144,219 matches
-
(n. 30 decembrie 1921, sătul Drâmbar, comuna Ciugud, județul Albă - d. 31 iulie 1990, București) a fost un demnitar comunist, inginer agronom și genetician român, membru al Academiei Române. Între anii 1974-1989, el a deținut funcția de președinte al Mării Adunări Naționale, parlamentul unicameral comunist. A murit în detenție la penitenciarul Jilava, după căderea regimului comunist. s-a născut la data de 30 decembrie 1921 în satul Drâmbar din comuna Ciugud (județul Albă). A efectuat studii la Facultatea de Agronomie din
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
de stiinte agricole "V.I. Lenin" din Moscova (1972), membru al Academiei de agricultură din Franța (1972) și laureat al Premiului de Stat (1964). În perioada 26 iulie 1974 - 22 decembrie 1989, Nicolae Giosan a deținut funcția de președinte al Mării Adunări Naționale din R.S. România. A fost membru supleant al Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român (PCR). În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Cu ocazia Congresului al XII
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
locale din 1 iunie 2008, Constantin Simirad a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Județean Iași, obținând 36,50% din totalul voturilor valid exprimate . Constantin Simirad a deținut funcțiile de membru al Societății Americane de Matematică, membru în Adunarea Națională Bisericească, membru în Consiliul Eparhial al Iașilor și președinte al Fundației Ecologice multinaționale "Prietenii Prutului". În perioada cât a fost primar, el a deținut și funcția de membru al Delegației Române la Congresul Puterilor Locale și regionale din Europa
Constantin Simirad () [Corola-website/Science/306819_a_308148]
-
din punct de vedere legal, însă unite în cadrul aceleiași mișcări prin principii de bază, obiective, simboluri, statute și organe de conducere comune. Părțile componente ale mișcării sunt: Până la mijlocul secolului al XIX-lea nu au existat sisteme și instituții de adunare și îngrijire a răniților militari sau civili, în războaie și alte conflicte armate, sau catastrofe cu un număr mare de lezați, unde să fie găzduiți și tratați cei răniți pe câmpurile de luptă. În iunie 1859, omul de afaceri elvețian
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
Din 1993, persoanelor care nu sunt de origine elvețiană le-a fost permis să lucreze ca delegați ai Comitetului, o sarcină care până atunci nu a fost permisă persoanelor ce nu posedau cetățenie elvețiană. La data de 16 octombrie 1990, Adunarea Generală a ONU a decis să acorde CICR statutul de observator la sesiunile sale, primul astfel de permis acordat unei organizații nestatale. Rezoluția a fost propusă de 138 de state membre și a fost introdusă de ambasadorul italian Vieri Traxler
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu a obținut recunoașterea SSR ca
Societatea Scriitorilor Români () [Corola-website/Science/306845_a_308174]
-
controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial și a atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politică, și umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea umană, înflorirea
Drepturile omului () [Corola-website/Science/306853_a_308182]
-
domus" ("reședința") și a unei mici așezări ("Villa cruciferorum de Thorda" - "Satul Cruciaților din Turda"), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită că danie. În acest loc s-a desfășurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Keresztes. Aceste Diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
cuvânt al prim-ministrului maghiar Ștefan Tisza între români, spre deosebire de mitropolitul ortodox român de la Sibiu, Vasile Mangra, care a sprijinit autoritățile austro-ungare ale vremii. A prezidat, împreună cu Ioan Papp, episcop ortodox de Arad și cu Gheorghe Pop de Băsești, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. În calitate de decan al Episcopatului Român Unit, l-a îmbrățișat pe generalul român Nicolescu, sosit în fruntea Armatei Române, la Blaj. La 23 mai 1919, i-a găzduit, în Palatul Episcopal de la Oradea
Demetriu Radu () [Corola-website/Science/306911_a_308240]
-
demnitari iconoclaști, Leon V se hotărî să intervină pentru a aduce Biserica sub autoritatea puterii civile. El însărcină pe lectorul Ioan Morocharzanicos Grammaticus (supranumit “Hylilas”), să adune materialul împotriva cultului icoanelor. În toamna lui 814 are loc la Constantinopol o adunare între iconoclaști, care îl aveau de partea lor pe împărat și iconoduli reprezentați de Sfântul Patriarh Nicefor al Constantinopolului, Sfântul Mitropolit al Sardelor, Euthymios și Sfântul Teodor, egumenul mănăstirii Studion din Constantinopol. În cursul acestei conferințe se remarcă Sfântul Teodor
Leon al V-lea Armeanul () [Corola-website/Science/306920_a_308249]
-
garantată de "Scrisoarea Maiestății" emisă de împăratul Rudolf al II-lea în 1609. Protestanții s-au temut ca Ferdinand, un catolic ferm, va revoca toate drepturile protestanților de îndată ce avea să se urce pe tronul imperial. Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanților prezidată de contele Thurn, au judecat doi guvernatori imperiali, Wilhelm Grav Slavata (1572-1652) și Jaroslav Borzita Graf Von Martinicz (1582-1649), pentru încălcarea libertății religioase garantate de "Scrisoarea Maiestății". Cei doi au fost găsiți vinovați. Cei doi, împreună cu secretarul
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
1878 în cele 18 inspectorate școlare aflate sub jurisdicția episcopiei au funcționat 359 de școli, în anul 1899, în raportul prezentat Sinodului eparhial sunt înregistrate 430 de școli cu tot atâția învățători. La 2/14 aprilie 1877 a ținut o adunare cu toți protopopii și câte doi preoți din fiecare protopiat pentru a-i anunța înființarea "Fondului preoțesc", fond cu scop de binefacere și într-ajutorare a preoților, învățătorilor. Din acest fond se puteau împrumuta preoții și învățătorii cu dobânzi mici
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
situația să nu poată plăti administrația și armata. În plus, în Moldova se făceau simțiți separatiștii, motiv pentru care noul domnitor a făcut o vizită acolo, între 9 și 26 august. Pe plan extern, amenințarea intervenției turcești tot nu pălise. Adunarea Constituantă a votat pe 3 iulie 1866 o lege pentru înstrăinarea bunurilor statului până la totalul de 75 de milioane. Pe baza acestei vânzări, guvernul dorea să contracteze și un împrumut străin. În acest sens a fost mandatat Ion Bălăceanu, agentul
Guvernul Ion Ghica (2) () [Corola-website/Science/306968_a_308297]
-
care avea să devină articolul 7 în legea votată, a sosit în capitală Adolphe Crémieux, ale cărui intervenții au determinat un protest al populației bucureștene, care a atacat magazine evreiești și sinagoga neterminată. Conform istoricilor Mamina și Bulei, votarea de către Adunarea Constituantă a acelui articol, care prevedea că doar străinii de rituri creștine pot deveni cetățeni români, a marcat începutul problemei evreiești din România. Guvernul l-a trimis pe Ion Ghica la începutul lunii iunie la Constantinopol pentru a obține recunoașterea
Guvernul Lascăr Catargiu (1) () [Corola-website/Science/306972_a_308301]
-
din câte nouă cicliști. Participarea se face pe bază de invitații trimise echipelor alese de organizatori, Amaury Sport Organisation. Coechipierii conlucrează între ei și dispun de o mașină tehnică în care se află managerii și mecanicii. Competitorii sunt clasificați în urma adunării timpilor înregistrați în fiecare etapă. Ciclistul cu cel mai mic timp astfel adunat este liderul clasamentului general. Se acordă bonificații de timp sportivilor care termină printre primii etapa și celor care trec printre primii pe la punctele intermediare de cronometrare. Există
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
când a vândut 854.000 de exemplare. În acest timp, concurenții de la "Le Vélo" au dat faliment în anul 1904. Prin Turul înființat de el, Desgrange a inventat cursele cicliste pe etape. La început, el a experimentat departajarea făcută prin adunarea timpilor înregistrați de fiecare concurent, iar între 1906 și 1912 a utilizat-o pe cea realizată prin acordarea unui punctaj, în fiecare etapă, în funcție de locul ocupat. În ultima etapă a Turului din 1903, a permis cicliștilor să fie ajutați de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
lui Carol, Bonne de Luxemburg și de bunica lui, Ioana de Burgundia, care au murit de ciumă. Delfinul însuși a fost grav bolnav din august până în luna decembrie 1349. Pentru a se încetini răspândirea ciumei care făcea ravagii în Europa, adunările au fost limitate astfel încât căsătoria a avut loc în privat. Carol a fost rechemat la Paris la moartea bunicului său Filip al VI-lea și a participat la încoronarea tatălui său Ioan cel Bun, la 26 septembrie 1350, la Reims
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
Shatt al-Arab, pe toată lungimea lui, acord acceptat de Irak în schimbul retragerii suportului iranian asigurat rebelilor. După numai cinci ani, odată cu izbucnirea revoluției islamice și slăbirea statului iranian, în 17 septembrie 1980, Irakul a abrogat . Într-un discurs rostit în fața Adunării Naționale, Saddam Hussein a afirmat că Iranul a încălcat tratatul bilateral, în consecință, prevederile acestuia sunt anulate, și că Shatt al-Arab a aparținut din totdeauna în întregime Irakului. După cinci zile, în 22 septembrie 1980, trupele irakiene vor invada Iranul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
țări “să se abțină de la folosirea forței”. Irakul și-a declarat imediat disponibilitatea pentru negocieri, cu condiția ca Iranul să înceteze “agresiunea contra Irakului” și să recunoască suveranitatea Irakului asupra teritoriilor reclamate de acesta, inclusiv cursul râului Shatt al-Arab. În fața adunării ONU, ambele țări și-au definit implicarea în conflict ca un act de auto-apărare. Ministrul de externe irakian, Sa’dun Hammadi, l-a acuzat pe Khomeini de încercare de export al revoluției islamice. De cealaltă parte, Iranul, prin vocea premierului
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Khomeini nu a întârziat, dat fiindcă MEK era în esență o organizație secularistă. Ayatollahul Khomeini i-a acuzat public pe mujahedini că ar fi "eclectici, contaminați de occident, ipocriți și necredincioși". Partizanii lui Khomeini, numiți hezbollahi, au început atacuri contra adunărilor MEK, asupra publicațiilor și sediilor acestora. Tensiunile au ajuns la apogeu în iunie 1981, atunci când în Teheran au început lupte de stradă între Gărzile Revoluționare și membri ai aripii radicale a MEK, lupte care s-au soldat cu sute de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
rețeaua de nivelment austriacă și cea bulgară. Tot în această etapă s-a realizat racordarea cu reperul zero fundamental de la Constanța, alegându-se în București un punct origine situat în incinta actualei Gări de Nord. În anul 1922, la prima adunare generală a Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică ținută la Roma s-a hotărât măsurarea arcului de meridian dintre Oceanul Arctic și Marea Mediterană, arc ce trece prin vestul României. Lucrările pentru măsurarea acestui arc au fost executate de specialiști români în
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit . Statuia a fost realizată din inițiativa ofițerilor Diviziei a II-a de Cavalerie care au luptat în războiul din 1916-1918. Fondurile au fost colectate prin subscripții, la adunarea cărora un rol important a avut soția generalului Naum, comandantul Diviziei. Monumentul amintește generațiilor de după război jertfa de sânge pentru libertatea patriei și independența țării a ostașilor Regimentului 2 Roșiori, care au purtat sângeroasa bătălie de la Prunaru (pentru apărarea drumului
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
După moartea tatălui, Ion Cioabă, la data de 23 februarie 1997 în urma unui infarct miocardic, singurul său fiu, , a moștenit titlul de „rege al țiganilor de pretutindeni”, ceremonia sa de încoronare fiind celebrată tot de un penticostal, afiliat la Congregația Adunarea lui Dumnezeu-Assemblies of God din S.U.A. După afirmațiile proprii, el conduce o etnie de circa 3 milioane de cetățeni. În perioada 1996-2000, a fost consilier județean de Sibiu. La alegerile locale din vara anului 2000, a candidat la funcția de
Florin Cioabă () [Corola-website/Science/307942_a_309271]
-
secolului al XIX-lea din Țara Românească (întâi la Chișinău după care i s-a permis să stea la Buzău). Astfel a aflat că mitropolitul ținea corespondență regulată cu frații Bâțcoveni, aflați în țară. Preocuparea de căpătâi a mitropolitului era adunarea manuscriselor istorice și a cronicilor, pentru a le publica. La 20 decembrie 1832, pitarul Ioniță Bâțcoveanul îi trimitea alături de o scrisoare de răspuns "„niște izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan, care măcar că sunt și cu stihuri și cu unele cuvinte
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
de dumnealui medelnicer Ștefan, care măcar că sunt și cu stihuri și cu unele cuvinte drepte, dar atingătoare, și poate să fie neprimite cugetului preasfinției voastre, eu însă le trimisei spre oareșicare idee sau poate dintr-însele să se facă oareșicare adunare de istorie.”". Ionașcu a concluzionat "„în chip neîndoios”" că "„acel medelnicer Ștefan, scriitor de proză și versuri, este aceeași persoană cu anonimul cronicar Zilot Românul”". Căutând prin catagrafiile anilor 1829, 1830 și 1831, Ionașcu găsește doi medelniceri cu acest nume
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]