141,120 matches
-
În Franțta, în 1792, Philippe Pinel (20 Apriliel 1745 - 25 Octobrie 1826) devine medic-șef al Spitalului Bicetre. În 1797, sub îndrumarea lui Pinel, Pusin - directorul spitalului Bicetre - eliberează pacienții din lanțuri și interzice pedepsele corporale, desi cămășlle de forță continuă să fie folosite. În urmă reformelor, pacienții capătă dreptul de a circula liber împrejurul spitalelor. În cele din urmă, temnițele întunecate care de cele mail multe ori funcționau că aziluri pentru bolnavii cu probleme mintale au fost înlocuite cu institutțtii
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
Retreat a inspirat instituții similare în Statele Unite ale Americi, incluzând Brattleboro Retreat și Hartford Retreat (premergătorul spitatului psihiatric Institute of Living din Connecticut, SUA) . Deși Tuke, Pinel și alții au încercat să elmine metodele bazate pe constrângere fizică, aceste metode continuă să fie practicate pe scară largă în secolul al 19-lea. În Anglia, la Azilul Lincoln, Robert Gardiner Deal, cu sprijinul lui Edward Parker Charlesworth, pionier un mod de tratament care să se potrivească "toate tipurile" de pacienți, astfel încât mecanice
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
câteva sute de mii. Cu toate acestea, ideea că bolile mintale ar putea fi ameliorate prin instituționalizarea a fost repede dezamăgit. Psihiatrii s-au exercitat presiuni de către o tot mai mare populație de pacienți. numărul mediu de pacienți în aziluri continuat să se dezvolte. Aziluri fost rapid, devenind aproape imposibil de distins de la instituțiile privative de libertate, și reputația de psihiatrie în lumea medicală a lovit-o extrem de scăzute. La începutul anilor 1800, psihiatria a făcut progrese în diagnosticul bolilor psihice
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
care au condus la întrebări cu privire la validitatea de diagnostic psihiatric. Criticii, cum ar fi Robert Spitzer a pus la îndoială validitatea și credibilitatea studiului, dar recunosc că consistentă de diagnostic psihiatric nevoie de îmbunătățiri. Definiția, diagnosticul și tratamentul bolilor mintale continuă să rămână subiecte active de cercetare în psihiatrie. Psihiatria modernă este dominantă de o perspectivă biologică reducționista unde boală și sănătatea sunt văzute ca diferite modalități de adaptare ale individului la mediu. În același timp, formulările psihiatrice moderne recunosc că
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
la mișcarea de rezistență. După eliberare a fost pus la dispoziția Ministerului Apărării, fiind, însă, confirmat cu calitatea de general în retragere, deși în anul 1945 și-a oferit serviciile ministrului apărării naționale, Ludvik Svoboda. Prigoana rușinoasă împotriva sa a continuat și după sfârșitul războiului. În luna februarie 1948 a fost evacuat din vila în care locuia, iar în primăvara anului 1950, autoritățile comuniste l-au degradat la rangul de soldat, i-au retras decorațiile și i-au tăiat pensia de
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
zi, vărul lui Butler, congressmanul de Carolina de Sud Preston Brooks, aproape l-a ucis pe Sumner în Senat, cu un baston greu. Acțiunea a electrificat națiunea, a adus violența în cadrul lucrărilor Senatului, și a adâncit falia Nord-Sud. Violențele au continuat să escaladeze. Aboliționistul din Ohio, împreună cu fiii săi și cu alți adepți, a pus la cale uciderea coloniștilor care vorbeau în favoarea sclaviei. Într-o așezare sclavagistă de pe Pottawatomie Creek, în noaptea de 24 mai, grupul a luat cinci susținători ai
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
mutat la . În aprilie 1856, o comisie a Congresului a sosit acolo pentru a investiga frauda electorală. Comisia a constatat că în urma alegerilor s-au ales reprezentanți necorespunzători de către non-rezidenți. Președintele Pierce a refuzat să recunoască constatările comisiei și a continuat să autorizeze legislativul pro-sclavie, pe care tabăra "Free State" îl numea „Falsul Legislativ” („Bogus Legislative”) De 4 Iulie 1856, președintele Pierce a dat o proclamație care a dus la sosirea la Topeka a 500 de soldați din Armata SUA de la
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
și partea centrală a vulcanului s-au prăbușit și a rămas o calderă inactivă. Totuși, în 1927-1928 a reînceput activitatea vulcanică și a răsărit din mare un con vulcanic - Anak Krakatau („Fiul lui Krakatoa”). De atunci noul vulcan și-a continuat neîntrerupt activitatea, insula continuând să se extindă cu 13 cm pe săptămână, ajungând la un diametru de aprox. 4 km și o înălțime de 200 m. Cercetătorii au descoperit că apele din jurul insulei sunt complet lipsite de viață. Conform datelor
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
vulcanului s-au prăbușit și a rămas o calderă inactivă. Totuși, în 1927-1928 a reînceput activitatea vulcanică și a răsărit din mare un con vulcanic - Anak Krakatau („Fiul lui Krakatoa”). De atunci noul vulcan și-a continuat neîntrerupt activitatea, insula continuând să se extindă cu 13 cm pe săptămână, ajungând la un diametru de aprox. 4 km și o înălțime de 200 m. Cercetătorii au descoperit că apele din jurul insulei sunt complet lipsite de viață. Conform datelor consemnate de autoritățile coloniale
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
Oradei Mari. Alți preoți slujitori au fost: Iacob Ilarion, Ioan Erdeli, Victor Usturoi, Gheorghe Moțoc, Dumitru Panaite, Marcel Juvenalie, Adrian Botiș, despre care se știe că a suferit o condamnare în temnițele comuniste de la Aiud și Gherla. Șirul preoților slujitori continuă cu: Constantin Tarcău, Vasile Boșca, Ovidiu Bocșan si Horațiu Bocșan. Începând cu anul 2011, paroh la Tinăud este părintele Florian-Teodor Ardelean.
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
al grupului intitulat "Spre Vest", care a fost publicat de revista "Beseda" ("Conversație") din Berlin a lui Maxim Gorki. Lunț a locuit în Casa Artelor din Petrograd, în condiții dificile. Starea lui de sănătate s-a deteriorat, dar el a continuat să scrie proză și piese de teatru și să realizeze traduceri, printre care piesa "Saul" a lui Vittorio Alfieri. Prima piesă de teatru a lui Lunț, "În afara legii", a fost pusă în scenă în 1923, dar a fost interzisă apoi
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
au devenit embleme în România (De exemplu: Hotelul Delta creat de arhitectul Lutfi Shefki Sait și Gara din Predeal, creată de arhitecta Irina Rosetti). În 1972 Lutfi se transferase la Institutul de Proiectări al Comerțului Interior din București unde își continuă activitatea ca arhitect și Șef de atelier până în 1990. Pe 29 Iulie 1971 se naște unicul lor fiu Kemal Alexandru Rosetti Sait. În anul 1987 Irina părăsește țara și se refugiază politic în Franța. Băiatul rămâne cu tatăl la București
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
1987 Irina părăsește țara și se refugiază politic în Franța. Băiatul rămâne cu tatăl la București și apoi în 1990 ambii se mută la Paris, familia reunindu-se. Stabilindu-se cu familia în Franța din 1990, Lutfi Sefchi Sait a continuat să proiecteze și în paralel, devenind membru al Asociației « Ligne et Couleur » din Paris, a expus frecvent în saloane de artă plastică franceze, acuarelele sale de o rară sensibilitate. Iubea Parisul căci vedea frumosul. Ajunge să cunoască bine orașul și
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
realizări ale lui Lutfi se caracterizează prin stilul modern, o judicioasă alegere a sistemelor constructive, o bună funcționalitate adaptată cerințelor programului și o integrare armonioasă în siturile existente. Clădirile amintite sunt reprezentative pentru orașele în care au fost edificate și continuă să-și mențină destinațiile inițiale răspunzînd exigențelor actuale. Lutfi Shechi Sait, in traditia marilor arhitecti (cum ar fi Le Corbusier, Frank Lloyd Wright) este preocupat de proiecte sub toate aspectele: funcțional, esthetic, intregare în urbanism, planul, fațadele, cât și interioarele
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Luxemburg. În 1988, constrânsă de persecuțiile regimului communist al lui Ceaușescu, Irina pleacă și se stabilește în Franța unde obține statutul de refugiat politic și în 1995 devine cetățean francez. În 1990 familia se reuneste la Paris. În Franța Irina continuă să lucreze la proiecte de largă amploare și concursuri de arhitectură. În anii 70 Ceaușescu începuse să dea voie arhitecților din România să construiască mai liber, în stil modernist internațional. În această linie de stil se înscriu cele două gări
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
poetul american Otto Schmitt în anii 1950. Aceasta s-a petrecut în timpul doctoratului său când a pus la punct declanșatorul Schmitt prin studierea nervilor la calmar, încercând să proiecteze un dispozitiv replică la sistemul biologic al propagării nervoase . El a continuat să se concentreze pe dispozitive care imită sistemele naturale și prin 1957 el a perceput o schimbare biofizica de la acel moment și va propune un nou domeniu - biomimetica. Un termen similar, bionica a fost inventat de Jack E. Steele în
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
Drujba narodov (în , titlu tradus ca "Prietenia popoarelor") este o revistă literară sovietică fondată în martie 1939, care continuă să existe în Rusia, după prăbușirea URSS, ca o publicație privată. Almanahul "Drujba narodov" a fost fondat în 1939 pentru popularizarea operei scriitorilor din republicile sovietice, publicate în traducere în limba rusă. A avut inițial o apariție neregulată (cu întrerupere
Drujba narodov (revistă) () [Corola-website/Science/337075_a_338404]
-
unică în țară, o construcție asemănătoare existând în orașul Tirol din Austria. În prezent, gara se află într-o stare avansată de degradare, dar în anul 2016 CFR a anunțat demararea licitației pentru restaurarea clădirii. Din stația Brad, calea ferată continua spre localitatea Mintia prin calea ferată Mintia-Brad. Lucrările la acest tronson au demarat în anul 1939, au fost întrerupte în 1945 și reluate în 1979, calea ferată fiind inaugurată în 1988. În anul 1997, în urma unor alunecări de teren, acest
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
au stagnat. Soluția a venit în anul 1884 când societatea falimentară a fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile. Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut Societății Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, după care a trecut în administrația Căilor Ferate Române.
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
un fost angajat. Dorind să acopere obligațiile financiare pe care le-a moștenit, E. J. Brill a decis să lichideze întregul stoc de cărți Luchtmans printr-o serie de licitații care au avut loc între 1848 și 1850. Brill a continuat să publice cărți în domeniile tradiționale de bază ale firmei, iar ocazional și în alte domenii. Astfel, în 1882, firma a tipărit ' ("Manual de funcționare a motorului cu aburi") în două volume. Mai programatic, cu toate acestea, ' ("Rugăciunea Domnului în
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
acestui disc, dar se poate presupune că el nu a construit niciodată unul. Brevetul a expirat după 15 ani din cauza lipsei de interes. Nipkow a ocupat o poziție de inginer proiectant la un institut din Berlin-Buchloh și nu a mai continuat să lucreze la difuzarea de imagini. Primele transmisii de televiziune au folosit o metodă de scanare a imaginii mecanico-optică, metodă la a cărei realizare contribuise și Nipkow cu discul său; el putea solicita o recunoaștere a meritului său la realizarea
Paul Nipkow () [Corola-website/Science/337089_a_338418]
-
Holon. A studiat geografia și arheologia. În timpul serviciului militar a servit drept instructor și ghid pentru cunoașterea geografiei și istoriei Israelului, functie care de mare căutare după Războiul de Șase Zile. Întors din armată la universitate Reich a vrut sa continue studiile de geografie fizică (cu profesorul Asher Schick), dar ca urmare a muncii la excavatiile arheologice de la Ierusalim, a ales să facă studii de master în arheologie, orientându-se spre studiul Epocii de Fier și al culturii asiriene. Lucrarea sa
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
la 11 iulie 1867, a moștenit tronul principatului. În 1902 a devenit regent al celeilalte linii Reuss, din cauza disabilității fizice și mentale a Prințului Heinrich al XXIV-lea Reuss de Greiz (accidentat în copilărie). După decesul său, fiul său a continuat să fie regent până la abolirea monarhiei germane în 1918. La 6 februarie 1858, la Karlsruhe, Heinrich al XIV-ea s-a căsătorit cu Ducesa Agnes de Württemberg (1835-1886), copilul cel mic al Ducelui Eugen de Württemberg din a doua căsătorie cu
Heinrich al XIV-lea, Prinț Reuss () [Corola-website/Science/337102_a_338431]
-
un rol semnificativ în 1950 , în urma planului Schuman privind programul Comunității europene a cărbunelui și oțelului (CECO). Va ocupa o poziție de lider în toate negocierile internaționale, UNCTAD sau în GATT. El a abandonat o carieră universitară precară și, deși continuându-și reflecția filosofică, își schimbă orientarea profesională. Și tocmai în timpul uneia dintre reuniunile internaționale a murit în iunie 1968 în Bruxelles, de un atac de cord. El este îngropat nu departe de cartierul general al NATO. Prelegerile lui Kojève despre
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
noiembrie 1911, Coțofenii din Față - d. 5 iunie 1971, Lisabona, Portugalia) a fost un filolog clasicist, traducător și poet român. S-a stabilit din anul 1943 în Portugalia, unde a fost numit lector de limba română la Universitatea din Lisabona, continuând să predea acolo până la sfârșitul vieții. S-a născut într-un sat oltenesc în familia agricultorului Gheorghe Buescu și a soției sale, Elena (n. Constantinescu). A urmat școala primară la Coțofenii din Față (1918-1922), Liceul „Carol I” din Craiova (1922-1929
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]