141,440 matches
-
Munte și comandantul Batalionului 3 din cadrul acestuia. A participat cu Reg. 22 Infanterie Dâmbovița la luptele de la Mărăști, căzând la datorie în fruntea companiilor 9 și 11, pe care le comanda, în timpul asaltului pornit de pe Dealul Teiului. În cartea „Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Constantin Kirițescu scria: „În seara zilei de 27 iulie, aproape de miezul nopții, toate crestele erau în mâna românilor. Două companii din Regimentul 22, rătăcite de o călăuză trădătoare, sunt vârâte într-o râpă, în mijlocul unor puternice
Ioan Coravu () [Corola-website/Science/336742_a_338071]
-
totodată profesor de ebraica la Scoala „Alliance” (a Alianței Israelite Universale). Unul din elevii săi în acei ani a devenit cunoscut că istoricul Solomon Abraham Rosanes.. În vremea aceea Bejerano a invatat limbi străine - engleză, franceza și germană. În cursul Războiului ruso-turc din 1877-1878, care s-a desfășurat pe pământul bulgar, orașul Ruse a fost împresurat și apoi cucerit de armata rusă. Familia Bejerano a fost greu lovită de moartea mamei, ucisă de un obuz, în timpul luptelor. Bejerano a decis atunci
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
un veritabil poliglot, cunoscător a multe limbi din Europa și din Orientul Apropiat, Bejerano a servit uneori că translator la Ministerul de Externe și la curtea regală a României. L-a asistat pe generalul român Vasile Herescu-Năsturel la scrierea istoriei Războiului de independență a României, prin traducerea de inscripții și documente din limbile turcă, persana și arabă. El a luat parte și la înființarea mișcării presioniste Hovevey Tzion din România și a corespondat cu Theodor Herzl, Max Nordau și Eliezer Ben
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
la Edirne, în Tracia sau Turcia europeană, la granița cu Bulgaria și a devenit marele rabin al evreilor din oraș. A înființat la Edirne o școală evreiască și a depus eforturi pentru a ajuta obștea, care a suferit mult de pe urma Războaielor Balcanice. După ce în anul 1920 Hahambasi al evreilor din Turcia, rabinul Hâim Nahum Efendi a părăsit Turcia pentru a se stabili în Egipt, rabinul Bejerano s-a mutat la Istanbul, unde a fost ales ca locțiitor (caimacam) al Șef rabinului
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
de acord cu ideea că "comerțul liber îmbunătățește eficiența productivă și oferă consumatorilor produse mai bune, iar pe termen lung aceste câștiguri sunt mult mai mari decât orice efecte privind ocuparea forței de muncă." De la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, partial din cauza dimensiunilor industriale și debutului Războiului Rece, Statele Unite ale Americii a fost de multe ori un susținător al reducerii tarifelor și barierelor de import și export. SUA a ajutat la stabilirea Acordului General pentru Tarife și Comerț și
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
eficiența productivă și oferă consumatorilor produse mai bune, iar pe termen lung aceste câștiguri sunt mult mai mari decât orice efecte privind ocuparea forței de muncă." De la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, partial din cauza dimensiunilor industriale și debutului Războiului Rece, Statele Unite ale Americii a fost de multe ori un susținător al reducerii tarifelor și barierelor de import și export. SUA a ajutat la stabilirea Acordului General pentru Tarife și Comerț și mai târziu la înființarea Organizației Mondiale a Comerțului
Comerț liber () [Corola-website/Science/336741_a_338070]
-
naturii sale ca punct de plecare și oraș militar, el nu este popular cu turiști și poate părea sordid și amenințător. Cu toate acestea, conține magazine de toate tipurile și restaurante renumite cu produse pescărești în centrul vechi. Cimitirul de război Aliat, unde au fost îngropați soldații morți în cel de-al Doilea Război Mondial, se află pe țărmul orașului Souda. Există 1.527 de morminte, în care sunt îngropați în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
cu turiști și poate părea sordid și amenințător. Cu toate acestea, conține magazine de toate tipurile și restaurante renumite cu produse pescărești în centrul vechi. Cimitirul de război Aliat, unde au fost îngropați soldații morți în cel de-al Doilea Război Mondial, se află pe țărmul orașului Souda. Există 1.527 de morminte, în care sunt îngropați în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și 197 de australieni. În cimitir este înmormântat și arheologul John Pendlebury. Pendlebury a
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
în mare parte militari britanici, printre care 447 de neozeelandezi și 197 de australieni. În cimitir este înmormântat și arheologul John Pendlebury. Pendlebury a fost curator la Cnossos pentru Școala Britanică din Atena și a continuat săpăturile în Creta până la război. El a fost executat de germani în 1941. Souda a fost principalul oraș al fostei municipalități cu același nume, având primăria chiar în Souda. Unitatea municipală se întinde de la capătul orașului Chania (Souda, Nerokourou și Tsikalaria) de-a lungul coastei
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
apropierii de Chania, există o mare presiune pentru a se construi noi case și apartamente în zonă. Aceste planuri nu au fost puse în aplicare până în prezent din cauza restricțiilor cauzate de prezența unei baze militare. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial crucișătorul greu HMS "York" al Royal Navy a fost scos din luptă în Golful Souda de două bărci cu motor explozive italiane (în italiană: "barchini esplosivi") ce făceau parte din Decima Flottiglia MAS, lansate de distrugătoarele "Crispi" și "Sella
Souda () [Corola-website/Science/336761_a_338090]
-
schimbă profesia", " Ironia sorții, sau bucurați-vă De baie!", "Kin-dza-dza") și dramă ("Idiotul", "viraj Periculos", "Любовь земная"). A fost principalul artist al teatrului Vahtangov în perioada lui de glorie. S-a născut în familia juristului V. V. Iakovlev. Odată cu începutul Marelui război pentru apărarea patriei familia Iakovlev a fost evacuată în Ufa. Despre aceste groaznice prime zile de război Iuri Vasilievici a relatat mai târziu. În Ufa Iuri Iakovlev, la vârsta de 13 ani, a lucrat împreună cu mama sa în spital. În
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
A fost principalul artist al teatrului Vahtangov în perioada lui de glorie. S-a născut în familia juristului V. V. Iakovlev. Odată cu începutul Marelui război pentru apărarea patriei familia Iakovlev a fost evacuată în Ufa. Despre aceste groaznice prime zile de război Iuri Vasilievici a relatat mai târziu. În Ufa Iuri Iakovlev, la vârsta de 13 ani, a lucrat împreună cu mama sa în spital. În 1943, familia Iakovlev s-a întors la Moscova. Iurie a studiat în școala de seara și a
Iurii Iakovlev () [Corola-website/Science/336753_a_338082]
-
Războiul Greco-Turc din 1897, cunoscut și sub denumirea de Războiul de Treizeci de Zile, iar în Grecia ca '97 cel Negru (în , "Mauro '97") sau Războiul nefericit (Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Războiul Greco-Turc din 1897, cunoscut și sub denumirea de Războiul de Treizeci de Zile, iar în Grecia ca '97 cel Negru (în , "Mauro '97") sau Războiul nefericit (Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman. Cauza imediată a reprezentat-o disputa cu privire la statutul provinciei
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Războiul Greco-Turc din 1897, cunoscut și sub denumirea de Războiul de Treizeci de Zile, iar în Grecia ca '97 cel Negru (în , "Mauro '97") sau Războiul nefericit (Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman. Cauza imediată a reprezentat-o disputa cu privire la statutul provinciei otomane Creta, a cărei populație în majoritate greacă își dorea mult unirea cu Grecia. În ciuda victoriei
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Războiul Greco-Turc din 1897, cunoscut și sub denumirea de Războiul de Treizeci de Zile, iar în Grecia ca '97 cel Negru (în , "Mauro '97") sau Războiul nefericit (Ατυχής πόλεμος, "Atychis polemos"), a fost un război între Regatul Greciei și Imperiul Otoman. Cauza imediată a reprezentat-o disputa cu privire la statutul provinciei otomane Creta, a cărei populație în majoritate greacă își dorea mult unirea cu Grecia. În ciuda victoriei militare otomane decisive, a fost înființat în anul următor
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
a fost înființat în anul următor un stat cretan autonom sub suzeranitate otomană (ca urmare a intervenției postbelice a Marilor Puteri), ce a fost condus de prințul George al Greciei și Danemarcei în calitate de primul Înalt Comisar. Acesta a fost primul război al Greciei după Războiul de Independență din 1821. În 1878 Imperiul Otoman, în conformitate cu prevederile Congresului de la Berlin, a semnat Pactul de la Halepa care a dus la intrarea în vigoare a legii organice din 1868, amânată până atunci de guvernul otoman
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
anul următor un stat cretan autonom sub suzeranitate otomană (ca urmare a intervenției postbelice a Marilor Puteri), ce a fost condus de prințul George al Greciei și Danemarcei în calitate de primul Înalt Comisar. Acesta a fost primul război al Greciei după Războiul de Independență din 1821. În 1878 Imperiul Otoman, în conformitate cu prevederile Congresului de la Berlin, a semnat Pactul de la Halepa care a dus la intrarea în vigoare a legii organice din 1868, amânată până atunci de guvernul otoman, care oferea insulei Creta
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
naționalistă și militaristă care s-a infiltrat în armată și administrație la toate nivelurile, a susținut necesitatea unei confruntări imediate cu otomanii. Pe 25 ianuarie 1897 au plecat spre Creta primele nave de transport a trupelor, însoțite de nava de război "Hydra", fiind debarcate două batalioane ale Armatei Grecești sub comanda col. Timoleon Vassos în apropierea orașului Chania. Pe 2 februarie, în ciuda garanțiilor date de Marile Puteri cu privire la suveranitatea otomană asupra insulei, Vassos a proclamat unilateral unirea Cretei cu Grecia. Marile
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
în timp ce trupele din Epir cuprindeau 26.000 de militari și 29 de tunuri. În plus, armata otomană se afla sub îndrumarea unui misiuni militare germane conduse de generalul Baron von der Goltz care a reorganizat-o, după înfrângerea ei în Războiul Ruso-Turc (1877-1878). Generalul Edhem Pașa deținea comanda efectivă a armatelor otomane. În afară de diferența numerică evidentă, existau diferențe semnificative între cele două părți în ceea ce privește calitatea armamentului. Armata Otomană era deja echipată cu puști cu două focuri cu praf de pușcă fără
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
era formată din trei nave de luptă mici din clasa "Hydra", un crucișător, "Miaoulis", și mai multe vedete vechi. Navele grecești au bombardat fortificațiile turcești și au escortat transporturile de trupe, dar nu a fost nici o mare bătălie navală în timpul războiului. Flota Otomană avea opt nave de luptă cel puțin la fel de mari ca navele de luptă grecești și, deși cele mai multe dintre acestea erau modele depășite, clasa "Osmanieh" a fost reconstruită și modernizată. Marina Turcă avea, de asemenea, mai multe vedete mici
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
înaintare, în timp ce forțele sale centrale au câștigat teren, ceea ce a dus la modificarea planului inițial. Planul grec urmărea realizarea unei confruntări pe un teren de luptă vast, făcându-i pe greci să sufere pierderi grele împotriva unui adversar deja superior. Războiul a fost declarat oficial pe 18 aprilie, când ambasadorul otoman la Atena, Asim Bey, s-a întâlnit cu ministrul grec de externe și l-a anunțat că relațiile diplomatice dintre cele două țări au fost rupte. Lupte grele au avut
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
reforme imediate în armată, economie și societate. În cele din urmă Eleftherios Venizelos a ajuns la putere și, în calitate de lider al Partidului Liberal, a inițiat o gamă largă de reforme care au transformat statul elen, ducând la victoria grecilor în Războaiele Balcanice ce au avut loc patru ani mai târziu.
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Flaminius. În 218 î.Hr. a fost trimis într-o comisie formată din cinci oameni în Cartagina ca urmare a asediului Saguntului. În 216 î.Hr. a fost numit unul dintre triumvirii aleși să rezolve problemele financiale alei Romei în Al Doilea Război Punic.
Lucius Aemilius Papus () [Corola-website/Science/336783_a_338112]
-
Toroni și Scione. Un al doilea val a venit din Andros în secolul 6 î.Hr. și a fondat orașe precum Akanthos. Orașul antic Stagira a fost locul de naștere al marelui filosof Aristotel. Halkidiki a fost un important teatru de război în timpul Războiului Peloponesiac între Atena și Sparta. Mai târziu, coloniile grecești din peninsulă au fost cucerite de Filip al II-lea al Macedoniei și Halkidiki a devenit parte a Macedoniei (vechiul regat). După sfârșitul războaielor între macedoneni și romani, regiunea
Peninsula Calcidică () [Corola-website/Science/336767_a_338096]