14,068 matches
-
exemplu, a influențat strategia sovietică extrem de puțin. Anunțul lui Truman, făcut la 12 martie 1947 În fața Congresului („Politica Statelor Unite trebuie să fie sprijinirea popoarelor libere Împotriva presiunilor din exterior și a minorităților Înarmate care Încearcă să le subjuge”), era o replică la incapacitatea Londrei de a mai furniza ajutor Greciei și Turciei În urma crizei economice britanice din februarie 1947. America trebuia să preia rolul Marii Britanii. Truman Încerca să obțină de la Congres mărirea cu 400 de milioane de dolari a bugetului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care i-a succedat În ianuarie 1949, a fost găsit vinovat de complot pentru restaurarea Habsburgilor și de conspirație cu titoiștii pentru Înarmarea fasciștilor maghiari. Procesele comuniștilor erau de două tipuri. Primul, desfășurat Între 1948 și 1950, a constat În replici imediate la ruptura dintre Stalin și Tito. În Albania, ministrul comunist de Interne Koçi Xoxe a fost judecat În mai-iunie 1949, condamnat și spânzurat În luna următoare. Acuzat de titoism, Xoxe se distingea prin faptul că sprijinise realmente planurile balcanice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
desfășurată ca „agent plătit al unei puteri străine”; maghiarii urau ocupația sovietică, iar Moscova nu dorea să riște transformarea lui Rajk În erou al „comunismului național”. În cazul de față, nu exista un asemena pericol. Rajk și-a rostit docil replicile, recunoscând că a activat ca agent anglo-american, urmărind căderea comunismului În Ungaria, a informat Curtea că numele său real era Reich (fiind, așadar, de origine germană, nu maghiară) și că fusese recrutat În 1946 de agenți iugoslavi care l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1928) menită să ilustreze structurile autorității din sistemul sovietic. Procesele lămureau publicul cine are dreptate și cine se Înșală, Îi indicau cine este vinovat de eșecurile politice și cine s-a remarcat prin loialitate și obediență; ele furnizau chiar și replicile, un vocabular anume care trebuia folosit În discuțiile publice. După arest, Rudolf Slánský nu s-a mai numit altfel decât „spionul Slánský”, denumire rituală ce funcționa ca exorcism politic 14. Procesele-spectacol - sau tribunalele, potrivit Manualului sovietic de investigație criminală al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din partea unui grup de intelectuali occidentali. Îngrijorați că Stalin ar putea câștiga bătălia culturală din lipsă de adversari, ei au Înființat un „front” cultural propriu. Congresul pentru Libertatea Culturii (CLC) a fost fondat În iunie 1950 la Berlin. Conceput ca replică la Mișcarea pentru pace organizată de Moscova cu un an Înainte, Congresul a coincis cu Începutul războiului din Coreea, ceea ce sporea Însemnătatea gestului. Inaugurarea la Berlin - și nu la Paris - a fost premeditată: din start, Congresul intra În luptă culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1955) și Am ales libertatea de Victor Kravcenko (503.000 de exemplare În aceeași perioadă). Dar „Bătălia” nu urmărea vânzarea de carte, ci doar să le amintească cititorilor (și nu numai) că autorii comuniști erau sinonimi cu cultura franceză. În replică, americanii au Înființat Case Americane cu biblioteci și săli de periodice, invitând conferențiari, organizând Întâlniri și cursuri În limba engleză. În 1955, În Europa existau deja 69 de Case Americane. În unele zone, impactul lor a fost considerabil: În Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atât mijloacele, cât și sprijinul politic necesare pentru a relansa contrareforma: prin concordatul din 1953, Franco a acordat Bisericii nu numai autonomia și scutirea de impozite, ci și dreptul de a supune cenzurii orice scriere sau cuvântare considerată improprie. În replică, ierarhia ecleziastică a menținut și a accentuat amalgamul tipic conservator de religie și identitate națională. Biserica era atât de profund integrată În narațiunile identității și datoriei naționale, Încât principalul manual de istorie pentru școala primară, Yo soy español (apărut În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deja, inclusiv partea estică a Germaniei și teritoriile ex-germane care aparțineau acum Poloniei, Cehoslovaciei și Uniunii Sovietice 9. La puțin timp după ce Kennedy s-a Întors la Washington, autoritățile est-germane au Început să restricționeze libera circulație a posibililor emigranți. În replică, președintele american a reafirmat public angajamentul occidental În Berlinul de Vest, admițând astfel implicit că jumătatea estică a orașului se afla În sfera de influență sovietică. Rata exodului prin Berlin a crescut spectaculos: până În iulie au trecut În Vest 30
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crescut spectaculos: până În iulie au trecut În Vest 30.415 persoane; În prima săptămână din august 1961 le-au urmat alte 21.828, dintre care jumătate aveau sub 25 de ani. În acest ritm, RDG amenința să rămână pustie. În replică, Hrușciov a decis să taie nodul gordian al Berlinului. După ce miniștrii de externe reuniți la Paris pe 6 august au respins Încă o notă prin care URSS amenința să Încheie pace separată cu RDG dacă nu se ajungea la un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
venit cu sugestia ca CEE să fie extinsă sub forma unei zone comerciale libere pentru produsele industriale, incluzând, pe lângă statele CEE, alte țări europene, precum și state din Commonwealthul britanic. Cum era de așteptat, de Gaulle a respins această idee. În replică, la inițiativa Marii Britanii, reprezentanții câtorva state europene din afara CEE s-au Întrunit la Stockholm În noiembrie 1959 și au constituit Asociația Europeană a Comerțului Liber (European Free Trade Association - EFTA). Statele membre ale EFTA - Austria, Elveția, Danemarca, Norvegia, Suedia, Portugalia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 4 noiembrie, tancurile sovietice au Început atacul asupra Budapestei, urmat, o oră mai târziu, de o proclamație radiodifuzată din partea de est a Ungariei, ocupată deja de trupele sovietice, care anunța Înlocuirea lui Imre Nagy cu un nou guvern. În replică, Nagy Însuși a făcut un ultim apel către poporul maghiar, chemând la rezistență Împotriva invadatorilor. Apoi, Împreună cu cei mai apropiați colaboratori, s-a refugiat În ambasada Iugoslaviei, unde le-a fost acordat azil politic. Rezultatul confruntării militare n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat comunist crea un precedent care nu era de natură să facă URSS mai simpatică iugoslavilor. Relațiile dintre Moscova și Belgrad s-au deteriorat Încă o dată, iar regimul iugoslav a inițiat deschiderea spre Vest și spre țările nealiniate din Asia. Replica lui Tito la invazia din Ungaria a avut, astfel, două fațete. Asemenea liderilor sovietici, el era ușurat că ordinea comunistă fusese restabilită, Însă modul În care se realizase acest lucru a creat un precedent periculos și a lăsat un gust
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
academică a sistemului politic și economic din Polonia populară. Deși disertația lor era impecabil marxistă În ton și conținut, ei au fost excluși din partid și din Uniunea Tineretului Socialist și denunțați În cercurile oficiale pentru propagandă Împotriva partidului. În replică, ei au publicat o „Scrisoare deschisă Partidului”, Înaintată secției de partid de la Universitatea din Varșovia În martie 1965. În scrisoare, autorii Înfățișau un regim birocratic, absolutist, surd la interesele tuturor În afară de elita conducătoare pe care o servea, guvernând incompetent o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teatru liber”. Doi dintre studenți, Henryk Szlajfer și Adam Michnik, au relatat situația corespondentului Le Monde din Varșovia, iar reportajul acestuia a fost transmis de „Europa Liberă”. Michnik și colegii lui au fost excluși prompt din universitate. A urmat, În replică, un val de petiții studențești către parlamentul polonez, expresii de simpatie emise de filiala din Varșovia a Asociației Scriitorilor Polonezi și discursuri ținute de Ko³akowski și de alți profesori și scriitori remarcabili În apărarea studenților. Un scriitor a denunțat public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Yom Kippur, Egiptul și Siria au atacat Israelul. În douăzeci și patru de ore, statele arabe mari exportatoare de petrol au declarat că intenționează să-și reducă producția; zece zile mai târziu, ele au anunțat un embargou al petrolului Împotriva Statelor Unite, În replică la sprijinul acordat de americani Israelului, și au mărit prețul petrolului cu 70%. Războiul de Yom Kippur a luat sfârșit prin armistițiul egipteano-israelian din 25 octombrie, dar sprijinul occidental de care se bucura Israelul a continuat să creeze frustrări În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
niciodată atât de clar individualizată precum cea bască sau catalană) drepturi, privilegii și o legislatură proprie, numai pentru a le băga În cap bascilor că ei nu puteau spera la astfel de favoruri. Apariția terorismului modern basc a fost o replică directă la politica lui Franco, deși apologeții metodei au pretins mereu că ea are rădăcini mai adânci În visurile zădărnicite de independență ale regiunii. ETA - Euskadi Ta Askatasuna (țara Bascilor și Libertatea) - a fost Înființată În decembrie 1958 pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mării Irlandei. Dar „tulburările” au Întunecat și mai mult un deceniu deja sumbru În viața publică britanică și au alimentat teza „neguvernabilității” vehiculată În epocă, punând capăt optimismului senin din deceniul anterior. Când IRA Provizorie și grupurile paramilitare protestante apărute În replică s-au așezat În fine la masa negocierilor pentru a obține aranjamente constituționale pe care guvernul britanic le-ar fi oferit cu plăcere de la Început, muriseră 1.800 de oameni și un nord-irlandez din cinci avea o rudă rănită sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înlocuiască dolarul cu marca germană ca monedă de referință stabilă pentru bancheri și piața europeană. Următorul pas logic, deși neliniștitor prin implicațiile simbolice, a fost Înlocuirea monedelor naționale cu euro. Apariția unei monede europene unice a fost, astfel, efectul unor replici pragmatice la problemele economice, și nu o calculată mișcare strategică În vederea unui obiectiv european stabilit În avans. Cu toate acestea, reușind să-i convingă pe mulți observatori - În special pe social-democrații până atunci sceptici - că revirimentul economic și prosperitatea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-o formă acută. Primii care au eliminat-o au fost polonezii. În 1976, grevele de protest Împotriva creșterii prețurilor la alimente au determinat regimul să riposteze În forță, agresând și arestând muncitori În orașele industriale Ursus și Radom. În replică, trecând deliberat peste indiferența reciprocă manifestată cu câțiva ani mai devreme de protestele muncitorilor și intelectualilor, Jacek Kuroñ și câțiva colegi au anunțat În septembrie 1976 formarea KOR (acronim pentru Comitetul pentru Apărarea Muncitorilor - Komitet Obrony Robotników). Obiectivul KOR și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masiv din străinătate și folosind creditele pentru a le asigura polonezilor alimente subvenționate și alte bunuri de consum. Dar strategia nu dădea roade. Mulțumită apariției KOR, opoziția intelectuală și liderii muncitorilor cooperau acum mult mai mult decât În trecut. În replică la apariția timidă a unor sindicate „libere” (adică ilegale) În câteva orașe industriale și de coastă, Începând cu Katowice și Gdañsk, liderii KOR au elaborat În decembrie 1979 o Cartă a Drepturilor Muncitorilor care cerea, printre altele, dreptul la organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
confirma că liderii occidentali au avut dreptate când au decis, la o Întrunire NATO cu doar două săptămâni Înainte, să instaleze În Europa de Vest 108 rachete Pershing II și 464 de rachete de croazieră. Această decizie era, la rândul ei, o replică la amplasarea de către Moscova a unei noi generații de rachete SS-20 cu rază medie de acțiune În Ucraina. Începuse o nouă cursă a Înarmării. Nimeni nu-și făcea iluzii despre utilitatea rachetelor nucleare, și În nici un caz liderii vest-europeni: Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democratică” era deja un oximoron. La cinci zile după declarația lui Baker, atât Slovenia, cât și Croația și-au securizat frontierele și au inițiat unilateral secesiunea, cu sprijinul covârșitor al populației și aprobarea tacită a unor importanți lideri europeni. În replică, armata federală s-a apropiat de noua graniță slovenă. Războiul iugoslav era pe cale să Înceapă. Sau, mai bine zis, războaiele iugoslave, fiindcă au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
perioadă de acalmie. Dar În mai 1995, ca răspuns la avansul unor trupe bosniace și recapturarea Krajinei de către croați (ceea ce a spulberat mitul invincibilității sârbe), milițiile sârbe și-au reluat atacurile asupra orașului Sarajevo. Când avioanele NATO au bombardat, În replică, pozițiile sârbilor bosniaci, aceștia au luat prizonieri 350 de soldați din forțele de menținere a păcii. Temându-se pentru soarta Căștilor Albastre, guvernele occidentale au implorat ONU și NATO să cedeze. Forța internațională, departe de a-i tempera pe sârbi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
după al doilea război mondial: o crimă de război de factura celor de la Oradour, Lidice sau Katîn, săvârșită sub privirile observatorilor internaționali. În câteva zile, În lumea Întreagă au fost difuzate informații despre ce se petrecuse la Srebrenica. Dar singura replică promptă a venit din partea NATO, care a avertizat că va relua bombardamentele dacă sârbii violau alte „zone sigure”. Abia pe 28 august, după șapte săptămâni, comunitatea internațională a reacționat În sfârșit - dar numai fiindcă sârbii bosniaci, convinși Între timp că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
face decât să o confirme: În cel mai mare stat european situat la vest de Uniunea Sovietică nu s-a produs un reviriment separatist comparabil. Nu din cauza unor particularități istorice, ci fiindcă Germania postnazistă era deja o republică federală veritabilă. Replici fidele ale statelor din vechime (ca În cazul Bavariei) sau combinații teritoriale recente de principate și republici cândva independente (Baden-Württemburg sau Renania de Nord - Westfalia), landurile Germaniei moderne aveau un grad considerabil de autonomie financiară și administrativă exact În acele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]