14,967 matches
-
prima lectură. „Nu mă pot obișnui cu viața”... De prea multe ori scâncise În același fel, acasă, departe, și aici, În Lumea Nouă și În viața nouă pentru care nu se simțea pregătit. Păstrarea integrității? Din spaimă, din spaimă, oare? Grăbise lectura ultimelor fraze, de parcă ar fi sperat să reteze dilema. Gândul rămăsese În urmă, În cuvintele pe care le târâse cu el peste mări și țări și care se târau, iată, după el, cu el, În el, fără scăpare. Cât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sine, Încolonarea mistificatoare - negociate, toate, prin ipocrizia socială a cotidianului. Naratorul opune acestor iluzorii soluții scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-au lăsat să sfârșesc eu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În acea clipă, resemnată și implacabilă, Rațiunea, În urechile și sufletul victimei. Brusc, se aud Însă strigătele Profesorului, care alerga spre deposedat și, fulgerător, Îi și vârâse porția În gură, să fie sigur că nu se mai produce vreo aiureală. Grăbit să se Întoarcă la locul său, să evite glonțul destinat nedisciplinaților, Profesorul are totuși timp să vadă chipul uluit al tânărului și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a noului sosit ar putea sugera ceva despre trecutul său. Când domnul John, la care fusese trimis cu o scrisoare de recomandare, Îi explică regulile societății locale, unde cine nu valorează măcar un milion rămâne un „Schuft” (mișel), Schlemihl se grăbește, brusc iluminat, să Încuviințeze, de parcă experiența sa de „acasă” l-ar fi condus deja la aceeași cinică concluzie. Tocmai pentru a nu fi, din nou, un „Schuft”, pare el grăbit să accepte târgul pe care anonimul În manta cenușie, Der
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
valorează măcar un milion rămâne un „Schuft” (mișel), Schlemihl se grăbește, brusc iluminat, să Încuviințeze, de parcă experiența sa de „acasă” l-ar fi condus deja la aceeași cinică concluzie. Tocmai pentru a nu fi, din nou, un „Schuft”, pare el grăbit să accepte târgul pe care anonimul În manta cenușie, Der Graue, Îl propune. Schlemihl primește, În schimbul inutilei sale „umbre” („ein schöner, schöner Schatten”2, ni se precizează), o pungă care se reumple, instantaneu, cu bani, la comandă. Să fie vorba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care unii traducători sau editori reduc amploarea textului sau Îl „purifică”, simplificându-l didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați de elasticitatea, obscuritătile, anomaliile, argoul, asperitățile, surprizele stilistice ale autorului, intermediarii Îl și uită, nu o dată, pe acesta, grăbiți doar să-l „Încetățenească” În propria lor limbă. Nu puteam decât să admir, din nou, curtoazia generoasă a lui Claudio și În buna colaborare cu buni traducători. „Fidelitatea trebuie să fie, ca toate fidelitățile, absolut liberă”, Încheiase Claudio seminarul nostru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fost greu să mă recunosc pe mine Însumi, transformat Într-un medic ratat, operând autopsii Într-un spital decrepit și vânat de o parteneră un pic frivolă, care visează Statele Unite și călătorii pe mare.” Actualul rezident al Statelor Unite se grăbește să precizeze: „Soția mea a fost totdeauna o femeie pozitivă și plină de viață; nu pot exclude ca acea Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice preț, să fie chiar femeia pe care am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ne-a comunicat că se va numi „Garda de Fier”. După câteva zile, Căpitanul a lansat un manifest frumos, în care anunța punerea bazei noii forțe de luptă. Noi l-am afișat pe zidurile Capitalei și ne bucuram când trecătorul grăbit din București citea și dădea din cap. Mai târziu am observat că Garda de Fier n-a devenit o organizație aparte. Ea s-a confundat cu Legiunea, devenind numele popular sub care a fost cunoscută organizația în popor. Acest nume
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în privința aceasta o deosebire de atitudine între noi: eu insistam ca drept rezultat al alegerilor, partidul nostru să vină imediat la putere, căci era dreptul nostru firesc și găseam necesar pentru țară, pe câtă vreme Domnul Codreanu accentua încontinuu că nu este grăbit, că are vreme și că momentul lui nu a sosit. Președintele: O altă întrebare. Corneliu Zelea Codreanu: Dacă Domnul Maniu a văzut la mine și în Mișcarea pe care eu am condus-o, pe un om care ar fi urmărit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în privința aceasta o deosebire de atitudine între noi: eu insistam ca drept rezultat al alegerilor, partidul nostru să vină imediat la putere, căci era dreptul nostru firesc și găseam necesar pentru țară, pe câtă vreme Domnul Codreanu accentua încontinuu că nu este grăbit, că are vreme și că momentul lui nu a sosit. Președintele: O altă întrebare. Acuzatul: Dacă a văzut în mine și în mișcarea pe care am condus-o pe un om care urmărea o răzvrătire sau război civil? Martorul Iuliu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bun, a plecat. Au mers pe calea ferată până la Novoselo sau satul Nou, în românește. De aici puteau să ia un tren până la Vladimirovăț. Din prudență, adăugând oboseală peste oboseală s-au hotărât să meargă pe terasamentul căii ferate. Se grăbeau ca să ajungă la Vladimirovăț sau Petrovaselo înainte de a se lumina de ziuă, dar au ajuns după ce se luminase de-a binelea. S-au adăpostit pe un dâmb în fața gării, acoperiți de tufișuri. După un mic popas, Dumitriu s-a dus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
coșul pieptului. Câteodată simțeam că nu mai pot, că mă sfârșesc, și îmi venea să mă trântesc la pământ. Când vedea Petrașcu că am încetinit fuga și mă distanțam de el, se întorcea spre mine și îmi striga să mă grăbesc că „ne prind jandarmii”. La auzul acestei amenințări, făceam un nou efort penibil, alergam în ritmul lui o bucată dar apoi iar nu mai puteam și iar încetineam pasul. Îmi dădeam seama că fiecare secundă era prețioasă în cursa în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Joi, 19 iunie, se împlinise exact o lună de la sosirea mea la Oravița. Am chemat pe maiorul Cătană și i-am comunicat dorința de a merge la București. Omul a fost și el bucuros de acest fapt, dar nu se grăbea. Nu-l mai grăbeau nici alții pe el și era mai ușor de înțeles. Ne-am înțeles că plec a doua zi și ca urmare s-au luat toate măsurile necesare. Vineri, înainte de amiază, mi-au venit toți paznicii într-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
împlinise exact o lună de la sosirea mea la Oravița. Am chemat pe maiorul Cătană și i-am comunicat dorința de a merge la București. Omul a fost și el bucuros de acest fapt, dar nu se grăbea. Nu-l mai grăbeau nici alții pe el și era mai ușor de înțeles. Ne-am înțeles că plec a doua zi și ca urmare s-au luat toate măsurile necesare. Vineri, înainte de amiază, mi-au venit toți paznicii într-ajutor. Au adus frizerul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
exagerate, din care cauză tratativele s-au amânat și se părea că nici nu vor mai continua. La Craiova, în tratativele cu Bulgaria, românii s-au arătat foarte culanți. Au dat fără tocmeală atât cât au cerut bulgarii. S-au grăbit ca să împace pe vecinii de la sud, făcându-și calculul că, eliberați de o greutate, ar putea mai ușor să reziste presiunilor ungurești pentru Ardeal. Realitatea a fost că Bulgaria avea o înțelegere cu Ungaria, pentru a se susține reciproc și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
poliție, maiorul de jandarmi Bărnuțiu, se găsea și el în instituție în momentul în care au intrat legionarii. Văzând primejdia, a scăpat printr-o ușă din dos, așa cum se găsea la birou, descins și cu capul gol. Omul s-a grăbit să fugă, având conștiința încărcată în urma activității sale de comandant al lagărulul de concentrare de la Miercurea Ciucului. Mai târziu au venit forțe militare. S-au apropiat de clădirea Chesturii și au început să parlamenteze cu legionarii. Procurorul militar i-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de deal. L-am găsit la cină cu gazdele. Ma primit cu bucurie și căldură. Am luat loc la masă și am povestit cum sa desfășurat manifestația din oraș. Generalul Antonescu, primind din partea regelui Carol al ll-lea conducerea statului, se grăbea să rezolve criza politică ce se deschisese prin intervenția Gărzii de Fier. Intențiile lui erau ca să determine pe legionari să colaboreze la noul regim care, dacă ar fi durat, ar fi fost, la urma urmelor, un fel de acoperire de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
petrecut un fapt foarte grav cu grecul care l-a ucis pe Maiorul Döring, azvârlind suspiciunea direct asupra Colonelului Rioșeanu. Acesta intrase în țară cu un pașaport turc, care îi expirase cu câteva luni în urmă. Rioșeanu, amabil, s-a grăbit să i l prelungească, procurându-i timpul necesar ca să-și pregătească atentatul. Lui Rioșeanu, Generalul nu i-a aplicat nici o pedeapsă, în timp ce pe un om nevinovat și total în afară de problemă, pe generalul Petrovicescu, l-a sancționat cu expulzarea imediată de la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Când i-am văzut, ni s-a părut că unul dintre ei ar fi Stănicel, iar celălalt, Eugen Theodorescu, care mai fuseseră în vizită la Berkenbrück. Părea că aveau înfățișarea și statura lor. Ne-am bucurat de întâlnire și am grăbit pasul. Dar spre mirarea noastră, cei doi presupuși camarazi, când ne-au observat venind spre ei, la un capăt de pădure, în loc să-și continue mersul, au făcut stânga împrejur și au luat-o înapoi în direcția de unde au venit. Noi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
penisul moale în mână. Când l-a atins cu paharul rece, mi-a venit să sar în sus pur și simplu. — Povestea ta se repară repede, îmi șopti ea la ureche. Am eu grijă de asta. Dar deocamdată nu mă grăbesc. În viața noastră ar trebui să acordăm mai multă atenție poftei de mâncare decât dorinței sexuale. Pentru mine sexul este ca un desert bun. Dacă este, bine, dacă nu, iarăși bine. — Desert? am repetat eu iar. — Da, desert. Dar despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Sovietice concluziile cercetărilor sale în lucrarea intitulată Forme de viață pe platoul Voltafil, care cuprindea treizeci și șase de specii de animale și plante - inclusiv unicorni - descoperite în acest ținut. — Probabil nu s-a bucurat de multă popularitate, m-am grăbit eu să intervin. — Așa e, n-a fost deloc băgat în seamă. Și nici lucrarea nu a apărut într-un moment tocmai fericit. Rivalitatea dintre Universitatea Moscova și Universitatea Leningrad din cadrul Academiei și-a pus puternic amprenta. Universitatea din Leningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ajungem în douăzeci și cinci sau treizeci de minute până la intrare. De acolo până la bunicul meu, încă o oră sau o oră și jumătate. Dacă trecem de intrarea în adăpost, suntem în siguranță. Până acolo e problema cea mare. Trebuie să ne grăbim ca să nu se termine bateria. Și dacă se termină până ajungem? Nu ne rămâne decât să ne urăm reciproc mult noroc, zise fata. Și să învârtim lanternele în aer până nu mai putem, ca să nu-i lăsăm să se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răgaz. Sunt în stare să pună mâna pe noi într-o fracțiune de secundă. — Vai de mine! S-a încărcat aparatul? Fata s-a uitat la indicator și apoi la ceas. — Se încarcă complet în cinci minute. Hai să ne grăbim! Dacă presupunerea mea e corectă, Întunegrii îi vor anunța pe Simbolatori că suntem aici și indivizii se vor întoarce. Fata și-a scos pelerina și cizmele și și-a pus haina militară kaki pe care i-o pregătisem eu. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Suntem pe drumul cel bun, spuse fata autoritar. Bunicul a trecut pe-aici. Știa că o să pornim în căutarea lui și a marcat drumul cu clame ca să nu ne rătăcim. Nemaipomenit! am exclamat. — Au trecut cincisprezece minute. Hai să ne grăbim! Am mai dat și peste alte intersecții, dar nu ne-am rătăcit pentru că ne-am ghidat după clame, reușind astfel să economisim timp prețios. Pe alocuri erau gropi cu diametrul de cincizeci până la șaptezeci de centimetri, dar și astea fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bătrânul demon s-a așezat pe o piatră la marginea drumului unui sat finlandez. Demonul avea zece mii, sau poate douăzeci de mii de ani și părea cumplit de obosit. Îmbrăcămintea și încălțămintea îi erau prăfuite, iar barba oribilă. „Unde te grăbești așa?“ îl întrebă demonul pe țăran. „Mi s-a rupt sapa și trebuie s-o repar, răspunse țăranul.“ „N-ai nici un motiv de grabă. Soarele e încă sus pe cer și nu-i cazul să muncești atât de mult. Stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]