15,245 matches
-
rămas așa și după, În definitiv am ajuns să avem și de ce. Însă atunci, la Început, grija lui Leac era un pic ridicolă. După cum s-a dovedit și ulterior, când Andreea l-a abordat pe scara blocului. Aveau chiar sub nas un abțibild lipit de ușă, așa că fata a cerut explicații. Andreea făcea de la prima vedere impresia de femeie inteligentă, era și frumoasă, așa că Leac a lăsat naibii clandestinitatea și i-a explicat. Până atunci nu schimbaseră decât saluturi pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fel de joc? De-a ce se juca matahala aia cârlionțată, bărbat În toată firea, noaptea, pe la ferestrele oamenilor? Nu știu cât a mai reușit s-o scalde Leac, cât a apucat să-i explice din ceea ce se Întâmpla cu adevărat, iar nasul de artist al Andreei mirosise. Știu că la un moment dat fata l-a invitat la ea, ca să-i spună mai multe, să bea un pahar Împreună. Andreea ocupa un apartament cu două camere, stătea cu chirie chiar deasupra garajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ne duseserăm să sărbătorim 1 Mai muncitoresc. Veți spune că ipocriți și pozând. Dar asta făcea parte din confuzia pe care o perpetuam și care ne Înghițea și pe noi. Dar pe bună dreptate, limpezindu-ne. Începuserăm să ne băgăm nasul În chestiuni politice, discutând la o bere titlurile zilei. Dictatura PSD-ului, eșecul alor noștri, corupția, foștii securiști. Îl trimiteam pe Spătarul Milea să-și dea și el cu părerea, Îi găsisem o pereche, pe Doamna Leopard, care-i asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
modest și circulă cu un Oltcit. Ceilalți nu știu ce mașini au, unul cred că are un Volvo, văzusem așa ceva parcat În fața clubului. Poate că-i ăsta În costum care trage primul, mai Întâi o linie, inspirată strașnic cu banii vârâți În nas, cu un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot freacă nasul, Își plimbă limba În gură, și-o vâră În gât, Își șterge cu ea gingiile amorțite. E marfă de calitate adică, deși, la cât suntem de excitați, putea să ne dea și bicarbonat. Dar Adelin trage și el Împreună cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Viviana. Nu mă uitase! M-a luat În brațe, mi s-a cocoțat În poală, eu am Încercat să mă arăt interesat, dar cocaina pusese stăpânire pe mine, așa că eram asexuat. Ăsta e unul dintre efectele prafului, când tragi pe nas te simți capabil de mult mai mult decât o simplă partidă de sex. Nu ți se mai pare interesant ceea ce ai la Îndemână. Te simți atât de Învârtoșat, de energic, că totul În jur ți se pare prea puțin. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sau cam așa ceva. - Mă despart de Cătă! Cum așa? De unde până unde? Din Spania! De acolo se Întorsese Cristina așa de misterioasă și dansantă. Nici nu-ți pot povesti acum tot. Chiar că nu putea. Se putea fâțâi fericită sub nasul meu, asta da. Să-și dezvelească picioarele, să-și așeze decolteul pe tejghea. Și asta. Dar să-mi spună că se Îndrăgostise de Andreea? Asta nu putea. Măcar din delicatețe. Știa că-s topit după ea, ce mama dracului! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Care va să zică, Pârvu ajunsese În Parlament. Cel care era deasupra pe listă murise, făcuse un atac de cord Înainte de validare. Așa că intrase Pârvu În locul lui. Adelin Îl știa. Și nu numai din ziare sau din vedere. Venea pe la club. - Trage pe nas, mi-a șoptit Adelin, zâmbind conspirativ. Oho, Adeline, nici nu știi ce informație Îmi oferi. Trebuie s-o folosesc cumva, Încă nu știu cum. Îi spun și lui Leac despre jeep-ul argintiu care-i ținea trena la Șiria, Îi spun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
n-o făcuse de prea multe ori. Până la urmă trage. Urcăm la bar Împreună. Andreea trebuie să joace rolul narcomanei dispusă la orice. O prezint senatorului, o expediez pe Viviana, Andreea mi se urcă În brațe. Eu Îmi scarpin ostentativ nasul, Andreea la fel. Vorbește În gura mare de marfă. Cocaina e un drog de lux, un drog yuppie, n-a prea ajuns pe nările producătorilor de argou. - Mai ai marfă? Hai, Adi, mai ai? Pârvu ciulește urechile, eu mă prefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
gând să-l omoare pe Pârvu, voia să facă un film autentic, să-l sperie apoi cu șantajul. El n-ar fi putut să depună plângere, fiindcă noi puteam scoate oricând pe piață producția C&a cu senatorul trăgând pe nas. Așa ceva plănuise Andreea, acum se pregătea să meargă până la capăt. * Lipindu-se pentru ultima dată de mine, Îmi șoptește la ureche: - Ia tu camera și vino cu Leac la mine. Făceam schimb de roluri: acum ea avea drogurile, eu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Își lunecă palma dreaptă pe sticlă, întâlnește mânerul. Trage, deschide fereastra. Aruncă mucul de țigară și cutia goală de carton. Se întoarce, se așază. Umeri uscați, gâtul înalt și robust. Părul încă des și sârmos, ruginit. Curba unei frunți proeminente. Nasul drept, puternic, buzele pline, uscate. Poartă un taior gros de stofă verde-închis. — Am văzut multă lume cunoscută în tren. La un spectacol în provincie ? Ceva derizoriu. Atâția oaspeți de gală. În provincie ! Nici nu știam că scrisese și piese... De
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cuvintele. Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă voluptoasă... aud cuvintele răgușind în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Hariga mai este la masă ? A fost întrebarea mea, trebuie admis. Nu-l văd decât pe cel din capul mesei, perfect treaz, necruțător, plictisit. Dar undeva la cealaltă masă lungă s-ar putea înălța chipul ei ferm și osos, cu nasul și buzele puternice și bărbia căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele în care dioptriile scobesc un vârtej telescopic. — Vezi, și Sia era așa în tinerețe, se șoptește în apropiere. Grație
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
bine și de mult cunoscută, care își stăpânea strălucirea. Cozile lungi și groase, coroane suprapuse, prinse cu perle albe și strânse, pentru a descoperi fruntea netedă și căldura gâtului. Ochii rotunzi și mari, liniștiți, privirea dreaptă. Arcul boltit al frunții, nasul oprit la timp, nările pline, ca și buzele. Obrazul închis în conturul de scoică, separându-se de gâtul înalt și robust, prin umbra subțire ce urcă de sub bărbie spre urechea ascunsă de mătasea grea a părului. Fata s-ar lăsa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți, da, vii, negri, adânci, mobili, lucioși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Spre deosebire de inginerul... E curent, cumva ? Se ridicase, brusc, speriat, în picioare. La pândă, în spatele biroului. Adulmecând cu nările, parcă și cu urechile ridicate, ca la iepuri. A, iată, avea ceva de iepure ! Cum de nu-și dăduse seama ? Platon, cu nasul lui ridicat pentru mirosuri subtile și fruntea lată care exprima, după unii, naturalețe și bun-simț, fusese comparat cu un câine. Nasul turtit, de cerb al lui Socrate indica, se pare, porniri spre luxură. Iepurele ce ar însemna ? Chipul prelung și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urechile ridicate, ca la iepuri. A, iată, avea ceva de iepure ! Cum de nu-și dăduse seama ? Platon, cu nasul lui ridicat pentru mirosuri subtile și fruntea lată care exprima, după unii, naturalețe și bun-simț, fusese comparat cu un câine. Nasul turtit, de cerb al lui Socrate indica, se pare, porniri spre luxură. Iepurele ce ar însemna ? Chipul prelung și oval, cu nasul drept și aer sever, dar delicat al lui Iuliu Cezar semăna, se spunea, cu un cal. Marele Zeus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru mirosuri subtile și fruntea lată care exprima, după unii, naturalețe și bun-simț, fusese comparat cu un câine. Nasul turtit, de cerb al lui Socrate indica, se pare, porniri spre luxură. Iepurele ce ar însemna ? Chipul prelung și oval, cu nasul drept și aer sever, dar delicat al lui Iuliu Cezar semăna, se spunea, cu un cal. Marele Zeus al grecilor avea fruntea lată, sub o coamă puternică, luminată de orbite adânci, ca un leu : adică generos și puternic ? Vitellius părea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însă n-a vorbit, încă, despre o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar avea ceva de șarpe, oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
oare ? Nasul acvilin, s-ar părea că nasul e ușor acvilin. Ca al marilor oameni din vechime ? Fruntea înaltă și lată, ca a lor ! Sprâncenele însă, semnul pasiunilor ? Nu mai erau puternice, stufoase. Mai curând șterse. Fruntea transpira, acum și nasul. Părul rămas doar la tâmple și moale. Fața palidă, ochii parcă miopi, clipind. Semne, cumva, ale timidității ? Se agita pe loc, îngrozit. Haina se deschise peste cămașa-jerseu din lână care își pierduse, se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care o ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul. El reuși să ridice capul, o văzu. Între loviturile tusei și zăpăceala strănutului observase, se pare, zâmbetul și, culmea ! zâmbea și el, vinovat, bâlbâindu-se. — Am o alergie, știți. Cel mai mic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat de convulsii, rușinat. Femeia văzu, prin fereastră, lumina tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și-l amintea, din lunile fierbinți ale fantasticei lor reîntâlniri, după ieșirea ei din închisoare. Fruntea, sprâncenele, cuta de deasupra nasului drept și puternic, ochii încă arzând, buzele arse, în ochiul zăbrelit al ferestrei. Gândindu-se la ea, la șansa unui fiu care să-l fi înțeles și continuat ? Privind pereții umezi și cenușii, scândurile patului, întâlnind ochii santinelei tinere, buimă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]