14,810 matches
-
special cu bolnavi cronici, la indivizii frustrați socio-cultural sau politic, la grupele social-umane în perioade de criză socială cu pierderea sistemului de valori normative, etc. Modelele psihopatologice: individuale și de grup. Psihologia și psihiatria descriu două mari forme de manifestări sufletești: individuale și colective. Primele se referă la persoana umană luată ca individ, cele de-al doilea se referă la comunitățile social-umane, la grupurile de indivizi. Aceste manifestări psihologice pot fi normale sau patologice. Întrucât analiza noastră se referă în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentată prin ceea ce clinica psihiatrică a delimitat, definit și descris ca fiind boala psihică. Ea afectează personalitatea individului și se manifestă ca o stare de anormalitate a organizării și dinamicii personalității acestuia. Boala psihică, văzută ca tulburare individuală a vieții sufletești, este rezultatul modelului de gândire clinico-medicală. Ea este considerată ca o tulburare organică și funcțională sau numai funcțională a proceselor psihice, cu o anumită configurație sau formă clinică precisă, cu o evoluție tipică sau, în unele cazuri, atipică, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stării de sănătate mintală selectivă. Asupra acestor aspecte vom reveni. 39. PSIHOZELE COLECTIVE I (Factorii de modelare și control ai psihologiei colective) Cadrul general al problemei Psihologia colectivă este rezultatul unui complex de factori determinanți care contribuie la configurarea profilului sufletesc al unui grup populațional. Spre deosebire de psihologia individuală care este, în primul rând, rezultatul dispozițiilor genetice individuale, psihologia colectivă care configurează profilul sufletesc al unui grup social, este rezultatul trăsăturilor specifice etno-rasiale, care corespund în plan individual cu structura genetică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Cadrul general al problemei Psihologia colectivă este rezultatul unui complex de factori determinanți care contribuie la configurarea profilului sufletesc al unui grup populațional. Spre deosebire de psihologia individuală care este, în primul rând, rezultatul dispozițiilor genetice individuale, psihologia colectivă care configurează profilul sufletesc al unui grup social, este rezultatul trăsăturilor specifice etno-rasiale, care corespund în plan individual cu structura genetică a grupului respectiv, iar, pe de altă parte, totalitatea factorilor social-istorici, etno-culturali și moral-religioși care normează și determină natura sufletească și formele de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care configurează profilul sufletesc al unui grup social, este rezultatul trăsăturilor specifice etno-rasiale, care corespund în plan individual cu structura genetică a grupului respectiv, iar, pe de altă parte, totalitatea factorilor social-istorici, etno-culturali și moral-religioși care normează și determină natura sufletească și formele de gândire, sensibilitate și comportament ale grupului social respectiv. Acestea dau originalitatea, unicitatea și marca specifică grupului populațional de referință, diferențiindu-l în raport cu alte comunități social-umane. Este de la sine înțeles faptul că factorii mai sus menționați sunt cei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sus menționați. Întrucât însă factorii modelatori ai sănătății mintale cât și ai psihozelor colective, acționează în direcția sufletului colectiv trebuie ca aceștia să fie raportați la aceleași „modele arhetipale” fundamentale din care se „construiesc” atât normalitatea, cât și anormalitatea vieții sufletești. Prin aceasta însă, ne raportăm în final la un sistem de valori specifice, așa cum vom arăta mai jos. Semnificația psiho-socială a Nebuniei Se consideră că istoria nebuniei corespunde modelelor socio-culturale, sau că aceasta urmează în paralel istoria civilizației umane. Nebunia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de morbigeneză După cum rezultă din cele de mai sus, presiunea socială are un caracter global și ea se exercită asupra tuturor categoriilor de indivizi care intră în grupele sociale, indiferent de statutul acestora. Generalizarea „crizei” va antrena o schimbare socială, sufletească și morală profundă atât a instituțiilor tradiționale, a relațiilor interpersonale, dar mai ales se va produce o importantă și profundă schimbare a oamenilor. Acest aspect al „crizei sociale” pune o dublă problemă: cea a efectelor imediate și cea a consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt manifestări psiho-sociale anormale, morbide, care vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi; au un caracter relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt, așa cum spuneam afecțiuni psihice individuale, psihozele colective sunt afecțiuni sau manifestări psihopatologice colective, de masă, cu caracteristici proprii. Psihanaliza consideră psihozele colective ca reprezentând „mecanisme psihice de apărare utilizate de întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și care există la absolut toate grupele umane, și structura psiho-culturală, secundară, dobândită în cursul evoluției social-istorice și care este reprezentată prin valorile culturale, morale și religioase specifice fiecărui grup uman și care sunt asimilate de acesta, constituind o structură sufletească supraadăugată. Structura psiho-biologică fundamentală are un caracter constituțional. Ea corespunde în mare măsură inconștientului colectiv și are un caracter pulsional raportat la trebuințele primare ale grupului uman. Ea este structura sufletească cea mai veche, primară, bine organizată și fixată, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și care sunt asimilate de acesta, constituind o structură sufletească supraadăugată. Structura psiho-biologică fundamentală are un caracter constituțional. Ea corespunde în mare măsură inconștientului colectiv și are un caracter pulsional raportat la trebuințele primare ale grupului uman. Ea este structura sufletească cea mai veche, primară, bine organizată și fixată, care nu mai poate fi schimbată. În virtutea conținutului pulsional al structurii psihice primare grupul uman se comportă în conformitate cu două norme sau legi: legea participație și legea reprezentărilor colective, formulate de L. Lévy-Bruhl
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupului având un caracter ritualizat. Structura psiho-culturală secundară, are un caracter dobândit. Ea apare ulterior în evoluția umanității, prin interiorizarea de către grupele umane a valorilor cultural-morale și spiritual-religioase. Ea poate fi considerată ca reprezentând Supra-Eul colectiv. Ea este o structură sufletească nouă, dobândită în mod secundar și, din acest motiv, este mai puțin stabilă și mai puțin bine organizată în raport cu precedenta. Această structură este expresia valorilor modelului socio-cultural. Supra-Eul colectiv are rol regulator și de cenzură asupra tendințelor pulsionale ale inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stabilitatea instituțiilor sociale, de criza valorilor modelului socio-cultural, dar și de starea psihologică a maselor. În sensul acesta starea de tensiune emoțională crescută, acumularea pulsiunilor și a stărilor de tensiune, suspiciunea și impresia pericolului, sunt factori favorizanți. Pe acest fond sufletesc colectiv, încep să apară forme de prelucrare a „factorilor de propagandă”, cu caracterul deformat emoțional-afectiv al absurdității, care înlocuiește treptat gândirea critică. Se menționează ca fiind specifice pentru aceste etape de criză socială proliferarea zvonurilor, a unor fabulații absurde sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
totală a acestora va duce la devalorizarea Supra-Eului colectiv, favorizând „eliberarea” conținutului pulsional primar al inconștientului colectiv. Aceasta este consecința „crizei valorilor”, a stării de anomie socială. Consecințele acesteia sunt extrem de variate. În locul valorilor tradiționale, pe care se întemeiază structurile sufletești ale maselor, apar modele care se succed rapid nepermițând nici stabilitate, nici progres. Conținutul valoric este înlocuit de clișeele formale ale imaginilor și de „transferul publicității” în planul sufletesc-uman, caracterizat prin „nevoia de a ieși în evidență”, prin nevoia de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
normale. Normalitatea și forța valorilor care guvernează statul, sunt garanția stării de sănătate mintală și de echilibru comportamental, de adaptare a membrilor societății la realitățile vieții. Nu soluțiile utopice, ci rațiunea trebuie să fie cea care să contribuie la ordinea sufletească și morală a oamenilor, dar și la ordinea și echilibrul statului. Prin toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de la un tip uman la altul, rămânând însă, în esența sa, o tulburare a proceselor psihice fundamentale. Prin aspectele pe care le aduce în discuție, psihopatologia comparată, etno-culturală, reprezintă o deschidere în plus către înțelegerea universului uman al vieții sufletești, dar concomitent, și un prilej de reflecție privind diversitatea naturii persoanei. 44. STATUL, BOALA PSIHICĂ ȘI BOLNAVUL MINTAL Raporturile omului cu statul Capitolele precedente au analizat aspectele tulburărilor psihice în planul colectivităților umane. Aceste tulburări psihice colective, care recunosc aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aproape imposibilă. Ea este „ruptura” sau „răsturnarea” umanului. O „altă imagine” a omului. Un „alt fel de fi” al ființei umane. Boală, în sens medical, ea este totuși „un alt fel de suferință” comparativ cu bolile trupului. Este o suferință sufletească și morală. Din aceste considerente înțelegerea nebuniei ne conduce către două surse: miturile nebuniei și epistemologia psihiatrică, ambele având pretenții explicative. Miturile nebuniei, dincolo de aspectul lor formal, raportează nebunia la o răsturnare a sistemului de valori moral-spirituale și cultural-religioase. Nebunia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în deculpabilizarea nebuniei și instituirea unei atitudini de înțelegere științifică a acesteia în al doilea rând; de adoptarea unei atitudini caritabile. De înțelegere a bolnavului psihic ca pe o persoană aflată în suferință, iar boala psihică ca pe o experiență sufletească negativă, ca pe un tip particular de accident ontologic. Nebunia se înscrie, în felul acesta, în psihobiografia individului. Mai exact în acea experiență a vieții interioare a acestuia, devenind o formă particulară a naturii sale. Trebuie să vedem în această
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pune în acest caz pentru psihopatologie este deosebit de delicată. Dincolo de aspectele metodologice obiective față de obiectul cunoașterii, se ridică și atitudinea subiectivă a cercetătorului, în fața persoanei bolnavului psihic, a acestui „alt fel de om”, a dramei umane a nebuniei, a experienței sufletești oferite de aceasta. În sfera psihopatologiei, totul pare schimbat, totul pare a fi altfel. O altă lume, un alt univers uman, o altă experiență sufletească. Obiectul ca și metodologia, modul de „a gândi” și de „a înțelege” fenomenele psihice morbide
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavului psihic, a acestui „alt fel de om”, a dramei umane a nebuniei, a experienței sufletești oferite de aceasta. În sfera psihopatologiei, totul pare schimbat, totul pare a fi altfel. O altă lume, un alt univers uman, o altă experiență sufletească. Obiectul ca și metodologia, modul de „a gândi” și de „a înțelege” fenomenele psihice morbide, persoana bolnavului mintal, se schimbă. Natural că în cazul acesta și rezultatul va fi diferit de cel din cele mai apropiate discipline: psihologia, psihiatria etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viața bolnavului. Amuzie: tulburare a ritmului muzical, înțelegerea și reproducerea acestuia, care apare în cadrul afaziei. Andropauză: oprirea funcției sexuale la bărbat. Corespunde menopauzei la femeie. Anestezie: pierderea sensibilității globale sau parțiale, de diferite grade. Angoasa: stare de neliniște, insecuritate fizică, sufletească și morală, anxietate terifiantă resimțită în plan psihic și somatic ca un pericol iminent care amenință existența bolnavului. Anorexia mintală: tulburare psihică gravă care apare la tinerele adolescente caracterizată prin amenoree, anorexie, tulburări afective, tulburări de personalitate legate în special
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de a căror natură patologică bolnavul este conștient. Nimfomania: exagerarea patologică, adesea lipsită de cenzură, a dorințelor erotico-sexuale. Hipersexualitatea feminină, corespondentul satiriazisului masculin. Normalitate: starea de echilibru fizic și psihic, resimțită de individ ca o stare de bine fizic, sufletesc și moral, opusă stării de anormalitate și care-i conferă capacitatea de a se adapta la realitate, de a avea o conduită și acțiune pozitive, o comunicare normală. Este condiția stării de sănătate mintală care se opune stării de boală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Reflecții despre nebunie Aristotel (348-322 î. Cr.) Grecia De Anima. Parva Naturalia Theophrast (372-287 î. Cr.) Grecia Caracterele L.A. Seneca (55 î. Cr.-39 d.Cr.) Roma Tratate filozofice (De ira, De tranquillitate animi) Plutarch (50-125 d.Cr.) Grecia Opera morală (Despre mânie și liniștea sufletească) A. Augustin (345-430 d.Cr.) Hippona Confesiuni. Solilocvii Avicena (980-1037) Persia Canonul medicinei Constantinus Africanus (1020-1087) Cartagina Melancolia H. Kramer și J. Sprenger (secolul al XIII-lea) Germania Malleus Maleficarum D. Erasmus (1467-1536) Olanda Moriae Encomium Paracelsus (1493-1541) Austria Teza conform
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și Chiriac este la fel ca discursul lui Jupân Dumitrache despre bagabonți sau mesajul primit de Zița cu Angel radios. Însă ea cuprinde, în materia ei textuală, o sumă de trăsături care desemnează clar, prin cuvinte simple, o anumită situație sufletească: „Așa e. Eu sunt o femeie rea; am vrut numai să râz de dumneata. Eu te las pe dumneata ca pe o slugă „cu simbrie“ să păzești casa, și târăsc pe dumnealui pe la grădini ca să mă curtez cu alții. Eu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
iarăși una dintre cele mai fericite creațiuni ale lui Caragiale. Eroii comediilor caragialiene sunt oameni nou-născuți, cu individualitate și caracter propriu. Sunt atât de vii, de bine tipizați, încât par mai adevărați decât în viața reală. Cu toate acestea, „analiza sufletească“ din piesă nu i se pare lui Gherea destul de adâncă. Această lipsă de profunzime se datorează faptului că este o satiră politică, atenția scriitorului fiind îndreptată asupra acestui aspect: „Dar analiza sufletească atât câtă e, ca exactitate, ca pricepere a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
decât în viața reală. Cu toate acestea, „analiza sufletească“ din piesă nu i se pare lui Gherea destul de adâncă. Această lipsă de profunzime se datorează faptului că este o satiră politică, atenția scriitorului fiind îndreptată asupra acestui aspect: „Dar analiza sufletească atât câtă e, ca exactitate, ca pricepere a sufletului omului, ca putință de a zugrăvi acest suflet, e mai presus de orice laudă.“ 5.4. GHEORGHIU, MIHNEA: „Marea dramaturgie națională“. „O scrisoare pierdută“. Teatrul Național „I.L. Caragiale“. În: „Contemporanul“, 1958
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]