorabile, neuitatul profesor. Avea un suflet înțelegător de minuni. Citesc, de câteva zile, aceeași frunză. Texte uitate, din alte toamne, cu piețe multicolore, invadate de roșii "foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Iubite domnule doctor, ce minune toamna asta!... m-a întâmpinat cu gesturi largi, de nabab al vieții... ce minune că ne-am întâlnit aici...", se extazia, cu flacăra albastră a privirii sale memorabile, neuitatul profesor. Avea un suflet înțelegător de minuni. Citesc, de câteva zile, aceeași frunză. Texte uitate, din alte toamne, cu piețe multicolore, invadate de roșii "foarte roșii", castraveți, vinete, harbuji gravi, cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
simțit deodată că anul acesta a venit vara, vacanța. Atunci, nu în canicula zilelor anterioare. Vacanța apare spontan, ca un fapt sufletesc inevitabil, ca dezghiocare a unui instinct care își face loc atunci când i-a venit timpul. Este o mică minune. Un ins aflat în vacanță se află, de fapt, într-o stare de transă. Este probabil ca o astfel de persoană să poată fi chiar detectată pe o placă fotografică; cine știe în ce culori ar arăta, pe o placă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
constituie o interesantă filosofic Cu mine nu s-a petrecut așa. Poate pentru că, în mare măsură, am rămas încă un copil. * Demult plecam, în fiecare vară, la mare. Treceam invariabil prin Iași, oraș care, pentru provincialul ce eram, constituia o minune. Odată (pe atunci aveam vreo șapte ani), mama mi-a cumpărat un ceas. Atâta am plâns, că mi-a cumpărat acel obiect. Ceasul mi l-a cumpărat din Piața Unirii, unde un domn rotofei, care mi s-a părut foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
clasic". Era un ceas pe care îl aveau mai ales ceferiștii, costa 115 lei. Ne-am mai plimbat prin oraș. Eu am descheiat hăinuța, să se vadă ceasul. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul meu. Însă abia noaptea, în tren, minunea a devenit fericire. Noaptea, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz, după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul meu. Însă abia noaptea, în tren, minunea a devenit fericire. Noaptea, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz, după ce s-a stins lumina (erau puțini călători), tot uitându-mă la ceas, am observat că acele indicatoare și cifrele sunt fosforescente. Am stat toată noaptea treaz, admirând fenomenalul ceas. Apăruse însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
manelele". Tăcerea este de obicei tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în Secare zi, în preajma Paștelui, se petreceau micile explozii de inflorescențe care îmi umpleau sufletul de încântare. Între rândurile de vie înfloreau (toți odată, în aceeași zi) toporașii, iar lumina strălucea cu o intensitate care nu-mi scăpa; în spatele acestor minuni știam, din auzite, și "simțeam" că acționează o forță supranaturală, care era "Dumnezeu". Mi se părea o realitate în firea lucrurilor și nu-mi băteam capul cu acesta Putere. Dar "învierea", revenirea la viață a lui Hristos, cel ucis, constituia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nu a fost considerată un păcat capital Pedeapsa lui Toma Necredinciosul a fost o dojana, atât. Cum putea gândi altfel un copil? În definitiv, evenimentul a fost luat, de mulți oameni maturi, ca fiind sfruntată minciună... S-a dovedit o minune, un fapt extraordinar. Ce ar fi fost Isus, crucificatul, dacă nu ar fi înviat? Un erou anonim, atât, un martir uitat. * Sigur, aceste gânduri nu se legau în acest fel în mintea mea de copil. Religia se reflectă în sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înviat? Un erou anonim, atât, un martir uitat. * Sigur, aceste gânduri nu se legau în acest fel în mintea mea de copil. Religia se reflectă în sufletul copilului doar ca o supusă acceptare. Paștele era o astfel de acceptare, o minune de care auzisem; știam că Isus, Fiul lui Dumnezeu, murise în chinuri, după cum știam și despre enorma întâmplare a învierii Lui, dar legenda era atât de îndepărtată în timp și cu oameni atât de străini, încât nu mă mai impresiona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de țigări "Plugar" (cele mai "tari", mai bărbătești). Deodată, a trecut repede, cu zgomot de fierărie un marfar care ne-a cam speriat. Pe urmă, țipenie. Așteptam să se vadă Luceafărul sau o altă stea, să ni se transmită cumva minunea, dar cerul era ocupat de nouri leneși, consistenți și opaci, nu se vedea nimic. Nu semăna vremea cu un Crăciun clasic. Aproape de miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
miezul nopții, când așteptam, examinând cerul să apară Luceafărul sau eventual altă stea -, s-a ivit, misterios, un câine vagabond, fricos, plin de scaieți, dar foarte interesat de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși, opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
câine vagabond, fricos, plin de scaieți, dar foarte interesat de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși, opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a văzut de unul singur o stea, fără îndoială Luceafărul, sau steaua Magilor... Dar din moment ce semnul se arătase, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de slănina afumată. În această formație, așteptam un semn de la cerul mohorât, o minune, să se retragă nourii care se adunau, leneși, opaci, sporind întunericul... La douăsprezece fix, amândoi am "văzut" minunea așteptată. De fapt nu amândoi am văzut steaua; minunile sunt inaccesibile, nu se lasă dezvăluite; așa a fost și atunci: fiecare a văzut de unul singur o stea, fără îndoială Luceafărul, sau steaua Magilor... Dar din moment ce semnul se arătase, nu putem comenta nimic: o văzuse și el, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
venea momentul unei acțiuni, avea autoritate, vorbea cu tâlc, poseda o enormă experiență de supraviețuitor și știa să întoarcă mereu lucrurile în favoarea lui. Nu întâmplător o parte din comoară a ajuns la el și a reușit să scape ca prin minune de judecata pentru revoltă la bord și piraterie. Portretul complex a personajului are, cel mai probabil, surse imaginare diverse, alcătuit dintr-o sinteză a trăsăturilor tipologiei piratului din GAP. Deși Cordingly afirmă că autorul ar fi luat-o din cartea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
aveau la stomac gazdele noastre. În asemenea îmbulzeală nu e de mirare că tifosul exantematic a pătruns și în căsuța dintre zarzări: bătrâna proprietăreasă a [15] murit repede repede, vecinul de la Arsenal era gata-gata să se prăpădească, scăpând ca prin minune, slab și galben-străveziu, dar noi, îngrijiți, spălați și curățați de mama, am scăpat toți. Parcă ne văd, pe fratele meu și pe mine, seara când ne întorceam acasă după vreun drum cu tramvaiul, cum ne scoteam frumos hainele și ne
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
n am posibilitatea să controlez, dacă lucrul s-a petrecut înainte sau după 10 Decembrie 1922), într-o bună zi cade ca un trăsnet din senin articolul lui Nicolae Iorga împotriva mișcărilor studențești și pentru evrei - care deveniseră ca prin minune „evrei” în loc de „jidovi” despre care se vorbea înainte în ziarul fostului „apostol” antisemit. Schimbarea aceasta de atitudine, negarea unei doctrine susținută cu atâtea argumente ani și ani de zile, și numai din invidie față de popularitatea mereu crescândă a lui A. C
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și apoi în facultăți de teologie, ai căror profesori sunt de multe ori francmasoni notorii. Cum să rămână credincioși convinși bieții elevi de seminar, când toate materiile „științifice” sunt astfel predate, încât să spulbere și ultimul dram de credință în minune și în dumnezeire? Desigur, nu se poate cere ca viitorii preoți să rămână străini de „progresele” științei, dar învățământul ar trebui în așa fel organizat, după modelul seminariilor teologice catolice, încât să arate elevilor că nu există nicio contrazicere de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]