19,447 matches
-
corp, faptul că obiectivitatea corporală nu se întemeiază nici pe senzații nici pe imaginație; acestea oferă informații limitate despre lucruri și forme finite. Singurul care poate concepe o infinitate de forme și esența corpurilor este intelectul care, depășind imaginația și simțurile, rămîne să întemeieze realitatea exterioară, fundamentîndule totodată pe cele două, fără să le excludă însă. Exemplele amintite au generat două tipuri de interpretări: cea fenomenologică a lui Maurice Merleau-Ponty și critica acesteia realizată just de F.Alquie. În textele ce
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
intră în contact direct cu filosofia și chiar cu psihologia. El urmărește minuțios drumul pe care obiectele exterioare, «lucrurile singulare», îl parcurg de la realitatea obiectivă spre cea subiectivă pînă să devină specii și genuri, concepte. De la imaginile lucrurilor venite prin simțuri, doar prin gîndire se poate sesiza natura lucrurilor. ). (Oamenii care numai prin simțuri cunosc lucrurile abia urcă, sau nu urcă niciodată pînă la o înțelegere clară de acest fel, și perceperea exterioară a accidentelor îi împiedică să sesizeze limpede natura
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
drumul pe care obiectele exterioare, «lucrurile singulare», îl parcurg de la realitatea obiectivă spre cea subiectivă pînă să devină specii și genuri, concepte. De la imaginile lucrurilor venite prin simțuri, doar prin gîndire se poate sesiza natura lucrurilor. ). (Oamenii care numai prin simțuri cunosc lucrurile abia urcă, sau nu urcă niciodată pînă la o înțelegere clară de acest fel, și perceperea exterioară a accidentelor îi împiedică să sesizeze limpede natura lucrurilor). ) Pentru Abaelard ca și pentru Descartes, materia este o substanță simplă ; forma
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din La Rochelle scrie Summa de anima, impregnată de un puternic spirit filosofic. Spre deosebire de Guilelmus care, ca și Descartes, a subliniat apăsat identitatea dintre suflet și facultățile lui, Ioannes face o distincție clară între acestea, ierarhizîndu-le și precizîndu-le funcțiile astfel: simțul percepe corpurile ; imaginația, similitudinile corpurilor ; intelectul, spiritele create iar inteligența, spiritul necreat. El conferă deci numai rațiunii, facultății de judecare, capacitatea de a sesiza și cuprinde natura corpurilor dincolo de înfățișarea lor particulară prezentată prin simțuri. ) Iată că la o distanță
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ierarhizîndu-le și precizîndu-le funcțiile astfel: simțul percepe corpurile ; imaginația, similitudinile corpurilor ; intelectul, spiritele create iar inteligența, spiritul necreat. El conferă deci numai rațiunii, facultății de judecare, capacitatea de a sesiza și cuprinde natura corpurilor dincolo de înfățișarea lor particulară prezentată prin simțuri. ) Iată că la o distanță de 400 de ani Ioannes din La Rochelle și René Descartes susțin aceeași idee: adevărul experienței senzoriale, imediate, nu poate fi relevat decât în intelect. Nimic nu poate susține mai bine identitatea de concepție a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Oponenții lui au spus că de fapt, el fondează necesitatea divină pe realitatea subiectivă a eului, chiar dacă această realitate nu este decât ceea ce rămîne după ce a fost îndepărtat universul empiric contingent. Prima etapă constă în a pune la îndoială universul simțurilor și a elibera omul de obstacolele sale materiale, sufletul fiind mult mai ușor de cunoscut decât corpul: ) întreabă Descartes, căci simțurile ne înșeală, sau cel puțin, nimic nu ne asigură validitatea lor. Imaginile pe care le primim de la obiecte diferă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
decât ceea ce rămîne după ce a fost îndepărtat universul empiric contingent. Prima etapă constă în a pune la îndoială universul simțurilor și a elibera omul de obstacolele sale materiale, sufletul fiind mult mai ușor de cunoscut decât corpul: ) întreabă Descartes, căci simțurile ne înșeală, sau cel puțin, nimic nu ne asigură validitatea lor. Imaginile pe care le primim de la obiecte diferă câteodată de obiectele însele. . ) A doua etapă constă în a se asigura de realitatea propriei sale existențe în termenii îndoielii metodice
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
să impiedice rătăcirea și să permită avansarea conform metodei. Așadar, Dumnezeu este obscur, incomprehensibil, dincolo de inteligența umană. Dar rămîne un obiect al cunoașterii a cărui claritate este evidentă și nu este contestată decât de cei care sunt înșelați prin iluziile simțurilor. Considerînd ierarhia din care rezultă această problemă, Dumnezeu este o certitudine mai absolută decât eul:.) Aici idealismul cartesian se afirmă în mod total. Dacă se poate admite că principiul cogito-ului rezultă exclusiv din experiența subiectului gînditor, care se întemeiază la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
inversează pe cel al lui Platon, la care modelul este ideea, iar lucrul existent e copia; la care existența este o decădere în raport cu ideea, în timp ce pentru Descartes .) Rămîne însă faptul că din punct de vedere epistomologic, Descartes situează rațiunea dincolo de simțuri și de imaginație. Tocmai înlăturîndu-și gîndurile filosoful ajunge la realitate. Și pe bună dreptate Hobbes i-a reproșat lui Descartes faptul că în Meditația I-a nu face decât să repete ceea ce fusese deja spus de Platon: . ) Aceste “lucruri atât
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
bună dreptate Hobbes i-a reproșat lui Descartes faptul că în Meditația I-a nu face decât să repete ceea ce fusese deja spus de Platon: . ) Aceste “lucruri atât de vechi” sunt totuși sursa cartesianismului. Teoria ideilor depinde de critica iluziilor simțurilor. Descartes distinge în fond ideile în funcție de originea și de obiectul lor. În ceea ce privește originea lor, “unele, spune el, îmi par a se fi născut odată cu mine, altele fiind străine și venite din afară, iar altele fiind făcute și inventate de mine
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
depășească o contradicție evidentă în opera sa. Pentru Sfîntul Toma, nu putem dovedi existența lui Dumnezeu decât prin efecte și aceasta decurge în mod necesar din teoria lui despre cunoaștere: Aceasta implică prin urmare că noi plecăm întotdeauna de la daturile simțurilor. Deci: ) Pentru Descartes, dimpotrivă, întrucât cunoscutul îl depășește pe cel ce cunoaște, cunoașterea este posibilă. Aceasta pentru că ideea de infinit este pozitivă; ) Pentru Sfîntul Toma și Aristotel, “infinitul ca infinit nu este cunoscut (infinitum, inquantum est infinitum, est ignotum)”) Tomismul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
celorlalți și pentru că își imaginează că poate vede mantouri și pălării ce ascund simple resorturi și nu oameni. Dar în acest caz se uită firul analizei al cărui scop este de a dovedi că înțelegerea ne arată mai bine decât simțurile sensul celor pe care le vedem, pentru că evidența este de fapt legată de faptul că înțelegerea intervine acolo unde nici imaginația nu ne-ar putea asigura de existența unui alt lucru. Și dacă admitem că Descartes a definit substanța ca
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
gîndire și întindere, dincolo de faptul că a generat o dezbatere ce a agitat întregul secol XVII, este un fel special de a ajuta omul să se întoarcă odată în plus către sine pentru a-și regăsi utilitatea corpului și a simțurilor, de a fi din nou în lume, în mediul său natural. Filosofia lui Descartes caută în primul rînd să rezolve problema cunoașterii, dar cunoașterea aceasta este o acțiune umană, epistemologia trimite la antropologie. O filosofie axată pe om și care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
concurs postul de medic primar la ospiciul de alienați Golia din Iași. Discuțiile legate de acest concurs, amânat prima oară din cauza retragerii contracandidatului, dau prilejul doctorului Al. Brăescu să scrie pamfletul Ilustrul Dr. G. Pastia, care face dovada unui puternic simț al dreptății, indicat de altfel și de motto-ul lucrării, suum cuique, forma prescurtată a principiului fundamental al dreptului formulat de consulul roman Ulpianus Domitius, însemnând să dai fiecăruia ce este al său. Dr. G. Pastia este prezentat ca fiind
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
punct de vedere statistic, unul din zece oameni suferă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de tulburări ale auzului. Putem spune că, în timp ce pierderea auzului înaintea vârstei de 2-3 ani are drept consecință mutitatea (copilul devenind surdomut), dispariția simțului auditiv la câțiva ani după însușirea limbajului de către copil determină dificultăți în menținerea nivelului atins, chiar regresii în plan verbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensității vocii sau al exprimării gramaticale). Sistemul audio-fonator Prin definiție, copilul cu disfuncție
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
sau deficiență fizică, fie prin căutarea unei complementarități sau a unei diversiuni, fie prin perfecționarea a ceea ce este insuficient.’’ Homeostazia (echilibrul organismului) se realizează în timp, este un proces continuu iar în cazul unor deficiențe la nivelul unor organe de simț, echilibrarea are loc prin mobilizarea și solicitarea mai intensă a celorlalte organe de simț funcționale sau a unor procese psihice (Mariana Popa, 2002, pag 14). Există trei forme de compensare care se aplică și în cazul deficiențelor de auz: compensarea
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
perfecționarea a ceea ce este insuficient.’’ Homeostazia (echilibrul organismului) se realizează în timp, este un proces continuu iar în cazul unor deficiențe la nivelul unor organe de simț, echilibrarea are loc prin mobilizarea și solicitarea mai intensă a celorlalte organe de simț funcționale sau a unor procese psihice (Mariana Popa, 2002, pag 14). Există trei forme de compensare care se aplică și în cazul deficiențelor de auz: compensarea organică la nivelul fiecărui bloc (care se realizează prin utilizarea resturilor de auz sau
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
unei lucrări de pictură necesită o muncă mult mai laborioasă decât ideea spontană și primele schițe, dar le implică pe acestea două. Orice artă adevărată oricare ar fi ea, nu este decât un instrument al spiritului nostru, o prelungire a simțului nostru interior prin care putem descoperi noi valențe ale ființei noastre; ceea ce noi nu putem exprima, nici gândi, nici simți, este ceea ce se cuprinde în neliniștea melancolică și plină de dragoste și în tresărirea entuziasmului la aceste semne simbolice și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
cuprinde în neliniștea melancolică și plină de dragoste și în tresărirea entuziasmului la aceste semne simbolice și magice ale artei: ea le schimbă locul și caută să se refolosească de ele. Senzația este începutul artei: stimularea plăcută a organelor de simț este condiția sine qua non a oricărei frumuseți. Și de la frumusețe pleacă totul, inclusiv credința. Datoria artistului este să păstreze fiecare lucru cât mai clar și mai durabil posibil. Nu se pune problema redării naturii așa cum ar fi putut să
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
coloa‑ nei ca un sul pentru stilul ionic, iar stilul corintic se remarcă printr‑o acantă decorată cu frunze sculptate 9. Realizările importante ale arhitecturii grecești nu s‑au datorat numai cu‑ noștințelor tehnice, dar ele au rezultat dintr‑un simț deosebit al proporțiilor și o conștientizare acută vizuală; un adevărat exemplu pentru greci, era obiceiul de a‑și decora coloanele astfel încât să fie ușor bombate la mijloc, ceea ce compensa iluzia de concavitate 10. Pictura grecească s‑a păstrat până în zilele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
plăcere, atrage, te încântă, te îmbucură). Cu alte cuvinte, frumusețea este sărbătoarea ochiului - după expresia lui E. Delacroix 84. Când avem în vedere aceste aspecte, nu este vorba de o plăcere numai a minții, nici de o plăcere numai a simțurilor în fața frumuseților. Frumusețea face să vibreze omul în totalitatea ființei sale. Această definiție a sfântului Toma exprimă mai curând neputința cuvintelor 83 ConCiliul eCumeniC al ii‑lea din vaTiCan, Constituția despre liturgie - Sacro sanctum Concilium, nr. 122. 84 Ferdinand Victor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
clădiri. Un astfel de centru poate să coincidă cu centrul geometric al câmpului, cele două tinzând către o corelare strânsă. Un centru dinamic este invariabil prezent în orice câmp vizual. Poate fi marcat concret sau creat indirect, prin inducție perceptivă. Simțul vizual îl situează intuitiv, proces care poate fi înțeles prin analogie cu un proces fizic asemănător. Să presupu nem că cineva dorește să determine centrul unei bucăți de placaj. Dacă bucata are o formă geometrică simplă, se poate determina centrul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mișcare ascendentă cere investirea unei energii speciale, în timp ce mișcarea descendentă poate fi realizată pur și simplu prin cădere liberă sau prin îndepărtarea oricăror suporturi care mențin obiectele să nu cadă. Oamenii percep asimetria dinamică sau anizotropia spațiului cu ajutorul a două simțuri: chinestezic și vizual. Efectul fizic al gravitației este perceput ca tensiune a mușchilor, tendoanelor și a încheieturilor corpului. Vizual, lumea este plină de o atracție descendentă similară, a cărei influență asupra caracterului dinamic al lucrurilor pe care le vedem poate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
jos de mâna Magdalenei și pânza trasă ferm de dedesubt de mâna tânărului bărbat. Pătratele înscrise ale lui Albers A existat o revitalizare a formatului pătrat în ultima sută de ani. Acestea țineau pasul cu o tendință de depășire a simțului greutății în artefactele culturii noastre. Atât timp cât arta dorește să reflecte experiența vieții în condițiile limitate ale existenței umane, este probabil ca ea să prezinte anizotropia spațiului, lupta cu greutatea. Formatele sale reflectă asimetria spațiului gravitațional. Dreptunghiul orizontal reprezintă dependența omului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
obiective foarte diferite, aceleași modele sunt considerate universal precumpănitoare în funcționarea sistemului nervos. Premisa noastră că aceeași preeminență controlează compoziția pretutindeni în artă pare mult mai puțin îndrăzneață atunci când aflăm că ea coincide cu descoperirile referitoare la natura însăși a simțului vederii. Compoziția poartă sensul Formele centrice și excentrice pe care le-am discutat pot fi clar sesizabile doar în diagramele din figurile 5 și 6. Ele nu apar explicit în nici una dintre ilustrațiile luate din domeniul artelor. Atunci ce rost
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]