141,120 matches
-
se numeau in aceasta epocă Resh Galuta, adica conducători ai Exilului. Sasanizii au ferit pe evreii din imperiul lor de pericolul Imperiului Bizantin devenit creștin, a cărui politică era profund ostilă evreilor, precum și de amenințarea arabo-islamică. Mesopotamia sub Sasanizi a continuat să servească drept tărâm de refugiu ospitalier pentru numeroși evrei refugiați din Țara Israelului (Palestina), unde erau prigoniți de către bizantini. În anul 363 împăratul Bizanțului a ordonat închiderea Sanhedrinului. După finalizarea Talmudului, au continuat teologia și filozofia iudaică să înflorească
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
amenințarea arabo-islamică. Mesopotamia sub Sasanizi a continuat să servească drept tărâm de refugiu ospitalier pentru numeroși evrei refugiați din Țara Israelului (Palestina), unde erau prigoniți de către bizantini. În anul 363 împăratul Bizanțului a ordonat închiderea Sanhedrinului. După finalizarea Talmudului, au continuat teologia și filozofia iudaică să înflorească în Mesopotamia sub conducerea unor erudiți numiți savoraim și apoi geonim, care au creat și perfecționat o literatură juridică cunoscută ca response (Shot = chestiuni și răspunsuri) În secolul al VII-lea teritoriul Mesopotamiei a
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
școlile „Alliance”,create de Alianța Israelită Universală (Kol Israel Haverim), care confereau atât o educație evreiască cât și una generală. Cu timpul controlul centralizat otoman al regiunii a slăbit și situația evreilor irakieni s-a înrăutățit. Totuși numărul lor a continuat să crească. Au rămas de pomină în istoria comunității persecuțiile din vremea lui Dawud Pașa, care au făcut ca mai mulți membri de vază ai obștii, precum David Sasson, să aleagă calea exilului în Persia și India. În 1884 numărul
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
Otoman de la Istanbul. În schimb această recunoaștere a statutului evreilor ca etnie-religie, egal cu celelalte minorități nemusulmane a prilejuit tulburări antievreiești la Bagdad, în care au fost atacați și răniți câteva zeci de evrei. Cetățeni ai Imperiului Otoman, evreii au continuat să mențină legături, mai ales religioase, cu Țara Sfântă, aflată până în 1917 sub aceeași dominație, cea turcă.În anul 1853 evrei irakieni au întemeiat sinagoga Hesedel în Orașul vechi al Ierusalimului. După dezmembrarea Imperiului Otoman în urma celui primului război mondial
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
calea aerului, prin Iran și Cipru. În urma lor au rămas pe loc doar 15.000 evrei. După promulgarea legii emigrării din martie 1950, până la finele anului 1950 s-au înregistrat pentru emigrare circa 60.000 evrei. În această perioadă au continuat arestările și îndepărtarea evreilor din locuri de muncă, iar în aprilie 1950 au avut loc mai multe explozii la niște sinagogi, care s-au soldat cu răniți și cu câteva victime mortale.La două luni înainte de expirarea aplicării legii emigrației
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
(în ) este un film polonez din 1981 regizat de Andrzej Wajda. El prezintă protestul sindicatului muncitoresc Solidaritatea și primul său succes în a convinge guvernul polonez să recunoască dreptul muncitorilor de a înființa un sindicat independent. Filmul continuă povestea lui Maciej Tomczyk, fiul lui Mateusz Birkut, protagonistul filmului "Omul de Marmură", pe care Wajda îl realizase anterior. Maciej este aici un tânăr muncitor implicat în protestul muncitoresc anticomunist, fiind descris ca „omul care a declanșat greva de la șantierul
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
și Premiul Juriului Ecumenic la Festivalul de Film de la Cannes din 1981. El a fost, de asemenea, nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Acțiunea filmului se petrece la Gdańsk în 1980. Greva muncitorilor de pe șantierul naval continuă, iar un rol important îl are activistul grevist Maciej Tomczyk (interpretat de Jerzy Radziwiłowicz). Directorul adjunct al Radiodifuziunii Poloneze (Janusz Gajos) îl trimite acolo pe redactorul radiofonic Winkel (Marian Opania) pentru a strânge informații compromițătoare despre Tomczyk. Ziaristul este întâmpinat
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
a reușit să ajungă la timp. Filmările au început la sfârșitul lunii februarie și au durat până la sfârșitul lunii aprilie a anului 1966. S-a filmat în interiorul și în apropierea clădirii gării din Loděnice. Asocierea lui Menzel cu Hrabal a continuat, iar cei doi au colaborat la scenariul filmului "Ciocârliile pe sârmă", filmat în 1969, dar lansat abia în 1990, iar după moartea lui Hrabal în 1997 Menzel a filmat un alt roman al acestuia, "În slujba regelui Angliei", lansat în
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
de Hematologie și a serviciului ambulator aferent, iar conducerea Centrului de Hematologie l-a desemnat să organizeze noua sa unitate de transfuzie din Spitalul Fundeni. În Laboratorul de Cercetare a Hematopoiezei, pe care l-a creat în anul 1976, a continuat cercetările, în special de interes clinic, asupra celulelor precursoare/progenitoare hematopoietice și a factorilor stimulatori de creștere (aceștia reglează proliferarea, diferențierea celulelor progenitoare hematopoietice și buna funcționare a celulelor sanguine mature). "Cercetările aplicative introduse de doctorul G. Grigoriu în Laboratorul
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
donator prin puncții multiple și administrarea acesteia prin venă. Rezultatele au fost contradictorii, deoarece nu se practica imunosupresia primitorului, cu unele rezultate pozitive în sindroamele hemoragice prin trombocitopenie de origine medulară și aplazii medulare. Această linie de cercetare a fost continuată de doctorul G. Grigoriu în Clinica de Hematologie a Spitalului Fundeni, în echipa condusă de profesorul Șt. Berceanu. Colectivul clinic al Departamentului de Hematopoieză a încercat sub conducerea profesorului Berceanu, la începutul anilor 1980, transplantarea de celule hematopoietice alogeneice. Doi
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
mai permis, pentru multă vreme, continuarea acestui proiect pe cât de necesar, pe atât de ambițios în anii 1980. În intervalul 1960-1968 a lucrat ca asistent la disciplina de hematologie (lucrări practice cu prezentări de cazuri clinice, demonstrații de morfologie sanguină), continuând la Spitalul Fundeni această activitate prin cursuri, lucrări practice de clinică și laborator. A participat la activitatea de îndrumare și control a centrelor de recoltare din rețeaua de transfuzie, precum și la elaborarea îndrumarelor și a regulamentelor de funcționare a centrelor
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
V" (Corpurile Aeriene II și V), "Kampfgeschwader 77" (Grupul de bombardament 77) și "Kampfgeschwader 28" din cadrul "Fliegerdivision" (Grupul de bombardament 28 - Divizia aeriană I) să atace Parisul. Operațiunea a fost împiedicată de vremea nefavorabilă. Totuși, Sperrle a ținut să își continue planurile de atac și a ordonat chiar a doua zi, 23 mai, lui Otto Hoffmann von Waldau și Helmuth von Hoffman, "Gruppenkommandeur" (comandați de grup) din cadrul Grupului de bombardament 28 să conceapă o operațiune cu numele de cod "Paula". Obiectivele
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
urmă - țarul Petru I (927-969). A fost inițial păstor, pentru ca la vârsta de 25 de ani să devină preot la mănăstirea Sf. Dimitrie aflată la poalele piscului Ruen. După ce a acceptat viața de călugăr, a părăsit mănăstirea pentru a-și continua traiul în singurătate și rugăciune. Sfântul Ioan de Rila a trăit în izolare în diferite locuri, înainte de a merge în munții Rila. Acolo și-a petrecut restul vieții sale în rugăciune într-o grotă sărăcăcioasă și lipsită de confort. Potrivit
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
Pefeffermann a încetat din viață în mai 2004 la 68 ani, ca urmare a unei fibroze pulmonare primare. A fost înmormântat în cimitirul alternativ din Givat Brenner. A fost căsătorit cu Lea Ofir-Pfeffermann, de profesie soră medicală. Văduva sa a continuat activitatea sa de promovare a sportului în rândurile celor care au suferit transplanturi de organe. Herbert Freund, MD; , MD; Arieh L. Durst, MD; Nathan Rabinovici, MD Arch Surg. 1976;111(10):1106-1107. doi:10.1001/archsurg.1976.013602800640 Am J
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
viză de lucru de trei luni și a fugit în Anglia în 1970, unde a solicitat azil politic și a rămas mai mult de un deceniu. În 1971 s-a alăturat Magnum Photos. Având un suflet de nomad, el a continuat să rătăcească prin Europa, cu aparatul de fotografiat. În cursul anilor 1970 și 1980, Koudelka și-a susținut activitatea prin numeroase granturi și premii și a continuat să expună și să publice proiectele majore ca "Gypsies" (1975) și "Exiles" (1988
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
1971 s-a alăturat Magnum Photos. Având un suflet de nomad, el a continuat să rătăcească prin Europa, cu aparatul de fotografiat. În cursul anilor 1970 și 1980, Koudelka și-a susținut activitatea prin numeroase granturi și premii și a continuat să expună și să publice proiectele majore ca "Gypsies" (1975) și "Exiles" (1988). Începând din 1986, el a lucrat cu un aparat de fotografiat panoramic și a realizat o compilație de fotografii în cartea sa "Chaos" în 1999. Koudelka a
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
în 1990. Apoi, el a realizat "Black Triangle", documentând peisajul pustiu din regiunea Podkrušnohoří, vârful de vest al dealurilor Triunghiul Negru de la poalele Munților Metaliferi, situat între Germania și Republica Cehă. Koudelka locuiește în Franța și la Praga și își continuă munca de documentare asupra peisajului european. El are două fiice și un fiu. Activitatea timpurie a lui Koudelka stă semnificativ la baza fotografiilor sale de mai târziu, punând accentul pe ritualuri sociale și culturale, precum și pe moarte. El a trecut
Josef Koudelka () [Corola-website/Science/335965_a_337294]
-
trohleei talusului se articulează cu fața articulară inferioară a tibiei. "Fața maleolară laterală a talusului" se articulează cu fața articulară a maleolei laterale a fibulei. Ea este concavă și triunghiulară, cu vârful în jos și baza în sus, care se continuă cu procesul lateral al talusului curbat spre exterior. "Fața maleolară medială a talusului" este ușor excavată și are forma unei virgule culcate, care are capul înainte și coada înapoi. Ea se articulează cu față articulară a maleolei mediale a tibiei
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
Cavaleria a fost cea mai bună unitate a forțelor poloneze. În timpul asprei ierni dintre anii 1581-1582 restul armatei asediatoare s-ar fi răsculat dacă nu ar fi fost ținută în frâu prin voința de fier a cancelarului Zamoyski. Cancelarul a continuat blocada, cu toate că partizanii ruși partizanii ruși au fost activi în zona Pskov, atacând comunicațiile inamice. Garnizoana Pskovului a efectuat incursiuni frecvente (aproximativ 46), mai ales în noiembrie și decembrie 1581. Au fost 31 de atacuri ale trupelor poloneze în timpul asediului
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
ruși au fost activi în zona Pskov, atacând comunicațiile inamice. Garnizoana Pskovului a efectuat incursiuni frecvente (aproximativ 46), mai ales în noiembrie și decembrie 1581. Au fost 31 de atacuri ale trupelor poloneze în timpul asediului de cinci luni. Asediul a continuat fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă să obțină victoria; negocierile diplomatice purtate în acest timp, în care s-a implicat și Vaticanul, au dus la încetarea ostilităților. Regele Ștefan Báthory și țarul Ivan al IV-leaau semnat în cele din
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
intervenția sovietică, a cedat. El a acceptat demisiile miniștrilor necomuniști și a numit un nou guvern, în conformitate cu specificațiile lui Gottwald. Cu toate că acesta era în aparență o coaliție, el a fost dominat de comuniști și de social-democrații promoscoviți. Celelalte partide au continuat să fie reprezentate doar nominal, dar, cu excepția ministrului de externe Jan Masaryk, ei au fost oameni politici aleși de către comuniști. Începând de atunci, Gottwald a devenit efectiv cel mai puternic om din Cehoslovacia. La data de 9 mai, Adunarea Națională
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
inamic, deocamdată, ambele părți ale șoselei Surduc, prin înaintarea spre ieșirile din munți, pînă în regiuneaTârgu Jiului, pe care o veți stăpîni astfel încât Corpul de Cavalerie Schmettow să poată împinge imediat spre sud, în câmpie. Ulterior, Corpul LIV, întărit, va continua înaintarea în direcția generală sud-est, avînd Corpul de Cavalerie pe flancul său sudic." Pentru a distrage atenția părții române, Falkenhayn a ordonat, totodată, să se desfășoare „o activitate combativă pe toate șoselele la est de Surduc”, și anume pe Valea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
net superior, înaintarea forțelor germane în prima zi a fost relativ mică, resistența forțelor române ofiind mai mare decât se aștepta. Astfel, la aripa dreapta a Diviziei 41 Infanterie, Batalionul Alpin (Wurtemberg), a reușit abia după o zi de luptă continuă să ocupe Dealul Leșului (cota 1.191), apărat de două companii din Regimentul Gorj No. 18. Pe „Drumul Neamțului”, din Pasul Vâlcan, Divizia 41 atinge abia spre seară Schela. Falkenhayn constată că înaintarea la aripi era de doar 3-4 km
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
se deplaseze în urma Diviziei 11, cu misiunea de a asigura și siguranța flancului stâng al acesteia, în eventualitatea unor atacuri ale forțelor române, din direcția văii Oltului Olt. Comandamentul General LIV Rezervă și Diviziile 109 și 41 Infanterie urmau să continue înaintarea direct spre sud. Corpul de Cavalerie a primit misiunea de a precede acțiunea unităților de infanterie, prin deplasarea în direcția Filiași-Strehaia-Craiova. Ca misiuni secundară, Corpul de Cavalerie trebuia să taie legăturile cu țara din spatele "Detașamentului Cerna", precum și să curețe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
echipamente de chirurgie laparoscopică modernă. Începând cu 2010, Dr. devine antreprenor și deschide o clinică dedicată chirurgiei bariatrice, pe care o conduce și în prezent: Spitalul Ponderas (numit inițial Delta Hospital). Aici este Șef al Departamentului de Chirurgie Generală și continuă să profeseze, alături de echipa sa. În 2011, Spitalul Ponderas primește acreditare europeană din partea Federației Internaționale pentru Chirurgia Obezității, iar în 2014 primește acreditare americană din partea Surgical Review Corporation. Odată cu primirea acestor acreditări, Dr. Copăescu primește la rândul său distincția de
Cătălin Copăescu () [Corola-website/Science/335946_a_337275]