14,325 matches
-
obsedează, bătu‐l‐ar norocul! (Din „Medalion: poetul G. Tutoveanu”, de Tudor Arghezi (Păstorul Tutovei, octombrie - noiembrie 1942). * Dar iată și sonetul dedicat de G. Tutoveanu Eugeniei, celei de a doua sale soții: ...S‐ ascult cum pleacă un vultur obosit Zburând încet din cuibu‐i părăsit, Că s‐a‐ ncheiat viața‐mi de sihastru Și‐ acum plutesc pe cel din urmă vis Să‐ mi pui în raclă‐un cântec din Albastru Și pe obraz o stiblă de narcis. Nu știm dacă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Niciodată.” Cât de imaculați și naivi, totodată, eram noi t inerii în acei ani, aflăm și din versurile „Când voi veni”... de Aurel Stanciu, din ziarul din 19 octombrie 1955: Mă chemi, iubita mea, din depărtări, Când frunza‐n toamnă zboară‐n larg de zări Și mă aștepți cu dor, cu nerăbdare; Eu știu ce‐nseamnă ‐ aceea așteptare. Și voi veni, că așteptarea ta 178 Mă va aduce‐n sat în pragul serii Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Pessoa scoate în evidență o dimensiune fascinantă și înfricoșătoare a ființei umane. Omul nu este oare, odată pentru totdeauna, un animal care desfide realitatea, o neagă și o creează visînd-o? De exemplu, omul este un animal care nu poate să zboare. Numai că, visînd că zboară, animalul în cauză și-a creat un posibil și un non-imposibil: trebuie să fie posibil să zbori și este imposibil să nu încerci să zbori. A construit baloane cu aer cald, avioane, rachete, stații orbitale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dimensiune fascinantă și înfricoșătoare a ființei umane. Omul nu este oare, odată pentru totdeauna, un animal care desfide realitatea, o neagă și o creează visînd-o? De exemplu, omul este un animal care nu poate să zboare. Numai că, visînd că zboară, animalul în cauză și-a creat un posibil și un non-imposibil: trebuie să fie posibil să zbori și este imposibil să nu încerci să zbori. A construit baloane cu aer cald, avioane, rachete, stații orbitale. Omul e singular prin calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
desfide realitatea, o neagă și o creează visînd-o? De exemplu, omul este un animal care nu poate să zboare. Numai că, visînd că zboară, animalul în cauză și-a creat un posibil și un non-imposibil: trebuie să fie posibil să zbori și este imposibil să nu încerci să zbori. A construit baloane cu aer cald, avioane, rachete, stații orbitale. Omul e singular prin calitatea sa de a fi un animal visător, prin relația constructivistă pe care o are cu lumea. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
De exemplu, omul este un animal care nu poate să zboare. Numai că, visînd că zboară, animalul în cauză și-a creat un posibil și un non-imposibil: trebuie să fie posibil să zbori și este imposibil să nu încerci să zbori. A construit baloane cu aer cald, avioane, rachete, stații orbitale. Omul e singular prin calitatea sa de a fi un animal visător, prin relația constructivistă pe care o are cu lumea. Dacă omul ar fi un animal realist, neștiind și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
exterioară. Să ne imaginăm acum specia umană în afara unui raport constructivist cu lumea: fără capacitatea de a inventa realitatea, fără facultatea de a-și istorisi povești luate drept realitate, fără mituri, fără visuri și fără aspirații nebunești (aceea de a zbura, spre exemplu) oamenii mai sunt ei oameni? Avem nevoie de M1 și de M2, omul este un animal realist și constructivist. Bineînțeles, absența realității (a constrîngerilor exterioare) este la fel de greu de demonstrat ca și existența sa. Teoria omului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adjectivele și verbele, al căror conținut trebuie să manifeste compatibilitate cu cel al substantivelor și, de aceea, în comunicarea respectivă (despre mobilă) adjective precum cărpănos, silitor, șuierător nu pot fi utilizate și nici verbe precum a naviga, a necheza, a zbura etc. Există, așadar, o grilă semantică ce asigură concordanța dintre conținutul informației (al comunicării, deci), dependent de domeniul de referire al discursului, și semnele lingvistice antrenate în transmiterea acestei informații. Acest determinism discursiv explică, pe de o parte, existența solidarităților
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că uneori coincidențele există, iar alteori sînt eludate. Desemnarea, semnificația și sensul determină relațiile presupozi-ționale, remarcate de John Ly o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond păr, clocit ou; verbe și substantive-obiecte: a conduce mașină; verbe și substantive de relație : a mușca dinți, a șuta picior). Se poate constata, așadar, o anumită afinitate între elementele lexicale manifestată în primul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
restabilise. Ștefan deschise ochii. Iar cu un zămbet sinistru își desparți buzele înca palide urăndu-și: Bun venit înapoi! Aici sus: De cănd se întorsese, Gavriel nu își părăsise patul negru de nori. Nu mai vorbea. Nu mai găndea. Nu mai zbura. Era anesteziat de durere și plin de noroi pe picioare. Cănd avea oare să scape de mizeria în care se scufundase? Peste căteva luni: Gavriel stătea așezat pe un nor de ploaie.Era o mică alinare credea el, i se
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
căci ai slujit cultului său iubirea. Dar de ce nu spune nimic? Încă nu, încă nu. După douăzeci de ani: Cititorii lui Dumas cred cu tărie că vor înțelege așteptarea. Ne aflăm tot aici sus împreuna cu Angel și Gavriel care zboară printre nori întrecăndu-se cu propriile lor gănduri. Grația lor este întrecută doar de frumusețea zborului. În curănd se așează pe o pajiște de nori. Conversația începe: Tată, îți este dor de mama? Gavriel zămbi cu tristețe ca de fiecare dată
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Poate era emoția evenimentului sau grija pentru propriul fard sau o fi adus-o cu forța - aici lăsam iar clișeele din filme să-mi vină în minte - și acum era în așteptarea momentului când în aer ar fi putut să zboare gloanțe în loc de confeti. Dar în ziua aceea, realitatea a fost mai blândă decât cinematograful și de zburat n-au zburat decât porumbeii de pe creștetul statuilor, speriați de rolele unui puști vitezoman. Odată, seara târziu, Andrei se apucase să-mi povestească
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
din filme să-mi vină în minte - și acum era în așteptarea momentului când în aer ar fi putut să zboare gloanțe în loc de confeti. Dar în ziua aceea, realitatea a fost mai blândă decât cinematograful și de zburat n-au zburat decât porumbeii de pe creștetul statuilor, speriați de rolele unui puști vitezoman. Odată, seara târziu, Andrei se apucase să-mi povestească cum avusese impresia că văzuse în curte un porumbel bolnav, dar că avea treabă, așă că s-a dus să
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
până le culegi, ca să nu mai zic că te mai și înțepi!!... dar, în final, merită efortul... ție îți place să spui lucrurilor pe nume, ești făcută pentru asta, eu nu mă descurc atât de bine... indiferent ce fac, mintea zboară la tine, inima n-o mai am demult și..., fiecare centimetru de... piele țipă după tine... uneori pare a fi o versiune modernă de... Șeherezada... îți tot spun povești ca să amân ziua tăiatului de cap... nu mai știu cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mult fosfor" poate fi o afirmație adevărată, dar pisicile nu au nevoie de fosfor. Pe de altă parte, câteva afirmații false pot fi inofensive pentru că sunt pur și simplu false și acest lucru se vede clar: În automobilul ... simți că zbori". În multe țări, agențiile de publicitate sunt supravegheate de către un departament instituționalizat, dar și de mass-media însăși care adesea refuză reclamele pe care le consideră nepotrivite pentru contextul lor editorial sau politica de programe. Există o adevărată dezbatere asupra efectelor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
lui și o aruncă jos și stă și o privește". Astfel îi narează cuvioasa Teodora ucenicului Grigore despărțirea sufletului de trup. Odată împlinită despărțirea, îngerii însoțesc prin vămi sufletul cuvioasei: "Deci ridicînd aceia picioarele lor cele în chipul fulgerului, au zburat la înălțime ca norii cînd îi gonește vîntul, și țiindu-mă au alergat sus spre răsărit. Și acolo am ajuns la vama grăirii de rău pre altul, adică a osîndirii și clevetirii". Cu plățile și rugăciunile Sf. Vasile cel Nou și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spirit care vrea săi îndrepte răul social. Poemul este, de regulă, o lungă demonstrație, o acumulare orizontală de abstracțiuni întărite cu alte abstracțiuni. Poemul este deliberat ținut aproape de pămînt ("Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sînt/ Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aproape de pămînt ("Astfel de nalte sujeturi pentru muza mea nu sînt/ Pîn-a nu zbura în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții literare. Muzicalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în ceruri, ea se cearcă pe pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții literare. Muzicalitatea versurilor le face uneori (observă G. Călinescu) grandioase". Prin Heliade Rădulescu, dar mai puternic
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apoi masacrele care au urmat. Nu trebuie, desigur, să fii mare specialist pentru a pricepe că nimeni nu ar fi putut fi atât de iresponsabil să își ceară singur bombe în cap, nici că de la înalțimea plafonului de nori unde zburau bombardierele nu ar fi putut vedea nicio urma de semnalizare de la sol sau, chiar admițând că asemenea incidente s-ar fi petrecut, că populația civilă a cetățenilor români de religie mozaică ar fi trebuit decimată barbar pentru o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ierusalim, o importanță deosebită pentru Islam. Așa după cum se cunoaște, încă de la începuturi, musulmanii și-au îndreptat inițial rugăciunea spre Ierusalim. Abia după Hejira, aceștia s-au orientat spre Mecca. Apoi într-o imaginara călătorie nocturnă profetul islamic Muhammad a zburat de la Mecca la Ierusalim pe spinarea calului sau Al Buraq de unde și-a luat zborul spre cer (de pe locul în care se află acum moscheea numită Cupola Stâncii de pe Esplanada fostului templu iudaic). Această moschee împreună cu moscheea Al-Aqsa, alcătuiesc Ad-Haram
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
care avea să transforme, până la urmă, turnurile din depărtare, din oțel și sticlă, ce lâncezeau În ceața zorilor, Într-un peisaj similar colinei În flăcări; și că În cine știe ce loc din fisura aceea pândeau cai de lemn și avioane care zburau foarte jos spre turnurile gemene din toate Troile adormite. Olvido făcuse bășcălie de el când Începuse să spună asemenea chestii. Pe atunci, Faulques incă nu pătrundea În fisurile și sinuozitățile problemei, dar trăia deja Între intuiții, ca și cum În jurul lui zumzăia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
loc cu ape Întunecate și liniștite, pe al cărui mal opus se adunau, privindu-l, umbre Însângerate care nu răspundeau decât cu vorbe triste. Faulques a căutat sticla cu coniac și și-a turnat trei degete Într-un pahar. Noaptea zboară, a murmurat după prima dușcă. Și nu se pierde În vaiete. Nimeni care să mă iubească cu adevărat, spusese Markovic În acea după-amiază. Fusese, oare, Întotdeauna ceea ce spun pozele lui că este? Și, totuși, pictorul de război știa că doar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi spusese el. Mișcă-te uniform. Fii invizibilă. Nu folosi haine militare ori stridente, nu ieși de pe șoselele asfaltate, nu atinge obiecte părăsite, nu sta nemișcată În golul ușilor și ferestrelor, nu ridica niciodată o cameră foto În soare când zboară pe-aproape avioane și elicoptere; și ține minte că, dacă poți vedea un bărbat Înarmat, și el te poate vedea pe tine. Nu apropia niciodată prea mult aparatul de fotografiat de oameni, de cei ce plâng, suferă ori te pot
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spune o poveste? - Și el. - Cum se cheamă tabloul? - Scrie jos, cu litere mici: Soldat bețiv. Soldatul e un rus. Vine de la război, ori pleacă la război, și e atât de beat că nu deosebește votca de ceai. Capela Îi zboară de pe cap, căci e uimit văzând că pe masă joacă o țărancă pe care o cunoaște. Și ea dansează, poate, cu bărbatul care a pictat tabloul. Nelămurit, Markovic și-a scărpinat iar tâmpla. - Oricum, povestea e ciudată. - Fiecare istorisește În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]