14,486 matches
-
multe anse capilare în paralel (3050), ceea ce face ca rezistența la curgere să fie extrem de redusă. Presiunea intracapilară depinde în ultimă instanță de presiunea arterială sistemică. Presiunii hidrostatice de la nivelul capilarelor (PH) i se opune presiunea hidrostatică din capsula Bowman (PIC) precum și gradientul presional osmotic dintre sângele din capilarele glomerulare și ultrafiltratul din spațiul capsular. Acesta practic nu are proteine; diferența de presiune este egală cu presiunea oncotică (coloid-osmotică) a plasmei (PCO) (fig. 99). Ca urmare presiunea efectivă de filtrare (PEF
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
scuipi, să ai grijă ce mănânci, să ai grijă și cât mănânci, ca nu cumva să-ți fie rău. Să nu mănânci ceva murdar sau ceva spurcat. Este binevenit obiceiul de a primi după Sfânta Împărtășanie anafora și chiar un pic de vin, așa Încât să nu mai rămână din Împărtășanie nimic afară. În ziua când te-ai Împărtășit, să stai liniștit să te rogi și să citești din cărțile sfinte, mulțumind lui Dumnezeu pentru Sfințenia care ți-a dăruit-o. Nu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Maria Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92299]
-
-și constituie fondul de garanție pentru proprietate. Acest element va spune multe despre situația lui financiară. În cazul În care nu are suficienți bani În momentul Închirierii și cere să plătească garanția la o săptămână după mutare, sau câte un pic În fiecare săptămână, această tendință s-ar putea să continue la nesfârșit până când acesta nu-și va mai permite să achite chiria lunară. Este anormal ca debutul relației dintre chiriaș și proprietar să Înceapă cu o situație În care chiriașul
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
al II-lea, pe care vom încerca să o scoatem în evidență în acest scurt studiu. 1. Problema globalizării După cum indică și titlul, globalizarea a devenit o adevărată problemă. De câțiva ani, este un cuvânt foarte folosit și poate un pic prea abuzat, atât în științele sociale, cât și în informația jurnalistică. Globalizarea a fost folosită pentru a explica multe fenomene din lumea modernă, de la dinamica economică a imigrației și a rasismului, până la fundamentalismul religios. Așa cum în anii ’60 a existat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fie că ne convine sau nu, și in jurul nostru nu se învârte vreo planetă, așa cum cineva ar putea să-și imagineze, și destinul lumii nu depinde de noi în mod direct sau indirect, cel puțin aparent. Această descriere un pic provocatoare demonstrează și faptul că suntem persoane într-o continuă relație cu celelalte persoane. Ne simțim dintr-o dată inserați într-o rețea de persoane, prin amintiri, sentimente, convingeri, opinii, înclinații și vocație. Ca să coborâm un pic mai mult spre concretețea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
aparent. Această descriere un pic provocatoare demonstrează și faptul că suntem persoane într-o continuă relație cu celelalte persoane. Ne simțim dintr-o dată inserați într-o rețea de persoane, prin amintiri, sentimente, convingeri, opinii, înclinații și vocație. Ca să coborâm un pic mai mult spre concretețea vieții noastre, ne descoperim spontan „inserați” în această comunitate de persoane și „situați” în această localitate. Între noi fie spus, poate este perioada cea mai frumoasă din viața noastră din mai multe motive asupra cărora nu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
erau robiți de munca lor. Muncea mult, munca era foarte grea în agricultură, întrucât m-am născut după război și au fost ani grei, foarte grei, de secetă, de refacere a țării. Cu toate acestea, tata găsea timp, găsea un pic de răgaz să ridice privirea spre cer și să admire frumusețea unui cer înstelat, să admire frumusețile naturii și asta a însemnat foarte mult. Asta a însemnat voința de a ieși din sfera dificultăților, a ceea ce împovărează ființa umană și
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și situația școlară, făceam un fel de practică în natură. Cu sprijinul domnului Constantin Donea, care descoperise la Berzunți acest schit părăsit, cu cel al unui primar curajos, ce și-a pus oamenii la treabă și lau mai curățat un pic, cu ajutorul domnului Țenț, pe atunci director al CPL, care avea nu numai ceva studii de pictură, ci și dorința de a ne dota cu mobilier refuzat pe la export, cu uși și ferestre, am pus, așadar, totul la punct și am
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
drept cuvânt, vremurile nu i-au fost prielnice spre a-și valorifica plenar toate virtuțile cu care Dumnezeu l-a dăruit. Și sunt așa de rari oamenii zidiți cu astfel de calități. Este motivul pentru care ne-am oprit un pic mai mult asupra acestei personalități exemplare din multe puncte de vedere. Cu asemena oameni, școala umbrăreșteană și altele ca ea ar fi cules roade culturale mai timpurii și mai trainice pentru viitor. A căzut în război... rămâne neterminată povestirea adevărată
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cozerie obișnuită, la o libație obișnuită (indicative întreținute de noi leneș prețios neologistic, tocmai pentru a ne menține într-un alexandrinism ironic), să nu forțăm, să nu supărăm pe nimeni, să lăsăm lucrurile așa cum sînt, doar să le survolăm un pic, la joasă altitudine, să nu aterizăm, nu, era încă o discuție, încă o vorbă de clacă, unul spunea una (cam același, cam aceeași), altul intervenea de regulă antitetic, să nu lîncezească sporovăiala, să nu expieze, mă uitam la noul venit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă atrage un atare exercițiu, dar insolența celui care întoarce cu fundul în sus cel mai vechi muzeu al țării în beneficiul propagandei personale, mi se pare scandaloasă. În fine, ca să nu rămîn în zona tombal-resentimentară, s-o trec un pic pe șagă. Intrînd în muzeul acaparat, nu pot evita (cum s-ar putea!) omniprezența păsăroiului-emblemă, coțofănoiului care zboară cînd de la stînga la dreapta, cînd mai mult invers, în toate-pînzele-sus ale culturnicului pictor. Așa cum zbura, la fel de bine mersi, și pe deasupra "Casei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ar fi fost bine să vorbesc în deșert. Dar n-a fost să fie. Ca să nu par, la rîndu-mi, necivilizat, vorbind de rău un alt pictor, am dat-o atunci pe glumă, o glumă destul de amăruie, și am glosat un pic pe ticurile triumfalist-naționaliste ale Mărgineanului picturii, aflat, de cînd îl știu, în ariergarda puterii comuniste, exersîndu-se în compoziții cu "casa memorială din Scornicești" și cu alte plaiuri de baladă, survolate, ca un satelit de informații, de același și același coțofănoi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a mai punctat o dată împotriva opoziției, că Emil Constantinescu, mai gafeur, mai arogant, a mai pierdut un punct. Să fim serioși! E vorba, în dosul acestei bagatele umoristice, de cu totul altceva, de două stiluri de comportament politic. Lăsînd un pic la o parte faptul că și oameni de condei care au de spus cu adevărat ceva despre ce se întîmplă în momentul de față în țară au căpătat (și ei) un tic de a-l blama invariabil pe liderul opoziției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-un Ford cît tancu, înfundat în scaunul de sub volan, văzîndu-i-se doar nasul? Unde-i Bucureștiul? Și totuși, iată-l, ieșind, tîrîș-grăpiș, din somnul totalitar. Nu mai e, parcă, forfota borfăită de-acum cîțiva ani, lumea-ncepe s-arate un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
isteriile căutărilor fără sfîrșit, oferind șirurilor neîntrerupte de vizitatori din toate ținuturile spectacolul facinant al trecerii acestui trufaș hidalgo printr-un capăt de mileniu mîrșav și minunat. Să mă întorc la ale mele? După momentul astral al picturii? Doar un pic. După expoziția zglobie de la Cupola, deci după danțul prin saloanele și foaierele ațîțătoarelor mondenități, voi reveni, îngîndurat, la pînzele mari, începute cu ani în urmă, cele care vor spune de drumurile spre nicăieri ale desculților lumii, într-o Apocalipsă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
afară-i Ajunul, uită-te pe fereastră (tocmai exploda o petardă albastră), pînă-n pescuit mai sînt vreo patru luni... și-a agățat undița de grinda-iască, și-a aprins mărășeasca și-am ieșit tustrei în sfînta ninsoare. Ne-am întors un pic în dealul Eternității, îngerul durduliu a vîjîit iar pe deasupra noastră, psalmodiind Boușcă, Boușcă, Boușcă, în fața bodegii de la Eternitate, o sanie c-un cal, hățurile prinse moale de chelnă, căierul? unde putea fi căierul decît în bodegă? Am intrat, era acolo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nostimă a cuvîntului, și-a intercalat numelui un h cu aer saxonic. Să-i sune, oare, remarcabilului universitar mai bine Muthu, decît Mutu? Mie însumi, acasă, între frații verbioși, mi se spunea Mutulică (observați cum neînfrînata-mi infatuare mă plasează, fără pic de jenă, în constelația de deasupra). Atît. The rest is silence, ar spune mutul de Shakespeare. 3 mai Mîine plec la București: joi, va avea loc vernisajul expoziției mele de pictură, la Galeria Orizont. Celor cărora n-am reușit să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
politețe franțuzească!) îndemnați să-și părăsească locul deliciilor. Polițaii noștri n-au prea fost educați în duhul politețurilor, dar ar putea, în sfîrșit, să le practice acum cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică. Recent, în timpul concertului Filarmonicii, unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
austeră și totuși intimă cabină cosmică. Pare proaspăt decupat dintr-un western aspru colorat, ceva din energetismul său spiritual contaminîndu-te brusc pentru cel puțin o săptămînă. După care, mde, rețeta ar trebui repetată. Dacă timpul n-ar însemna bani... Un pic de pictură. Precum în mass-media noastră plîngăcioasă, și în tagma pictorilor sînt confrați care-și ling cu voluptate rănile. Prefer paradigma tînărului Felix Aftene. Seriozitatea excepționalului său demers pictural cunoaște, mai de fiecare dată, un apogeu glumeț și exuberant: în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un Lică Trubadurul, un mierloi irezistibil la dame, sigur e că s-ar fi oprit la el. La amicul nostru. I-ar fi corectat, poate, ceva din carura de halebardier, zămislită acolo, sub Cetatea Neamțului, l-ar fi creionat un pic mai finuț, mai lunecos, mai lipicios, în rest, l-ar fi lăsat așa. Avea, amicul ăsta al nostru, o priză nebună la dame. Dacă se ivea o trăpașă pe mozaicul voievodal din Piața Unirii una pe tiparul lui ne părăsea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar ea contează. Bilanțul pe națiuni, ca în sport, nu e relevant aici, în această lume a tuturor evanescențelor. E de așteptat deci, n-avem încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul nu are de ce să fie chiar atît de maniheist în punerea diagnosticului. Situația plasticii românești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
n-au fost încă revendicate de proprietarii cei de mult plecați (sau de urmașii lor), arată, bietele, ca vai de capul lor. În schimb, cele revenite, de drept, stăpînilor lor sînt minuni proaspete și ochioase. Iar în vecinătate, furînd un pic din imensitatea pădurii, niște vile-gigant, înălțate peste noapte, sînt de-a dreptul imagini de reclamă. Nostalgii populiste? Nici vorbă. România nu-și poate reveni la parametrii ei interbelici decît prin soluția unică a proprietății. Va mai cunoaște, probabil, prin resurecția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
satisfacție. Apropiatele "Zile ale Universității" pot sta, în sfîrșit, sub acest cer clarificator. 19 noiembrie Jurnal apăsător, cel al Norei Iuga, în România literară, nr. 40. Sînt zile consumate recent în Berlin, într-o lumină cvasimalefică, de lume damnată, fără pic de geană senină. Dacă în locul fotografiei autoarei, una decrepit-crepusculară, ar fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei tinere, cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noastră nație? Sau măcar chestionarul care să-l fi provocat? Cînd se apropie decembrie, se reia (formal-comemorativ) chestiunea teroriștilor din '89. Justiția, oricum, a lăsat-o de mult baltă. Și-atunci? Doar presa (și ea oarecum plictisită) mai tulbură un pic balta cu miasme, strîmbînd nasurile celor care știu foarte bine adevărul gol-goluț. Cel pe care doar o singură voință ar fi fost în stare să-l pronunțe. Dar n-a fost în stare. Să ai în mînă, după 50 de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]