14,353 matches
-
cele mai reacționare state ale Europei. Transleithania a fost un "pretins stat național" deoarece, în ciuda compoziției sale naționale amestecate, era guvernată ca un stat național. În Cisleithania, jurisdicția și guvernarea au făcut dovadă de o atitudine considerabil mai justă față de naționalitățile slave și romanice, „chiar dacă politica de guvernământ a austriecilor față de sloveni în Stiria de Jos și, până puțin înainte de începerea războiului, de asemenea în Craina, precum și excesele partidului Alldeutsche Vereinigung în Boemia în particular ar putea fi prezentate drept multiple
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
slavilor de sud ar fi trebuit, în interesul întregii monarhii, pe de o parte să slăbească Ungaria și pe de altă parte să contracareze ambițiile sârbilor de a crea Serbia Mare. Însă trialismul a exclus o soluție cuprinzătoare a problemei naționalităților. Trialismul croat a luat în considerare, ca planul lui Hohenwart de reconciliere a cehilor din 1871, doar statutul național al unui singur grup etnic minoritar. Însă chestiunea naționalităților în Dubla Monarhie era atât de complicată, încât tratarea ei la nivelul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
crea Serbia Mare. Însă trialismul a exclus o soluție cuprinzătoare a problemei naționalităților. Trialismul croat a luat în considerare, ca planul lui Hohenwart de reconciliere a cehilor din 1871, doar statutul național al unui singur grup etnic minoritar. Însă chestiunea naționalităților în Dubla Monarhie era atât de complicată, încât tratarea ei la nivelul unei singure naționalități le influența evident pe toate celelalte. În ultimele decenii ale monarhiei, prin antagonismul sâbilor și al celorlalți slavi de sud legați de ei, pe lângă refuzul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a luat în considerare, ca planul lui Hohenwart de reconciliere a cehilor din 1871, doar statutul național al unui singur grup etnic minoritar. Însă chestiunea naționalităților în Dubla Monarhie era atât de complicată, încât tratarea ei la nivelul unei singure naționalități le influența evident pe toate celelalte. În ultimele decenii ale monarhiei, prin antagonismul sâbilor și al celorlalți slavi de sud legați de ei, pe lângă refuzul natural al Ungariei, conceptul de trialism a avut oricum puține șanse de realizare. Pe lângă cercurile
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
soluționarea problemei naționale germano-cehe și să conducă astfel la un Compromis austro-ceh. Cunoscutul principiu al personalității a lui Karl Renner prevedea o împărțire teritorială în cercuri / departamente (de. "Kreise"), în care statutul autonom depindea de indivizii propriu-ziși. În esență, lupta naționalităților înainte de 1914, chiar și în formele sale radicale, cu excepția propagandei Uniunii Tuturor Germanilor, a sâbilor și, în parte, a italienilor și a rutenilor, s-a concentrat cu precădere asupra reformării Dublei Monarhii, nu asupra scopurilor și metodelor care ar fi
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
s-a acordat o autonomie limitată. Însă în celelalte părți ale Ungariei, tensiunile dintre diversele grupuri etnice s-au acutizat. La baza încordării relațiilor s-a găsit atât politica de maghiarizare a guvernului ungar, cât și creșterea intoleranței între diversele naționalități. Spre deosebire de minoritățile slovace și române care trăiau în Regatul Ungariei, naționalismul maghiarilor avea de partea sa puterea statului, ceea ce îi dădea o poziție de forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate din populație. Într-o astfel de atmosferă
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
naționalismul maghiarilor avea de partea sa puterea statului, ceea ce îi dădea o poziție de forță superioară, deși etnicii maghiari nu reprezentau decât jumătate din populație. Într-o astfel de atmosferă, transplantarea legislației referitoare la minorități nu avea nici un succes. Legea naționalităților din 1868 determina doar maghiara ca limbă de stat, dar autoriza folosirea limbilor minorităților la nivel regional, local și ecleziastic. Însă adesea această lege nu a fost pusă în practică, iar minoritățile s-au văzut abandonate tentativelor de asimilare. Începând
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
actuală de circa 4,9 milioane de străini rezidenți, alcătuind circa 8,1% din totalul populației, include peste jumătate de milion de copii născuți în Italia din părinți străini—imigranți de a doua generație, dar exclude străinii care au dobândit naționalitatea italiană; aceștia erau în 2008 în număr de . Cifrele oficiale exclud și imigranții ilegali, al căror număr este foarte dificil de determinat; în 2008, acesta era estimat la cel puțin . De la căderea zidului Berlinului și, mai recent, după extinderile Uniunii
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și Spaniei (20,2%). Conform definiției franceze, mai restrictive (străini născuți în afara teritoriului), Franța metropolitană număra, în 2008, 5,3 milioane de imigranți, sau cu mai mulți decât în 1999 și 8,3% din populația totală. 40% dintre aceștia aveau naționalitate franceză, pe care au putut-o obține prin naturalizare sau prin căsătorie. Imigranții sunt, în principal, proveniți din Uniunea Europeană (34%), din Maghreb (30%), din Asia (14%, dintre care o treime din Turcia) și din Africa subsahariană (11%). Copiii imigranților, descendenții
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
unui articol al portalului „Moldova Azi“ din 18 mai 2005 , grupul de experți internaționali în recensăminte a declarat că „în general, recensământul moldovean a fost organizat de o manieră profesionistă”, dar au remarcat că subiectele din chestionare ce țin de naționalitate și limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de „moldovean” sau „român” și de aceea a conclus că o atenție deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date. Șeful grupului de observatori ai Consiliului Europei
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
răspărul, bibanul, crapul, roșioara ș.a. Se întâlnesc diferiți fluturi și gândaci, inclusiv vătămători ai faunei (păduchi de plantă, căpușe, viermi de matase etc.). în anumiți ani apar în masă buburuze și fluturi albi americani. Rezultatul recensământului din 2004 legat de naționalitatea populației municipiului Chișinău este: Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republică Moldova. Teoria sovietică de popagandă, deosebește arbitrar, greșit, moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români. Persoanele care totuși se declară
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
roșie din moment ce era un simbol național al Iugoslaviei. Chiar și fără această obligație, drapelul Republicii Populare Socialiste Albania din acea vreme avea o stea roșie cu marginile aurii, deasupra vulturului cu două capete. Ulterior, se puteau folosi diferite drapele ale naționalităților din Kosovo în conformitate cu legislația. Înainte de decesul lui Iosip Broz Tito și Destrămarea Iugoslaviei, se cerea interzicerea drapelului albanez deoarece rezidenții din Kosovo și Metohia nu doreau să trăiască sub un drapel străin. Sentimentul a culminat prin Petiția 2016 care cerea
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
târziu au urmat membrii familiilor lor. Credincioșii de rit vechi din Karakalpakstan reprezintă un grup etnic care este caracterizat prin apartenența la o etnie (se consideră o populație separată), printr-un etnonim separat, („uralieni”, deși în documentele oficiale, la rubrica „Naționalitate” este înscrisă cea „rusă”), prin locuirea uneui teritoriu bine determinat, prin caracteristici confesionale specifice (creștinism de rit vechi), printr-un dialect specific și prin alte caracteristici specifice precum ocupațiile, costumul popular, bucătăria sau arhitectura. Un grup asemănător de credincioși de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Anton Szandor Lavey (1930 - 1997) a fost un autor, muzician și ocultist american, fondator al cultului „Biserică Satanei”. Anton Szandor LaVey se trage din mai multe naționalități, având strămoși de naționalitate evreiască, georgiana, africană, maghiară incluzând și o țiganca din Transilvania. Încă de la 5 ani s-a apucat să citească, cărți precum Mary Shelly's Frankenstein și Bram Stoker's Dracula. La vârsta de 15 ani, plictisit
Anton LaVey () [Corola-website/Science/317181_a_318510]
-
Anton Szandor Lavey (1930 - 1997) a fost un autor, muzician și ocultist american, fondator al cultului „Biserică Satanei”. Anton Szandor LaVey se trage din mai multe naționalități, având strămoși de naționalitate evreiască, georgiana, africană, maghiară incluzând și o țiganca din Transilvania. Încă de la 5 ani s-a apucat să citească, cărți precum Mary Shelly's Frankenstein și Bram Stoker's Dracula. La vârsta de 15 ani, plictisit de școală, s-a
Anton LaVey () [Corola-website/Science/317181_a_318510]
-
al Europei centrale”, deținând mașini cu abur care apar în Boemia și Moravia, cai ferate, mine de cărbune, mine de fier. Industria textilă a fost prima ramură care a beneficiat de pe urmă industrializării, urmată de industria alimentară. Apare însă chestiunea naționalităților, Imperiul Habsburgic fiind un imperiu multinațional. Politic, statul habsburgic nu era constituțional, fiind încă un regim autoritar în fruntea căruia se află Împăratul Francisc I (1792-1835) cancelarul Metternich care controla viață culturală, impunând cenzură și sprijinind biserica catolică, habsburgii având
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și burghezi au finanțat cercetări și publicarea unor lucrări. Se dorea cultivarea istoriei proprie a grupului național,descoperirea trecutului glorios, populat de eroi naționali, chiar dacă uneori istoricii au falsificat probe și documente pentru a dovevi evenimentele și a-și justifică naționalitatea și emiterea de pretenții. Polonezii din Galiția erau de asemenea un alt grup de luat în considerare. Cracovia din 1808 era declarat un oraș liber până în 1846. Marii proprietari polonezi dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
nu dorea să complice existența statului.Problema maghiară se intensificare, fiind proclamată independența Ungariei. Austriecii, pentru a preveni dezintegrarea imperiului, aveau nevoie de o armata și de o diplomație abilă pentru a se folosi de tensiuni și asperități existente între naționalități care aveau un singur dușman comun: Austria. Revoluționarii maghiari doreau egalitate, abolirea serbiei, menținerea unei Ungarii Mari și recunoașterea unei singure națiuni politice- națiunea maghiară. Naționalismul maghiar a instraintat sprijinul pe care l-au primit împotriva austriecilor din partea sârbilor, românilor
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
din Octombrie prin care se încerca să se organizeze imperiul că o federație prin redarea vechilor prerogative către diete și crearea unui parlament care avea să fie compus din reprezentanți aleși în dietele provinciale și fiind recunoscute drepturi naționale pentru naționalitățile din imperiu. Diplomă a trezit opoziția și susțineri deopotrivă. În februarie 1861 a fost promulgată Patentă Imperială care întorcea lucrurile spre o formulă centralistă. Reprezentanții naționalității maghiare s-au opus federalismului și centralismului, doriind să creeze un stat care să
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
fie compus din reprezentanți aleși în dietele provinciale și fiind recunoscute drepturi naționale pentru naționalitățile din imperiu. Diplomă a trezit opoziția și susțineri deopotrivă. În februarie 1861 a fost promulgată Patentă Imperială care întorcea lucrurile spre o formulă centralistă. Reprezentanții naționalității maghiare s-au opus federalismului și centralismului, doriind să creeze un stat care să revină la constituția liberală din aprilie 1848. Și maghiarii și cehii au boicotat formulele experimentate de habsburgi. Cehii au boicotat politic masiv din 1861 până în 1879
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
care au avut un rol foarte important la 1848 s-au gândit la soluția pragmatică a dualismului.Revoluția maghiară a fost înfrântă și învățând din lecția trecutului, ei au fost la originea unei legislații care oferea o serie de drepturi naționalităților.În iunie 1867, Franz Joseph s-a încoronat că rege ungar la Buda. Sunt alcătuite instituții comune și trei ministere (de finanțe, externe și de război). A fost încheiat un acord comercial între Ungaria și Austria. Dualismul se reînnoia la
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
două parlamente de la Budapesta și Viena privind cheltuielile comune și negocierile: 30 % - Ungaria, 70 % - Austria.Armata era teritorială. În Ungaria, constituția era cea din aprilie 1848, în Austria era cea din 1867. În 1868 a fost promulgată o lege a naționalităților care prevedea posibilitatea utilizării limbilor naționale în administrație, biserica, în școli și în justiție. Rolul politic al părinților dualismului s-a diminuat, Andras fiind numit ministru, iar Deak murise, iar toți foștii revoluționari au dispărut. Transleithania era Ungaria coroanei Sf.
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
tuturor germanilor într-un stat, curent fondat de Georg von Schooner. Curând, se creează și un partid social-democrat influențat de social-democrația germană, condus de Viktor Adler cu ideologul Otto Bauer care a scris o lucrare în care milita pentru soluționarea naționalităților prin inventarea austromarxismului. Susținea autonomia culturală, autorizarea utilizării limbii materne în școli, administrație, justiție și autonomia personală. Apar apoi și partide ale minorităților. La sfârșitul secolului XX, germanii erau organizați în 20 de partide politice care formau alianțe și câștigau
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
primească ajutoare de la guvernul de la Budapesta. Aceste ajutoare au fost condiționate, în sensul că se urmarea introducerea limbii maghiare în acestea tot mai mult. Nu s-a respectat folosirea limbii naționale în justiție, pe lângă biserici. La început partidele politice ale naționalităților au respins dualismul și au boicotat alegerile. După ce au renunțat la boicot, rezultatele au fost slabe din cauza maghiarizării. Deși circumscripțiile erau locuite de slovaci, intrau reprezentanți ai partidelor maghiare în parlament. Ideea care pare să câștige cei mai mulți adepți este aceea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
pe poziții ireconciliabile. Sârbii și croații aveau această aspirație de a se crea un regat. Însă ceea ce a dus la slăbirea acestei idei a fost Criză Bosniacă. Există o serie de idei care promovează depășirea cadrului dualist, lărgirea spre alte naționalități, dar ideea în sine, de a se încuraja o direcție spre federalizarea imperiului, tinde să aibă spre sfârșitul secolului al XX-lea tot mai mulți adepți, cel mai important susținător fiind chiar prințul moștenitor, Franz Ferdinand. El este la începutul
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]