14,120 matches
-
anumit stimul, a atitudinilor și percepțiilor. Cu alte cuvinte, conform acestei tehnici, patternurile de răspuns ale subiecților la un set de itemi (variabile indicator) sunt condiționate de apartenența subiecților la una sau alta din clasele latente ale unei variabile latente necunoscute "X", care nu este prezentă explicit în setul de itemi analizați. Variabila (sau variabilele) latentă și respectiv clasele sale latente sunt constructe teoretice care pot căpăta un nume și un sens explicit după ce au fost identificate pe baza modelului analizat
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
cele mai frecvente răspunsuri fiind "Nu știu". În cazul afirmațiilor în care există un procentaj ridicat pentru "Total de acord", aceste afirmații se referă la avantajele practice: sex spontan, ușor de utilizat, ușor de procurat. Efectele secundare sunt în general necunoscute. 3. 2. Utilizarea trecută și curentă a contraceptivelor experiență și satisfacție Din respondenții noștri, 75,6% au declarat că au folosit în trecut sau că folosesc în prezent mijloace de contracepție. Se poate observa că pe primele trei locuri la
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
editoriale se explică prin aceste exigențe. Furnicile și oglinda, carte de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
rom., 156-157; Vrabie, Folcloristica, 277-278; Ist. lit., III, 910-917; Bârlea, Ist. folc., 295-296; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 151-155; Dicț. lit. 1900, 809-810; Virgiliu Florea, „Cerbul de aur. Basme culese din popor”, AAF, 1987, 464-465; Iordan Datcu, Un volum necunoscut al lui Dumitru Stăncescu, REF, 1990, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 223-224. L. Cș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând mici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
plămânului în comparație cu cea de la vârf. Presiunea coloidosmotică din spațiul interstițial nu este cunoscută, dar este aproape 20 mm Hg în limfa pulmonară. Totuși, această valoare poate fi mult mai mare decât în lichidul interstițial din jurul capilarelor. Presiunea hidrostatică interstițială este necunoscută, dar pare a fi net sub presiunea atmosferică. Presiunea netă conform ecuației Starling este pozitivă, producând astfel un flux net de limfă de ~ 20 ml/h la om în condiții normale. Lichidul care părăsește capilarele (fig. 82) trece prin interstițiul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
se includ însă și sursele ocazionale (spălarea de animale, utilaje etc; topirea inului și cânepii, deversări diverse) și accidentale (de exemplu inundații și alte calamități, deversări în urma unor accidente industriale, rutiere etc.), care sunt greu de monitorizat și rămân adesea necunoscute. Dacă sursele localizate au șansa de a fi monitorizate, cele difuze sunt greu de evaluat și se manifestă adesea indirect (din ploile acide, bunăoară) și sunt încadrate la categoria de surse neorganizate, deși sunt adesea pe ansamblu de departe mai
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
ca apă potabilă, pescuitul etc. Prin urmare, nevoile erau asigurate cu mai mare ușurință, comparativ cu locurile situate în puncte mult îndepărtate de sursele de apă. Izvoarele, au reprezentat subiectul unui respect marcat de superstiție. Fără îndoială că atracția lumii necunoscute a făcut din oameni să respecte în mod deosebit apa, mai ales cea potabilă. Preoții, divini și gânditori, au atribuit izvoarelor un caracter mai mult sau mai puțin mistic și religios; ca urmare a acestui fapt ele au fost protejate
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
elemente noi și neașteptate. În esență, multe comportamente religioase par unite de Întrebări și preocupări legate de realitate sau de forțe pe care omul nu reușește să le Înțeleagă cu ușurință. În afara individului și a societății par a exista forțe necunoscute, a căror acțiune suscită curiozitate sau anxietate, interes sau frică. Se pare că realitățile care fac obiectul unor Întrebări, dacă nu chiar al unor neliniști intense, sunt, În general, moartea, viața și timpul. S-a consimțit reunirea sub acești termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În frumoasa piatră cu suprafețele triunghiulare policrome, pusă În centrul unei platforme cu diametrul de un metru, simbolul aniconic al unei „zeițe-mamă” inițiale („uterul cosmic”). Baghor, la fel ca El Juyo, deschide o fereastră prețioasă spre o lume anonimă și necunoscută. Acest caz de o neobișnuită continuitate ne face să reflectăm. Ne aflăm la scurtul apogeu al epocii Îndelungate a vânătorilor și este clar că În acest moment există „religii” sau sisteme organice ereditare de credințe, mituri, rituri și practici magice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cum unicitatea Madonei nu anulează specificitatea personală a celorlalte). Noutatea constă În faptul că mituri contradictorii și improbabile, divinități care se exclud, se identifică și, În același timp, se Întrepătrund, nu mai sunt tolerate; apare o rigoare logică până atunci necunoscută. „Soarele” este „viață, Început al vieții”, lucru ce poate fi dovedit dacă se privește lumea În devenirea ei și se iau În considerație ostilitatea tenebrelor. Oameni, animale, lucruri acționează (trăiesc) doar la apariția luminii. Natura știe să-și urmeze ritmurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la Boghazköy sunt redate În alte limbi decât hitita, limbi care țin de populațiile prezente În Anatolia În timpul mileniului al II-lea Î.Hr.: este vorba despre două limbi indo-europene de ramificație anatoliană (palaica și luviana) și două de origine necunoscută (hatica și hurrita). Limba palaică și cea hatică sunt cunoscute doar din arhiva de la Boghazköy: aceasta este o informație care trebuie reținută pentru a Înțelege limitele reconstrucției religiei acestor popoare, pentru care nu dispunem de izvoare autonome identificate cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 1), mai apar și alții, dintre care Îi amintim pe ¾așameli, Kamrușepa, Telipinuxe "Telipinu" și grupul indicat de ideograma D7.7.BI („Heptada”). Fiind așadar vorba despre un panteon compozit, alcătuit din divinități de origini diferite (indo-europene, hatice) sau necunoscute, este greu să Înțelegem care a fost geneza sa. În concluzie, putem observa că criteriile lingvistice și analiza diverselor contexte culturale nu sunt instrumente suficiente pentru a stabili În fiecare caz În parte originea unei divinități și atribuția acesteia Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este atribuită codificarea ritualului respectiv, considerat probabil cel mai eficient, menit să rămână model pentru aplicațiile ulterioare. țara de origine a magului sau a vrăjitoarei și folosirea formulelor În limbi diferite (hitită, hatică, luviană, palaică, hurrită, babiloniană și alte limbi necunoscute) demonstrează că au existat multe componente religioase care au contribuit la elaborarea practicii și formulărilor magice hitite. Ritualul presupune o primă fază de pregătire a ceea ce este necesar pentru desfășurarea sa, care prevede o serie de acțiuni: de la aranjarea structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regelui” și apare ca zeul cel mai popular din Ebla; Împreună cu el, pare să fie În centrul devoțiunii o altă divinitate cu nume Încă enigmatic (NI. DA.BAL/KULxe " NI. DA.BAL/KUL", citirea exactă și personalitatea sa ne sunt necunoscute). Aceștia erau stăpâni ai templelor și frecvenți destinatari ai ofertelor. Foarte popular era și zeul Rashapxe "Rashap", zeu al unei porți urbane; mai trebuie menționați și Daganxe "Dagan" (cu multe epelative), Adaxe "Ada", Ashtarxe "Ashtar" (care Îi corespunde lui Ishtarxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aglibolxe "Aglibol" este reprezentat adesea cu Malakbelxe "Malakbel", Împreună cu care formează o pereche de frați divini: o legătură cultuală (poate mitică) diferită și anterioară rolului său În anturajul lui Bel. Aglibol și Malakbel erau venerați Împreună Într-un templu (Încă necunoscut) care avea numele semnificativ de „Grădina sacră”, fapt care Îi leagă de ciclul vegetal și Îi configurează ca protectori specifici ai vieții sedentare bazate pe agricultură. Credincioșii lor erau mai ales cei din tribul Bene-Komare, un trib de origine sacerdotală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atana poate fi atât un toponim, cât și un determinativ al lui potniaxe "potnia" (potinija). În cazul unui toponim ar fi vorba despre „Stăpâna din Atana”, expresie analoagă cu dapuritojo potinija, „Stăpâna labirintului” din Cnossos (subcapitolul 2.3-4). Rămâne oricum necunoscută divinitatea ascunsă În spatele epitetului potnia, care Însă este Însoțită aproape Întotdeauna de indicarea centrului de cult. Ca și potnia, și alte divinități, pe care este posibil să le recunoaștem, par caracterizate de această Împărțire sectorială a teritoriului, care le leagă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioadă, la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIV-lea Î.Hr. Celelalte palate au fost distruse În decursul secolului următor. Dacă motivele acestor distrugeri, care au doborât o Întreagă civilizație, ascunzând-o urmașilor pentru aproape trei milenii, rămân Încă necunoscute, este sigur că palatele din Creta, ca și cele de pe uscat, nu au mai fost reconstruite. Este probabil ca fugarii din cetățile miceniene să fi dat viață unor mici centre din care nu a mai rămas nici o urmă În afară de ansamblurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
restabilit când acest echilibru este frânt din vina oamenilor, ordinea cosmică a tradiției etrusce, așa cum am văzut În Etruria În legătură cu adeziunea scăzută a miturilor cosmogonice, ca gigantomahiile și titanomahiile, răspunde unor criterii ale căror fundamente teoretice sunt În mare măsură necunoscute și, În orice caz, cu o raționalitate diferită de cea a gândirii grecești din epoca clasică și elenistică. Mentalitatea etruscă este descrisă În imagini de Seneca Într-un foarte cunoscut pasaj din Naturales quaestiones (II, 32, 2): „noi socotim că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atâtea documente iconografice, a sfârșit a-și asuma un aspect exterior puternic grecizant. Dar Învelișul grec nu trebuie să ne Înșele: deja În veacul al V-lea Î.Hr. Etruria cunoaște, de exemplu, o multitudine de Caronixe "Caroni", cu desăvârșire necunoscută lumii grecești de la care ea a Împrumutat acest personaj. Așa cum ne Învață unele dintre cele mai semnificative morminte tarquiniene pictate, cum ar fi cele ale „Caronilor”, ale „Demonilor albaștri” și al „Cardinalului”, aceste ființe infernale posedă câteodată epitete diverse (Xarunxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împotriva evreilor ori a creștinilor (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1986). Și asociațiile religioase trebuiau notificate, iar organizarea lor era guvernată de norme (collegium licitum/illicitum). Cultele care nu erau recunoscute de stat puteau fi respinse, batjocorite și interzise ca „noi, străine, necunoscute” (nova, externa, aliena, incognita), contrare tradiției romane (mos maiorum; Titus Livius 39, 156, 8). După câte povestește biograful său (Suetonius, Augustus, 93), Augustus ar fi practicat cu cea mai mare venerație cultele vechi și adoptate, dar le-ar fi respins
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Rovello, Luni sul Mignone, San Giovenale), ca și În tezaurele din Umbria meridională (Piediluco și Contigliano, În provinciile Terni și Rieti). În rambleurile din area sacra de la Sant’Omobono În Forum Boarium (Roma) au fost descoperite câteva fragmente de origine necunoscută și de epocă foarte veche, care nu pot fi totuși definite cu certitudine ca miceniene. Aceste materiale sunt datate Între 1400 și 1025 Î.Hr. (micenian III A2 - III C2) (Vagnetti, 1980; 1992). Nu cunoaștem În amănunt care este locul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un om muritor, ci un zeu nemuritor” (F 112). Cine se Întinează cu o crimă este prigonit zece mii de ani prin intermediul elementelor (F 115). O viziune a lumii de dincolo demonstrează În ce fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă impresionantă Întemeiată pe un dualism antropologic. El Îl exaltă pe Pitagora, fiindcă amintirea lui se Întinde pe zece, ba chiar douăzeci de generații omenești. (Auto)apoteoza și lauda „amintirii” au legătură cu unele plăcuțe de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
funcții, Mitraxe "Mitra", are, de asemenea, funcția de a apăra •ta-, dar Într-o formă binevoitoare și pozitivă, ajutând și răsplătind; această imagine prietenoasă a zeului a avut În India consecințe inclusiv de ordin lingvistic. În timp ce etimologia numelui Varuna rămâne necunoscută, cea a lui Mitra este sigură: Mitra (masculin), nu este altceva decât masculinizarea neutrului mitram „contract” (la fel cum, de exemplu, numele latin Venusxe "Venus" este feminizarea neutrului *venos „dorință”); Mitra este deci „contractul” personificat, prin contract Înțelegându-se recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izvor este Petronius), ci mai degrabă la neamurile galice care locuiau În jurul cetății (de altfel, Servius vorbește despre un obicei al galilor). Ajungem astfel la concluzia că anumite triburi galice din Provence practicau ritul pharmakòs. Este vorba despre un rit necunoscut celorlalte popoare celtice și este ușor de presupus că acesta ar fi fost Împrumutat, la urma urmelor, din Asia Mică, prin intermediul unor comercianți. Faptul că aceștia erau sau nu greci contează mai puțin. Mai interesant este că nici un autor grec
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]