18,350 matches
-
din traseu, Învingând, nu mă visam niciodată În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-a torturat timpul. Vremea rea mi-ar fi zădărnicit escaladarea. Fiecare norișor Îmi Împiedica antrenamentul și mă făcea să disper. Știam că un singur strop de nor Îl va face pe Eugen să amâne totul. Dar eu nu aș mai fi putut rezista Încă o săptămână În asemenea tensiune. În săptămâna dinainte de intrare În Albastră, m-au torturat amintirile. Am vrut să scriu o carte Întreagă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dracului de lume! În ceasul de taină, când stelele se-mbată În apa fântânilor, atunci trebuie să vii. Când oamenii or să mănânce lacom și-or să se-njure la gura fântânilor, degeaba vei veni. Când cerul era copleșit de nori și torturat de Încleștările trăsnetului, atunci trebuia să vii. În zilele senine, când bucuria oamenilor se va Împleti cu sfânta lor ignoranță, atunci, degeaba vei veni. Mi se pare Însă c-a venit vremea să-ți spun, oricând vei veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și îi dictă lui Thom cele două nume și ceea ce putuse afla. Apoi îi spuse: - Transmite-i lui Mel să le caute dosarele să vadă dacă sunt cumva pătați. - Așa voi face. Porniră apoi spre ieșirea din parc. În ciuda câtorva nori, vremea se anunța încă frumoasă pentru acea zi. Zgomotul steagului în bătaia vântului se auzi din nou, iar Arlecchino continuă să îi fixeze pe trecători cu ochii săi nepământeni. Cum se simte onorata mea audiență? Relaxată? Foarte bine, pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-o grămadă de petarde explodate. Apoi, la dreapta, îl văzu pe Magician la o distanță considerabilă. Încercase să traverseze strada, dar fusese nevoit să se întoarcă pe trotuar din cauza unui microbuz care mergea cu viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
se afla deja în Camaro cu motorul ambalat. Își puse echipamentul de protecție și prinse pe deasupra centura de siguranță. - Amelia, așteaptă! strigă deodată Bell. Intervenția este pe drum. Singurul răspuns pe care Bell îl primi fu scârțâitul de roți și norul de fum albăstrui pe care cauciucurile Goodyear le lăsară în urma automobilului. Îndreptându-se către Central Park West cu viteză, Sachs își concetra toată atenția pe evitarea pietonilor, a mașinilor lente din trafic, a bicicliștilor și a patinatorilor pe role. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
foc. - Sigur că da, răspunse el. Aprinse o brichetă și o întinse spre ea. Până și flacăra brichetei se trage înapoi, observă el, la apropierea de această femeie și de degetele ei roșii și osoase. - Mulțumesc, spuse ea eliberând un nor de fum spre tavan. Când își întoarse privirea spre Malerick, acesta deja achitase nota și se îndepărta de tejghea. Femeia se încruntă. - Trebuie să plec, spuse el și zâmbi.Uite, poți să păstrezi asta. Îi oferi bricheta de metal. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sale în această nouă arie, nimic nu se compara cu mândria pe care o simțise atunci când ventilatorul fusese înlăturat și putuse respira singur. În această seară, zăcând pe patul din micuța cameră de oaspeți de la parter, își aduse aminte de norii de fum pe care îi văzuse ridicându-se spre tavan, după ce focul cuprinsese tot ce însemna textil, hârtie sau plastic. Panica pe care o simțise se îndrepta mai puțin la ipostaza de a muri carbonizat și mai mult la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Despre oameni devenind alți oameni, sau animale, copaci, obiecte neînsuflețite. Unele din poveștile lui Ovidiu sunt tragice, altele sunt mai vesele, dar toate au ceva în comun... O pauză, apoi ridică vocea: - Magie! Cu o izbucnire de lumină și un nor de fum, se făcu nevăzută. În următoarele 30 de minute, Kara îi captivă pe spectatori cu o serie de trucuri de magie și prestidigitație, toate având legătură cu poemele din carte. În ceea ce privește dibuitul mișcărilor, Rhyme abandonă complet această intenție. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Weir să mă fi bătut, să fi țipat la mine și să îmi fi făcut viața un adevărat iad câteodată, dar a văzut ce era înăuntrul meu. I-a păsat de mine. M-a învățat să fiu iluzionist adevărat... Un nor umbri fața omului. - Și după aceea a fost luat de lângă mine. Din cauza lui Kadesky. El și nenorocita aia de afacere a lui l-au omorât pe domnul Weir... Și pe mine. Arthur Loesser a murit în incendiu. Privi cutia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Mda, îi suni cu cardu’ de credit. —Uimitor. Nu, îi ușor. Apoi a zâmbit. A zâmbit autentic, din toată inima. Și toate clișeele din lume nu ar putea descrie schimbarea pe care zâmbetul acela o produsese pe fața fetei: da, norii se risipiseră, soarele ieșise - se întâmplase totul, și chiar mai mult. O făcea să arate extraordinar de drăguță- moliciunea feței sale rotunde, durdulii devenise într-o clipă mai degrabă încântătoare decât dolofană, iar ochii, luminați de atingerea căldurii, erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult, dacă ar fi să mă mut de acasă. Deși ne certam în ultimul hal când eram mici, acum ne înțelegem destul de bine și, de fapt, e un tip chiar mișto. Cu toate astea, mereu a fost cu capul în nori, iar în ultima vreme a fost mai ciudat decât de obicei - s-a-nchis la el în cameră în loc să vină să se uite cu noi, ceilalți, la televizor, după cină, de exemplu, și n-a mai râs deloc când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
decât fericit să aștept până atunci, crede-mă... — Bine, bine, hai să mergem. Am să fac o pauză după-amiază ca să mă cazez, apoi ne întoarcem la lucru. — Sună grozav. El a ridicat geamul și a băgat în marșarier, stârnind un nor de praf cu roțile din spate ale Jeepului. Leigh se grăbi și ea să urce în mașina ei închiriată și porni pe urma lui. El a virat la stânga pe Sagg Road, a luat-o prin sat și a trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
dintr-un cer plin de bombardiere Dornier spre un peisaj ca În cărțile pentru copii, cu pajiști englezești pe care nu le văzuse niciodată. Vasul Graf Spee stătea sabordat În rîul Plata, un rîu la fel de melancolic ca și Yangtze, iar nori de fum se ridicau dintr-un oraș sărăcăcios din Europa răsăriteană, acea planetă Întunecată, de unde Vera Frankel, guvernanta lui de șaptesprezece ani, scăpase În urmă cu șase luni la bordul unui vas cu refugiați. Jim fu bucuros cînd jurnalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cerșetori și băieți de la șampane, chelneri În uniforme de la hoteluri. Un văl de fum cenușiu, mare cît un oraș În ceață, se Întindea peste rîu, și din el se iveau arborii gabieri ai vaselor Idzumo și Wake. În dreptul Grădinii Publice, nori de cenușă incandescentă Încă mai ieșeau din coșul vasului de război japonez. Vasul Petrel se scufunda acolo unde fusese ancorat. Aburi se ridicau din pupa și travers, iar Jim putea vedea șirul de marinari stînd la prova, așteptînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
salvatori ajunseseră și ei la cuterul care se scufunda. Scoaseră ultimii marinari răniți și căzură cu toții În apă. Începură să Înoate și să se tîrască spre mal, ajutați să Înainteze către Întinderea de noroi de către un alt grup de englezi. Norul de petrol ars care se ridica dinspre vasul Petrel traversă Bundul și Învălui mașinile oprite și japonezii care Încercau să Înainteze. În timp ce Jim ridică geamul din partea lui, Packard-ul fu aruncat Înainte, apoi scuturat violent dintr-o parte În alta. Bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mănușa În apă de parc-ar fi fost mîna unui cerșetor obosit. O explozie Înăbușită, răsună peste rîu dinspre carcasa răsturnată a vasului Petrel. Din punțile ridicate țîșni violent un șuvoi aburi și vasul de război alunecă sub valuri. Un nor de fum mișcător trecu peste apă, Învîrtindu-se de parcă ar fi căutat vasul dispărut. Tatăl lui Jim se culcă În noroi. Jim stătea pe vine alături de el. Zgomotul moroarelor tancurilor de pe Bund, comenzile strigate ale ofițerilor japonezi și zumzetul avionului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
piciorul patului mamei sale, mîngîiat de parfumul cămășii ei de noapte din mătase, sub imaginea reflectată de zeci de cioburi ca niște diamante, imaginea unui băiețel care exploda. 7 Piscina secată Timpul se oprise pe Amherst Avenue, nemișcat ca și norul de praf care plutea În camere, Învăluindu-l ușor pe Jim În timp ce umbla prin casa pustie. Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de război. Timp de trei zile, așteptă ca mama și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îi treceau prin minte, ațîțate de foame și de tentația de a fura de la deținuții bătrîni. În timp ce se odihnea, Între serviciile pe care le făcea, În fața ecranului de cinema gol, se gîndi la avioanele americane pe care le văzuse În nori, deasupra Shanghai-ului. Aproape că le putea vedea În fața ochilor, o flotilă argintie În capătul Îndepărtat al cerului. Jim le vedea mai cu seamă cînd era flămînd și spera că și soldatul Blake, care probabil fusese mereu flămînd, le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strigă Jim. Woosung - e Într-acolo! Arătă spre strada cu șinele ruginite. Sergentul Uchida Îl plesni pe Jim peste cap, Învinețindu-i ambele urechi. Îl mai plesni o dată, și buzele lui Jim se umplură de sînge. În acel moment, un nor de fum ieși pe poartă. Femeile anamite aprinseseră focul În sobă cu surcelele ude de ploaie, iar fumul umpluse cinematograful În aer liber, răspîndindu-se peste bănci, de parcă ecranul ar fi luat foc. Bucuros să scape de Jim, sergentul Uchida Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unei magice Chine rurale. Aceste dislocări stranii Îl atrăgeau pe Jim. Pentru prima oară se simți În stare să se bucure de război. Se uită fericit la tramvaiele arse și la blocurile de locuințe, la miile de uși deschise spre nori, un oraș părăsit, invadat de cer. Îl nemulțumea doar faptul că tovarășii săi de detenție nu-i Împărtășeau emoția. Ședeau morocănoși pe bănci, cu ochii În podea. Una dintre misionare zăcea pe podea, Îngrijită de un alt deținut, un britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
porniră spre șosea, soldații mergeau de-a lungul șinelor de cale ferată, desfășurînd metri Întregi de cablu de telefoni. Oare erau gata să lanseze un zmeu care să ridice un om? Soldatul aflat cel mai departe se pierdea deja În norul de praf alb și silueta lui neclară părea că se ridică de pe sol. Jim rîse În sinea lui, gîndindu-se că soldatul s-ar putea ridica brusc la cer, pe deasupra capetelor lor. Ajutat de tatăl său, Jim Înălțase zeci de zmeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Își făcură apariția doi prizonieri britanici mai importanți, care intrară În discuție: — Lagărul Woosung? Nu, nu, nu... — Cine i-a trimis? În starea asta? Ocolindu-l pe doctorul Ransome, ei se apropiară de camion și se uitară la deținuți prin norul de muște. În timp ce Jim pocni din călcîie și fluieră pentru sine, Îl priviră indiferenți. Santinelele japoneze deschiseră poarta de sîrmă ghimpată, dar deținuții britanici o Închiseră imediat și Începură să strige la sergentul japonez. CÎnd doctorul Ransome făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmă un teren desfundat, cu trestie de zahăr sălbatică și pămînt nelucrat. Traversară albia secată a unui șanț de irigații și urmară camionul cu țiglă spre o vale Îngustă, ascunsă Între tufe uriașe de urzici. În aerul serii se ridicară nori de praf alb-cenușiu cînd camioanele militare din fața lor Își lăsară pe pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu un strat de talc, ca o piele delicată de femeie, așa cum o văzuse Jim prima oară lîngă debarcaderul funerar de la Nantao. Ținîndu-se de umărul lui Jim, el se tîrÎ pe podeaua umedă a camionului. Coborîră și rămaseră Împreună În norul de praf alb, lîngă basculantă. Doamna Hug stătea lîngă tatăl ei pe o grămadă de pietre de pavaj, ținîndu-i de mînă pe băieții englezi. Soldații chinezi Își umpleau coșurile și scuipau pe pietre. Așa cum se cățărau pe terenul accidentat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
iarbă, spre pistă. Se opriră la marginea noroioasă, rîzÎnd unul către celălalt, În timp ce inspectau lucrările. Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub Întinderea Întunecată a aripilor lor. Știa că soldații chinezi erau munciți de moarte, că acești bărbați făceau din propriile lor oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]