19,920 matches
-
surprizele anului 2001 s-a numărat și Împăcarea dintre regele Mihai și președintele Iliescu. Chiar mai mult decât Împăcare, o apropiere, Într-o atmosferă devenită brusc aproape amicală. Iliescu a făcut cu nonșalanță ceea ce Constantinescu se temuse să facă. Câte acuze nu i s-ar fi adus dacă i-ar fi adresat regelui doar jumătate din zâmbetul lui Iliescu! Regele a revenit definitiv În România, unde i s-a recunoscut statutul de fost șef al statului și i s-au restituit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este incorectă și nu folosește la nimic României (folosește poate doar ca și astăzi România să fie taxată de antisemitism!). Unele disocieri sunt totuși necesare. Tratamentul de tip exterminator a fost rezervat evreilor din Basarabia și Bucovina; aceștia au fost acuzați de regimul Antonescu că pactizaseră În 1940 cu ocupantul sovietic (generalizându-se atitudinea unor evrei prosovietici prin culpabilizarea tuturor). În consecință, aproape toți au fost deportați dincolo de Nistru, În „Transnistria“, teritoriu controlat Între 1941 și 1944 de armata română. S-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
achiziționat rapid copyright-ul, dar chiar și înainte de publicare controversa și scandalul stârnite de roman au atins proporții considerabile. N-am dat curs inițiativelor din presă - vocea mea ar fi fost acoperită de smiorcăieli pline de indignare. Cartea a fost acuzată că inoculează conștiinței publicului un ucigaș în serie agreabil. A fost recenzată în The New York Times cu trei săptămâni înainte de publicare sub titlul „Nu cumpărați cartea asta“. A constituit subiectul unui eseu de 10000 de cuvinte scris de Norman Mailer în Vanity
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă putea interesa, nu voiam să am nimic de-a face cu copiii. Cum era cazul bărbaților singuri, prioritatea priorităților o constituia cariera. Duceam o viață de vis ca burlac și intenționam s-o continui. Am urlat la Jayne, am acuzat-o că mi-a întins o capcană, am insistat că nu-i al meu. Însă ea mi-a declarat că măcar atât aștepta de la mine, să nu neg că-i al meu, după care în martie a născut prematur un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vroiam să urlu. Totuși, eram o „valoare neutră.“ Nu știam ce-i aia „comuniune“. Eram maestrul „comunicării negative“. Contribuisem la crearea unei „uniuni instabile“. Trebuia să-mi inculc apetitul pentru „alianțe de colaboratoare“. Nu făceam decât să sugerez „contrapropuneri“. Eram acuzat că vreau să „cad la pace“. (Jayne era cea care susținea „evitarea separării“, deși recunoscuse că avea probleme cu „autodiferențierea“.) Ni s-a sugerat să angajăm o babysitter, să ne scriem bilețele provocatoare, să pretindem că încă ne facem curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să caute răspunsuri, de pildă: ce așteaptă intelectualii austrieci de la confrații lor europeni? Costa Gavras: e nevoie de dezbateri permanente pentru a sensibiliza opinia publică împotriva revanșei naționaliste. La Paris facem mereu acest lucru. Revine Sylvia Treudl, pentru a-l acuza pe cancelarul Schlussel, care a inițiat coaliția cu Haider. Schlussel, liderul Partidului Conservator, este adevărata problemă, conchide ea. Natacha Michel vorbește mult și foarte repede și tinde să monopolizeze discuția, să o plaseze într-un plan teoretizant. Ceilalți invitați schimbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
considerare de autoritățile de la Moscova sunt minime. Mai ales că inițiativa nu s-a bucurat de unanimitate. Aproape jumătate dintre colegi au evitat să ni se alăture. Bine, e clar că rușii Varlamov și Kuraev au fost împotrivă din start, acuzând revoltați exact ceea ce prevăzusem: amestecul politic extern în afacerile țării lor din partea unor scriitori pe care, aici, în Rusia, vezi Doamne, doar literatura ar trebui să-i preocupe. Dar și unii occidentali s-au arătat reticenți sau și-au retractat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
perioada de un relativ liberalism pe care am avut-o până atunci, intuiam acest lucru, dar nu aveam curajul să-l gândim până la capăt, pentru că asta ar fi însemnat să renunțăm la scris. Am continuat până în 1975, când am fost acuzați de Securitate că am vrut să trecem ilegal frontiera, ceea ce nu era adevărat. Am fost arestați șase oameni, ne-au ținut o săptămână la poliție și au făcut investigații despre activitatea noastră literară. Nu ne-au întrebat nimic despre trecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate „exagerată” față de alte forme de conviețuire psihologică și socială?! Izbit, lovit dureros de „schimbarea la față brutală” a unor apropiați prieteni, am început a mă acuza eu însumi de „inerție psihologică”, de „sentimentalitate excesivă, demodată, ridicolă”, de lipsă de „simț practic”, de incapacitate de a deosebi un fals de un real prieten sau, uneori, chiar de a nu mai crede pur și simplu că individul uman
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din exilul său parizian, bucuros de a participa la noua libertate socială și culturală a țării sale, părăsindu-și editorii și interesele sale pariziene! Cum nici eu nu cred că „lui Breban” i-ar fi dat prin cap să-l acuze de „oportunism” pe prietenul său Nichita, autor de excepție printre excepții, vârf nu numai al literaturii, dar și al nației sale, ins contradictoriu și profund misterios, ca orice geniu, indiferent de regimurile social-politice pe care acesta le traversează, luptând cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a fost cel care m-a sfătuit să-mi adun nuvelele sub un singur titlu romanesc, cel de Cronică de familie”. Câteva cuvinte în legătură cu expresia drastică folosită mai sus - „prostituția penibilă” -, mai ales că azi există tendința de a-i acuza pe toți scriitorii, pe creatorii de vârf, nu numai de „prostituție literară”, dar, ceea ce e mult mai grav, de „incapacitate creativă” pe toată perioada comunistă. Fără să se țină seama de nici un fel de nuanțe: nici în ceea ce privește epoca comunistă, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că avea monopolul drastic al tipăriturilor, dar, încă în anii ’60, era capabil să transforme iute orice idee potrivnică dogmatismului stalinist într-o adversitate pe față, politică. Dovadă, printre altele, detențiile unor Negoițescu, Balotă, Doinaș, Cotruș, din „Cercul de la Sibiu”, acuzați între altele și de rațiuni „estetice”. Ca și Blaga, de altfel, denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca „fascistoid”, fapt ce a avut ca urmare, o vedem azi, la dezgroparea arhivelor securității, punerea sa sub urmărire! 4 Când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu „imaginea” acestuia, fostul său mentor și „protector”. În această ocazie, ca și în Biroul Uniunii apărasem revista, conform înțelegerii din „acea seară”, conform „contractului”, creându-mi uneori nu puțini inamici; cu atât mai mare stupoarea mea când Geo mă acuză, subit, că „nu muncesc”! Iar la replica mea, iritată, că nici el „nu prea muncește”, mi-a răspuns pe un ton impasibil că „el, ca șef, scapă acestor reguli!”. M-am întors atunci și, îndreptându-mă spre ușa de oglindă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai curajos, și poate și din faptul că și azi Goma întârzie nepermis de mult în a se întoarce în țară, unde judecățile sale s-ar nuanța și informațiile sale ar putea fi mai complete!... Nu, eu nu am să acuz pe nimeni, prieteni sau doar colegi, dar nu pot să mă împiedic de a constata „absența, demisia” vârfurilor culturii, a elitei, în ce privește opoziția mai clară, mai fermă în acei primi ani ai dictaturii personale ceaușiste, când „se mai putea lupta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
urma-urmei, să mă împotrivesc unui șef de stat pe care până mai ieri îl admiram în mod public, care se bucură de o asemenea audiență internațională? Nu cumva „inconstantul” sunt eu, „carieristul” nefericit sunt eu, cel care - cum m-au acuzat apoi vechi și „credincioși” inamici literari -, nesatisfăcut de saltul social efectuat în țară, dar și „nemulțumit” de felul în care „Occidentul” mi-a primit, mi-a receptat actul de dizidență, se află acum, iată, între două fronturi, între „două scaune
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
paradox al lui Hegel: „Tot ce este real, este rațional și tot ce este rațional - este real!”. Iar „laș” poate fi un individ sau un grup de inși, mai mult sau mai puțin larg, dar nu un întreg popor! Cine acuză românii că au fost lași sub comunism sau că, după Decembrie ’89, nu au fost maturi pentru democrație, sunt spirite pripite în cel mai bun caz, dacă nu de-a dreptul dușmani, reacționari în bunul și adevăratul sens al cuvântului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Biserici locale ebraicofone. Ăsta-i europeanul de modă veche, care seamănă vrajba, ba încă preluând ceva și de la arabul care toarnă gaz pe foc, amestecând teologicul în afacerile acestei lumi, numai că nu în sensul bun. Ierarhia creștină palestiniană e acuzată că uită că Isus era evreu și că-și pune apartenența la lumea arabă mai presus de creștinismul ei prin cei care nu i-au condamnat niciodată pe cardinalii polonezi că au considerat naționalismul și antisemitismul lor mai presus de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au fost înfierați ca apatrizi, subversivi, plutocrați, agenți ai străinătății, fermenți ai disoluției. Introvertirea lor îi expune acelorași reproșuri, uneori fondate, de formalism, ritualism și scleroză. Sunt acuzați că trăiesc într-un ghetou, că s-au refugiat în tradițiile lor, că trăiesc cu fața întoarsă spre trecut. Asta pentru că ei înșiși, creștinii de aici, sunt împărțiți între dorința de autenticitate și nevoia de asimilare. Sau se încorporează, și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spion... Era probabil obișnuit fie cu familii israeliene, fie cu autocare pline cu turiști de toate națiile, iar excursioniștii solitari nu-i inspirau nicio încredere. Un tip rău n-are prieteni. Îi dau dreptate întru totul. Iar pe mine mă acuz că m-am uitat până acum de sus la procesiunile nesfârșite de pe Via Dolorosa sau, la Cezareea, la cârdurile de japonezi deplasându-se în derivă lentă, cu pălărioarele lor pe cap. Un grup de pelerini este un anelid a cărui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
două sute de prizonieri palestinieni, cu avizul unor foruri internaționale, și urmare a unui aranjament între Israel, Autoritatea Palestiniană, Regatul Unit al Marii Britanii și Statele Unite, au fost deținuți "cei șase de la Ierihon". Așa a fost numit comandoul Frontului pentru Eliberarea Palestinei acuzat de a-l fi asasinat pe ministrul israelian al Turismului, ca represalii pentru asasinarea unui lider al Frontului de către un comando israelian. Într-o bună dimineață a anului 2006, gardienii americani și britanici ai închisorii, observatori neutri, au ieșit ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu este izolarea ci discreditarea. Când te situezi de partea perdanților e simplu, dar când aperi cauza celor răi, cel puțin așa cum sunt aceștia socotiți la New York, e mai greu. Iar când încerci să te explici, sfârșești prin a te acuza. Absența spațiului de manevră, senzația de a nu putea deschide gura fără a face jocul acuzatorilor sunt lucruri de care mă lovesc în fiecare zi, chiar aici în Palestina. Nu mai știi ce să faci... Între fasciștii din Hamas care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai făcut un pic ordine în acest caravanserai. "Aglomerarea tuturor afuriseniilor posibile. Într-un spațiu incredibil de mic, avem o biserică armenească, una grecească, una latină, una coptă. Și toate acestea înjuriindu-se, blestemându-se din adâncul sufletului una pe alta, acuzându-și vecinul de uzurpare a dreptului de a se folosi de sfeșnic, de covoare și de icoane, ce scene!... Ipocrizie, cupiditate, falsificare și nerușinare da, dar nicio urmă de cucernicie..." La întoarcere, pe Nablus Road, îi impărtășesc nedumeririle mele fratelui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care anticii și modernii au acceptat-o ca pe o componentă a artei militare, pe care ungurii și polonii au numit-o în secolul al XIV-lea și al XV-lea drept o capcană. Matei Corvin avea dreptate când îl acuza pe Ștefan că le-a promis credință polonilor, ungurilor, turcilor și tătarilor încercând, în felul acesta, să-și păstreze libertatea. Temându-se să nu fie atacat iarăși de Matei Corvin, Ștefan duce tratative pentru strângerea relațiilor cu Polonia. Ceea ce-l
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la 2 noiembrie să realizeze un tratat de alianță cu Florența, Ferrara, Modena și cu Milano. Fiind socotită ca o alianță făcută numai în folosul Veneției, papa nu participă la tratative ba, mai mult, rupe tratatul cu venețienii care-l acuză că și-a trădat turma. Occidentul își regăsește liniștea când oastea otomană se apropia de Dunăre, iar planurile turcești de cucerire vizau sudul Dunării. Ca și în alți ani, pentru a supraveghea mai bine mișcările dușmanului și pentru a interveni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi putut încheia cu un mare succes al creștinilor, dacă Matei Corvin și-ar fi ținut promisiunea și i-ar fi venit la timp în ajutor lui Țepeș. Pentru a-și justifica ezitările și nerespectarea înțelegerilor, Matei Corvin l-a acuzat pe Țepeș de tiranie și l-a aruncat în închisoare. Esențial rămânea, totuși, faptul că turcii nu au reușit să treacă la nord de Dunăre. Când luptele cu vecinii din Asia îi îngăduie sultanului să-și îndrepte privirile spre Europa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]