141,440 matches
-
acelor vremuri printre prietenii și cunoștințele lor. Membrii familiei Vardaru sunt reprezentanți tipici ai aristocrației românești și ai marii finanțe, dornici să stăpânească și să controleze totul; Zoe Vesbianu și soțul ei fac parte din categoria speculanților și profitorilor de război, în timp ce prietenii lui Comșa de la pensiunea Cimbru reprezintă mica intelectualitate cu credințele și speranțele ei. Principalul atac al scriitorului se îndreaptă împotriva burgheziei întruchipate de politicianul și moșierul Alexandru Vardaru și de speculantul Sofron Vesbianu, personaje dominate de lăcomie și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
politic, în timp ce Vesbianu este parvenitul care se ridică prin escrocherii și învârteli. Ambii sunt însă la fel de necinstiți: Vesbianu face afaceri ilegale cu proviziile destinate frontului sau populației, în timp ce Vardaru își vinde grâul nemților, deși știe că România urmează să declare război Germaniei, iar grâul său va alimenta trupele inamicului. Vânzarea trebuie să rămână secretă, pentru a nu compromite numele vânzătorului, prin urmare plata se face direct și nu prin bancă. "„Preferăm piața direct, nu prin bancă... E mai primitiv și mai
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Vardaru este un adept al ordinii și organizării de tip german, manifestându-și admirația pentru "„perseverența organizată cu care [germanii - n.n.] își pregătesc de pe acum revanșa”", adică pentru politica revanșardă germană ce va duce la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Spiritul practic îl împinge către diverse combinații politice care-l fac să-și păstreze puterea. Cezar Petrescu plasează resturile acestei aristocrații (reprezentată de familia Vardaru, de Dumitrașcu Racliș, Zoe Vesbianu, Scarlat Măinescu sau Camil Bilbor) în opoziție cu intelectualitatea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Petrescu. „Oglinda pe care mi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei lumi, am spune, veștede, putrede, descompuse dacă nu am întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a fi răpuse. "Întunecare" nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
torturate de tragicul cotidian fără a fi răpuse. "Întunecare" nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă străbătută de impulsuri epice ale burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre altele, Eliade. Cronica tânărului scriitor
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pe scriitor. Cezar Petrescu l-a invitat pe Eliade să colaboreze la revista "Gândirea" (pe care o conducea la acea dată împreună cu Nichifor Crainic), inaugurându-se astfel o relație ce a durat mulți ani până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar scriitorul consacrat l-a ajutat pe mai tânărul său confrate să-și publice primul său roman, "Isabel și apele Diavolului" (1930), și i-a publicat articolele și eseurile în paginile revistei "România literară" în 1939, după ieșirea din
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
scurt timp după ce au fost publicate. Principala calitate a romanului o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și chiar de analiză psihologică, destul de rară la scriitor. Perpessicius scria, de asemenea, într-o cronică din anul 1929: „Dacă se poate vorbi de un roman, nu atât rechizitoriu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și chiar de analiză psihologică, destul de rară la scriitor. Perpessicius scria, de asemenea, într-o cronică din anul 1929: „Dacă se poate vorbi de un roman, nu atât rechizitoriu, dar icoană a războiului nostru, cu toate stările lui de suflet, de variații ale societății, cu pervertiri sau eroisme anonime ale neamului nostru, este desigur, vastul roman «Întunecare» al domnului Cezar Petrescu”. O opinie similară a formulat-o jurnalistul Pamfil Șeicaru care scria că
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
jurnalistul Pamfil Șeicaru care scria că "Întunecare" este „cel mai complect și mai debordant de viață document asupra societății românești dintre 1915 și 1919”, „un roman de definire a unei societăți” cu o construcție literară apropiată de cea a romanului "Război și pace" al lui Tolstoi, în care personajele se avântă exaltate și amăgite de un ideal pentru a cădea brusc în negura anonimatului. Cartea transmite cititorilor, în opinia sa, o stare de tristețe covârșitoare și de melancolie dezolantă. Criticul Ov.S.
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
unei familii, „o monografie epică, în care oamenii își trăesc viața simplu și autentic”, fiind urmăriți în toate ramificațiile lor sociale dintr-o perspectivă epică pentru ca ulterior să-l considere romanul unei generații care a luptat pentru un ideal social-național. Războiul este privit doar ca determinant al noilor realități sociale și sufletești. În opinia criticului sus-menționat, elementele literare sunt dozate simplu și cu măsură, fiind eliminate descrierile abuzive și excesul de lirism, în timp ce controlul epic al faptelor ar apropia "Întunecare" de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Petrescu, criticul George Călinescu îi nega autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit de substanțialitate. Criticul afirma că scrierea poate fi lecturată agreabil
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
consilier literar. Ideile regizorului cu privire la film au fost expuse într-o însemnare de jurnal din 17 martie 1984: „Radu Comșa trăiește în spital un examen al propriei vieți și conștiințe. După ce a trăit o viață ușoară, cu evidente apetituri ariviste, războiul răstoarnă în el totul: își face iluzia că ar putea să schimbe lumea. Renunță singur la viața dinainte, reneagă totul, în ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzura politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, i-a reproșat regizorului că filmul este prea „întunecat” și nu are nici o rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării socialiste. Într-o însemnare de jurnal din 28 decembrie 1985 Alexandru Tatos își exprima deznădejdea în fața luptei surde cu un sistem opac, calificând obiecțiile la adresa filmului ca fiind
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”, evidențiind calitățile regizorului: acuratețea muncii, capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
capacitatea de sinteză cinematografică și stilul artistic. Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Drama interioară (căderea psihologică urmată de criza de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate, iar portretele cinematografice sunt viguroase și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
des Anglais relevă că nimeni nu a urcat sau coborât din respectivul camion. Prim-ministrul francez Manuel Valls a spus că Bouhlel a fost "probabil legat de islamismul radical într-un fel sau altul" și a pus atacul pe seama unui "război" împotriva terorismului și islamismului radical atât în afara Franței, cât și în teritoriul ei. Ministrul de Interne Bernard Cazeneuve a declarat că Bouhlel "s-a radicalizat foarte rapid", fără a oferi alte detalii. Pe 15 iulie, soția lui Bouhlel, Hajer Khalfallah
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
1935 și a rămas asistent al profesorului Ilie Bărbulescu, la catedra de „Limbi Slavice”, a Universității Iași. În anul 1937 a obținut o bursă pentru doctorat, la Universitatea din Varșovia, Polonia, dar a întrerupt studiile, în septembrie 1939, din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
și Isidore Pils. A expus pentru prima dată la Salonul din Paris în 1868, fiind descris de colegul artist și critic, Joseph Uzanne, ca făcând parte „din rândurile celor mai mari pictori de gen contemporani”. După o pauză prilejuită de Războiul Franco-Prusac, pictura "Concert d'Amateurs dans un Atelier d'Artiste" (1873) l-a consacrat în ochii publicului, determinând o mare cerere pentru lucrările sale artistice, în special în America. El a continuat să expună la salon până la sfârșitul vieții sale
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
1960. Radarul a fost destinat pentru controlul spațiului aerian, descoperirea, determinarea coordonatelor (azimut, distanță), a vitezei și traiectoriei de zbor a țintelor aeriene la distanțe și înălțimi mari, cu o înaltă posibilitate de separare, în condițiile unor intense acțiuni de război radioelectronic. Un total de 731 de radare (index GRAU 1RL113 "Lena"), au fost fabricate între 1959 și 1976, dintre care 24 au fost pentru export. Radarul P-14 a fost înlocuit de radarul de supraveghere îndepărtată 55J6 ”Nebo” în anul
P-14 (radar) () [Corola-website/Science/336545_a_337874]
-
al acestuia. Teatrul de dramă „Branislav Nusic”, înființat în data de 16 februarie 2008, este un teatru faimos pentru operele sale, al orașului Teslic. Teatrul a apărut ca o nevoie a orașului de a-și recăpăta identitatea culturală avută înaintea războiului civil din Iugoslavia, ce a avut urmări negative asupra instituțiilor culturale a orașului. Un grup de persoane importante al orașului Teslic (cunoscuți drept fondatorii culturii post-revoluționiste în Teslic) au vrut să readucă la viață cultura orașului Teslic și să adauge
Teatrul amator de dramă „Branislav Nusic” din Teslic () [Corola-website/Science/336549_a_337878]
-
și 14 ani ce aveau mai târziu a performa în cadrul unor festivale pe tot teritoriul Bosniei și Herțegovinei. Deși apariția oficială a teatrului a fost înregistrată în anul 2008, Teslic era cunoscut pentru actorii săi de stradă cu mult înainte de războiul civil. Marko Mudornja, ce a trăit în Teslic între anii 1958 și 1990 era cunoscut pentru aparițiile sale pe stradă și pentru întreținerea amuzamentului teslicanilor. El reușise să unească persoane de toate vârstele și să le învețe arta teatrală într-
Teatrul amator de dramă „Branislav Nusic” din Teslic () [Corola-website/Science/336549_a_337878]
-
este într-o oarecare măsură forțată, putând chiar induce la confuzia cu doctrina antică a hermetismului. De aceea, pare preferabilă utilizarea cuvântului în forma sa barbiană - "ermetism". Ermetismul este o tendință în literatură, devenită curent literar, cu precădere după Primul Război Mondial, mai ales în poezie, caracterizată prin folosirea deliberată, uneori cu ostentație, a unui limbaj excesiv intelectualizat, obscur, dificil, criptic, adesea ininteligibil, considerat ermetic. În poezie, eretismul se manifestă ca o tendință de încifrare a comunicării lirice într-un spirit
Ermetism (literatură) () [Corola-website/Science/336570_a_337899]
-
sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
1792 - d. 19 martie 1872) a fost un marinar și teolog adventist. El a fost fondatorul adventismului sabatarian. Joseph Bates s-a născut în Rochester, Massachusetts, pe 8 iulie, 1792. Tatăl său, de asemenea, numit Joshep, a fost voluntar în Războiul de independență, iar mama sa a fost fiica lui Barnaba Nye de tip Sandwich, Massachusetts. În 1793, familia lui Bates s-a mutat în New Bedford, Massachusetts, care va deveni localitatea Fairhaven în 1812. În iunie 1807, Bates a navigat
Joshep Bates () [Corola-website/Science/336580_a_337909]
-
a Armatei Regale Maghiare, care a avut loc între 15-18 martie 1939. În urma aceste operațiuni militare Carpato-Ucraina a fost încorporată în Regatul Maghiar până în toamna anului 1944, când a fost ocupată de către Armata Sovietică (în cadrul celui de Al II-lea Război Mondial). Regiunea Transcarpatia era anexat de Cehoslovacia în urma Tratatului de la Trianon în anul 1920. Cauzele conflictului din viitor poate să fie explicate din două motive: în primul rând componența etnică era o sursă de conflict, regiunea fiind locuită mai ales
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]