14,128 matches
-
sau un verb la infinitiv și în acest caz se folosește înaintea verbului "être": b) Tot înaintea lui "être" înlocuiește un inanimat sau un animat, inclusiv un nume de persoana: c) În frază cu propoziție subiectivă constituie subiectul aparent al propoziției principale: d) Urmat de un pronume relativ simplu, formează alt pronume relativ. Funcția acestuia depinde de elementul secund: "Ce qui" și "ce que" funcționează și în calitate de conjuncții care introduc în vorbirea indirectă propoziția interogativa referitoare la subiectul inanimat, respectiv la
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cu propoziție subiectivă constituie subiectul aparent al propoziției principale: d) Urmat de un pronume relativ simplu, formează alt pronume relativ. Funcția acestuia depinde de elementul secund: "Ce qui" și "ce que" funcționează și în calitate de conjuncții care introduc în vorbirea indirectă propoziția interogativa referitoare la subiectul inanimat, respectiv la complementul direct inanimat: "Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”, " Îl me demande ce que je veux" „Mă întreabă ce vreau”. e) În registrul elevat poate înlocui pronumele "cela" sau
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
înlocui pronumele "cela" sau "ceci": "Votre problème est insoluble, et ce pour deux raisons :..." „Problemă dumneavoastră nu are soluție, si aceasta din două motive:...”. 2. Cela, ceci și ça se referă la un substantiv, un verb la infinitiv sau o propoziție, îndeplinind funcția de subiect, de atribut cu prepoziție sau de complement: "Cela" se folosește în registrul elevat, în general reluând ceva enunțat înaintea să: Îl a perdu șes parents très jeune ; cela l’a marqué pour la vie" „Și-a
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
spun asta: Jules nu se va întoarce niciodată”. Trei dintre pronumele interogative sunt invariabile: "Qui" se referă numai la persoane și cuvintele acordate cu acest pronume sunt totdeauna la masculin singular. "Que" (totdeauna fără prepoziție) vizează complementul direct inanimat în propoziție interogativa cu subiectul după predicat: "Que voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea cu topica subiect + predicat se folosește expresia interogativa "qu’est-ce que": "Qu’est-ce que vous voulez ?" "Quoi" vizează tot inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu cuvântul la
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu cuvântul la care se referă: Fiecare din pronumele interogative poate fi și relativ, în afară de "quel(le)(s)", dar mai sunt încă două pronume relative simple. Pronumele de folosit depinde de cuvântul din propoziția principala la care se referă și de funcția pe care o are pronumele în propoziția atributiva pe care o introduce. Cuvintele nehotărâte sunt foarte diverse. Unele pot fi uneori determinanți (adjective pronominale), alteori pronume, altele pot fi numai determinanți, altele
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
pronumele interogative poate fi și relativ, în afară de "quel(le)(s)", dar mai sunt încă două pronume relative simple. Pronumele de folosit depinde de cuvântul din propoziția principala la care se referă și de funcția pe care o are pronumele în propoziția atributiva pe care o introduce. Cuvintele nehotărâte sunt foarte diverse. Unele pot fi uneori determinanți (adjective pronominale), alteori pronume, altele pot fi numai determinanți, altele pot fi numai pronume. În cele ce urmeaza sunt prezentate principalele cuvinte nehotărâte. Aucun(e
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
este numai determinant: "Je veux visiter seulement une certaine pârtie du musée" „Vreau să vizitez numai o anumită parte a muzeului”. Certain(e)s, forma de plural a lui "un(e) certain(e)", poate fi: "Certain(e)(s)" dintr-o propoziție se folosește și corelat cu "d’autres" care se află în propoziția următoare: "Certains (colis) șont arrivés, d’autres non" „Unele (colete) au sosit, altele nu”. De menționat că "certain(e)(s)" poate fi și adjectiv calificativ, dar atunci este
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Vreau să vizitez numai o anumită parte a muzeului”. Certain(e)s, forma de plural a lui "un(e) certain(e)", poate fi: "Certain(e)(s)" dintr-o propoziție se folosește și corelat cu "d’autres" care se află în propoziția următoare: "Certains (colis) șont arrivés, d’autres non" „Unele (colete) au sosit, altele nu”. De menționat că "certain(e)(s)" poate fi și adjectiv calificativ, dar atunci este postpus substantivului și are sensul sau originar: "Je m’attends à un
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
cinéma" „Dacă vrei, mergem la film”. Plusieurs poate fi: Quelconque poate fi determinant nehotărât sau adjectiv calificativ, dar în ambele cazuri este postpus: Cu forma de subjonctiv prezent, persoana a III-a singular a verbului "être" s-au format două propoziții care au devenit locuțiuni pronominale nehotărâte: Un(e) țel(le) este cel mai adesea determinant, cu pluralul "de țel(le)s": "Une telle proposition est inacceptable" „O asemenea propunere este inacceptabilă”, "On ne peut pas faire ce travail avec de
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română. Într-o unitate lingvistică mai mică decât propoziția, dar mai mare decât un cuvânt, adică într-o sintagma sau grup de cuvinte între care există o relație sintactica, dacă acesta este un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Acest articol prezintă succint sintaxa limbii franceze, punând accentul pe specificitățile structurii propoziției și frazei franceze în raport cu cea din limba română. Într-o unitate lingvistică mai mică decât propoziția, dar mai mare decât un cuvânt, adică într-o sintagma sau grup de cuvinte între care există o relație sintactica, dacă acesta este un grup substantival, caracteristic pentru limba franceză este faptul că în acestă poate fi folosit un singur
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
se folosește fără articol. În grupul substantival cu atribut(e) este de asemenea o chestiune complexă cea a locului atributului adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
adjectival față de substantiv și a atributelor subordonate unui același substantiv față de acesta, și al unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare totală sau parțială poate avea de cele mai multe ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și pe cel puțin încă un cuvant negativ. Frază franceză cuprinzând numai propoziții coordonate și corespondență ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ori nu o singură construcție, ci două, trei sau patru. Pentru propoziția negativă este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și pe cel puțin încă un cuvant negativ. Frază franceză cuprinzând numai propoziții coordonate și corespondență ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului în care stă predicatul subordonatei, dar și a timpului acesteia, deoarece în franceză concordanță timpurilor
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și pe cel puțin încă un cuvant negativ. Frază franceză cuprinzând numai propoziții coordonate și corespondență ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului în care stă predicatul subordonatei, dar și a timpului acesteia, deoarece în franceză concordanță timpurilor este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
caracteristic faptul că în limba standard se bazează aproape totdeauna pe cuvântul negativ "ne" și pe cel puțin încă un cuvant negativ. Frază franceză cuprinzând numai propoziții coordonate și corespondență ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului în care stă predicatul subordonatei, dar și a timpului acesteia, deoarece în franceză concordanță timpurilor este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
deoarece în franceză concordanță timpurilor este mai puțin supla decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română, uneori putând fi exprimat numai prin propoziție subordonată, alteori numai prin infinitiv, în câteva cazuri cele două construcții fiind la alegere. Grupul substantival constă cel putin dintr-un substantiv care este elementul principal, nucleul grupului, si un determinant abstract care stă totdeauna înaintea substantivului și se acordă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
greși”, "demander pardon" „a cere iertare”, "aller pieds nus" „a merge desculț”, "îl y a urgence" „este o urgență, este un lucru urgent”, "si besoin est" „dacă e nevoie”. 4. După cuvântul negativ "ni", daca negația este totală, atunci când în propoziția pozitivă corespunzătoare, în locul lui "ni" ar fi articol nehotărât sau partitiv: "Elle ne boit ni vin ni bière" „Nu bea nici vin, nici bere”. Însă "ni" nu înlocuiește articolul hotărât: "Elle n’aime ni le vin ni la bière" „Nu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Dacă numeralul este atributul unui substantiv, atunci acesta se plasează între numeral și complementul acestuia, daca fără substantiv acesta din urmă poate sta după numeral: "trențe seulement" „numai treizeci”, "trențe heures seulement" „numai treizeci de ore”. În limba franceză, în propoziția afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
și complementul acestuia, daca fără substantiv acesta din urmă poate sta după numeral: "trențe seulement" „numai treizeci”, "trențe heures seulement" „numai treizeci de ore”. În limba franceză, în propoziția afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
numai treizeci”, "trențe heures seulement" „numai treizeci de ore”. În limba franceză, în propoziția afirmativa canonica, adică în aceea în care sunt trei părți de propoziție, predicatul constând dintr-un singur cuvânt, nefiind scoasă în evidență niciuna din părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à să mère" „Pierre îi dă telefon mamei sale”. Într-o asemenea propoziție, din punct
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
părțile de propoziție, dar din punct de vedere prozodic toate trei fiind accentuate, topica este subiect + predicat + complement: "Pierre mange une pomme" „Pierre mănâncă un măr”, "Pierre téléphone à să mère" „Pierre îi dă telefon mamei sale”. Într-o asemenea propoziție, din punct de vedere logic, tema (partea din enunț deja cunoscută de destinatarul acestuia) este subiectul gramatical ("Pierre") și stă pe locul întâi, iar rema (partea de enunț care constituie o informație nouă pentru destinatar) ("mange une pomme") este pe
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]