17,219 matches
-
va supăra? Niciodată n-a vorbit despre călărit cu mine. A zis odată ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a împins din nou cu botul în piept, în acea mișcare atât de cunoscută și de dragă băiatului. Apoi, a îngenuncheat din nou cu un picior, invitându-l să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
nu-i vedeam malurile. Iar apa nu era nici neagră, după numele mării, nici albastră, după cum învățasem la școală. Era un amestec de culori. De la albastru deschis până la aproape negru. Și se vedeau în larg valuri mari, uriașe, care se alergau fără odihnă. După ce miam revenit din surpriză, am alergat prin nisip spre apă ca să o pipăi, să o miros și să o mângâi. Vroiam să îmbrățișez marea. Nu mai auzeam vocile părinților care îmi strigau să nu intru în apă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
neagră, după numele mării, nici albastră, după cum învățasem la școală. Era un amestec de culori. De la albastru deschis până la aproape negru. Și se vedeau în larg valuri mari, uriașe, care se alergau fără odihnă. După ce miam revenit din surpriză, am alergat prin nisip spre apă ca să o pipăi, să o miros și să o mângâi. Vroiam să îmbrățișez marea. Nu mai auzeam vocile părinților care îmi strigau să nu intru în apă. M-am oprit doar când am ajuns acolo, în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
M-am oprit doar când am ajuns acolo, în margine, unde apa se oprea înspumată pe nisip. O mulțime de mărgele de apă și spumă albă se retrăgeau către larg. Iar eu, de teamă că nu le mai văd, am alergat după ele să le prind. Nu le-am prins, dar altele au venit către mine în mare viteză și s-au săltat până peste glezne în mii de picături și m-au udat. M-am speriat. Nu doar că am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în mii de picături și m-au udat. M-am speriat. Nu doar că am simțit deodată umezeala, dar se întâmplase totul neașteptat de repede și am simțit cum nisipul îmi fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am alergat către țărm. Ei, vorba vine că am alergat. Mai mult m-am târât, pentru că m-am împiedicat și am mers pe genunchi și pe mâini, ca un cățel pe patru labe! Părinții râdeau și au strigat tare la mine că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
M-am speriat. Nu doar că am simțit deodată umezeala, dar se întâmplase totul neașteptat de repede și am simțit cum nisipul îmi fuge de sub picioare. Cred ca am țipat și am alergat către țărm. Ei, vorba vine că am alergat. Mai mult m-am târât, pentru că m-am împiedicat și am mers pe genunchi și pe mâini, ca un cățel pe patru labe! Părinții râdeau și au strigat tare la mine că, daca tot m-am udat, să mă întorc
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
culoare. Nu avea nicio importanță că nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne cunoșteam de foarte mult timp
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și din cauza zăpezii dacă este viscolită. Cu toate acestea, o așteptăm cu înfrigurare. De ce? Pentru că... Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
la apă rece și s-a stropit pe ochi din ce în ce mai des și cu mai multă apă. S-a spălat de-a binelea, până la brâu. S-a înviorat bine și a ieșit înveselit. Starea de moleșeală pierise cu totul. A intrat alergând în bucătărie. Mi-e o foame de lup! Te mănânc toată, mami! Apoi plecăm, da? Da, băiatul mamii! Ia și puțin gem..., mănâncă și din omletă... Mami, cine a făcut gemul și omleta? Ca de obicei, eu. De ce întrebi, Ionuț
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina, alegând un loc la umbră deasă. Gata, copii! Am ajuns... Coborâm, ne luăm bagajele, păturile, alegem un loc cu iarbă, la umbră, apoi... ne jucăm, alergăm... și ce mai vreți voi. Da? Copiii n-au mai răspuns. S-au grăbit să deschidă portierele și să coboare, nerăbdători și fericiți. Au luat în brațe cât a putut fiecare din bagaje și au mers unde le-au arătat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
unde le-au arătat mamele lor. Erau mulțumiți de locul ales. Mai departe de mașină, la vreo douăzeci de pași, dar poiana era mare și au descoperit, cu multă bucurie, că mai erau familii cu copii în apropierea lor. Au alergat, mai întâi, apropiindu-se de locul în care se jucau câteva fete și câțiva băieți. Foarte curând, aceștia s-au oprit din joacă și s-au întins pe iarbă. Mare a fost bucuria și surpriza săi descopere pe Cornel și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și se împiedicau în fugă la locul în care trebuiau să anunțe că n-au fost văzuți... După ce s-au plictisit au început să joace fotbal., dar n-a durat prea mult acest joc. Ionuț și Cornel, în echipe adverse, alergau prea repede față de fete, făceau fente și loveau mingea prea tare. Fetele n-au rezistat și s-au retras. Au mers să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să culeagă flori de pădure. Au făcut câte un buchețel pentru mămicile lor. Nu știau ce flori sunt, dar erau frumoase și miroseau plăcut. Nu s-a afundat prea adânc în pădure. Se puteau rătăci. Oricum, le era frică. Băieții alergau de colo până colo, fără un scop precis și strigau tare. Au mai bătut mingea puțin și s-au așezat pe iarbă. Nu mai puteau. Erau istoviți. Numai bine, pentru că au fost chemați de mama lui Ionuț. Haideți, copii. S-
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
acasă și mâncăm, nici trei-patru nu se mai întorc... Nu le-a fost greu să ajungă grupul colegilor ce se deplasau în grabă spre parcul din apropiere. Erau doar două-trei sute de pași. Nu chicoteau, ca de obicei, nu se alergau și nici cu voce tare nu vorbeau. S-ar fi minunat părinții lor să-i vadă cât de cuminți erau, cât de corect foloseau trotuarul și cât de atent s au asigurat înainte de a traversa strada pe trecerea pentru pietoni
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
sfărâmându-se în sute și mii de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge degrabă la țărmul unde acostase Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu Peggy-Jo. — Mi-am mutat majoritatea lucrurilor, a zis el. O să te contactez. Ai grijă de tine. S-a întors pe călcâie și a părăsit rapid salonul. De fapt, aproape c-a rupt-o la goană. Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai putusem să le port. Mi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iese prin trapă, iar atunci când, în sfârșit, îmi văd bagajul apărând, mi-e atât de teamă să nu mi-l fure cineva încât n-am răbdare să stau și s-aștept ca banda să mi-l aducă. Așa că încep să alerg în încercarea de a prinde bagajul înainte ca altcineva să pună mâna pe el. Numai că, de cele mai multe ori, mi-e imposibil să pătrund prin cordonul strâns format din cărucioarele celorlalți pasageri. Așa că bagajul mă depășește senin și navighează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-o facă“, m-am gândit simțind că-mi vine rău. „N-a fost decât o chestiune de timp. Pun pariu c-a fost vaca aia bătrână cu șiragul de mătănii. Ăia tăcuți sunt mereu cei vinovați“. Am început să alerg în sus și-n jos, cu copilul în brațe, căutând cu disperare un angajat al aeroportului. Într-un final, am descoperit un birou micuț în care stăteau doi hamali aparent destul de joviali. Intrați, intrați! m-a invitat unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând dulapuri, citindu-mi scrisorile, uitându-se în sertarul cu chiloți, chestii din astea. Realitatea a alergat și-a adus Rațiunea. Și după o încăierare, amândouă au reușit să dea afară Nebunia Temporară și să-i trântească ușa în nas. Nebunia Temporară zăcea acum pe pavajul din parcarea minții mele, gâfâind furioasă și urlând „Să știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
într-o conversație cu o voce de bărbat. M-am chinuit să înțeleg ce se întâmpla. Era oare James? Speranța a renăscut în mine cu asemenea forță, că aproape m-a durut. Apoi s-a auzit sunetul produs de tata alergând în sus pe scări. I-a strigat mamei: —E un nebun la ușă și are un pantof. Vrea să știe dacă e al nostru. Ce să fac? Dinspre mama nu a venit decât o tăcere perplexă. —Să știi că din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
N-aveam nici cea mai vagă idee ce să fac cu ea. Simțeam că eram pe punctul să explodez din cauza ei. Sau să înnebunesc. Eram sfâșiată între dorința de a nu părăsi casa și sentimentul c-aș fi putut să alerg o sută de kilometri. Și că dacă nu alerg, o s-o iau razna. Aveam putere cât zece bărbați. Pe parcursul acelor două săptămâni de coșmar aș fi putut să iau medalii de aur la Jocurile Olimpice la orice sport vreți voi. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fac cu ea. Simțeam că eram pe punctul să explodez din cauza ei. Sau să înnebunesc. Eram sfâșiată între dorința de a nu părăsi casa și sentimentul c-aș fi putut să alerg o sută de kilometri. Și că dacă nu alerg, o s-o iau razna. Aveam putere cât zece bărbați. Pe parcursul acelor două săptămâni de coșmar aș fi putut să iau medalii de aur la Jocurile Olimpice la orice sport vreți voi. Simțeam că pot să alerg mai repede, să sar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
kilometri. Și că dacă nu alerg, o s-o iau razna. Aveam putere cât zece bărbați. Pe parcursul acelor două săptămâni de coșmar aș fi putut să iau medalii de aur la Jocurile Olimpice la orice sport vreți voi. Simțeam că pot să alerg mai repede, să sar mai sus, să arunc mai departe, să ridic mai mult și să pocnesc cu mai multă putere decât orice altă persoană în viață. În acea primă noapte în care gelozia s-a instalat în interiorul meu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]