14,935 matches
-
viața sa luă sfârșit când Goethe, spre stupefacția tuturor, părăsi Weimarul și plecă pe neașteptate în Italia, unde contactul cu operele de artă și vestigiile antichității face să se cristalizeze în opera sa de maturitate clasicismul, înțeles ca întoarcere la idealul de viață a culturii și civilizației elene. Lucrează la dramele "Egmont" și "Torquato Tasso" , care vor fi definitivate mai târziu. Anul 1786 se distinge prin faptul că Goetheva fi dezamăgit de situația sa, de relația cu doamna Stein, care devenea
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
creație care însumează căutări și concluzi cruciale în istoria omenirii. Goethe a transformat imaginea personajului legendar "Doctor Faust" într-o întruchipare a setei nepotolite a omului de a ajunge la cunoașterea adevărului prin acțiune (de unde s-a creat conceptul de "ideal faustic" al culturii și civilizației apusene), expusă în trecerea de la frământarea contemplativă din "Faust I", la acționismul voluntar din "Faust II". La Congresul din Erfurt, 27 septembrie - 14 octombrie în anul 1808, Goethe, a fost primit de Napoleon I, "Kurmainzer
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, s-a încheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871. În timpul național-socialismului, naziștii au pomenit puțin de Goethe. Umanismul și cosmopolitismul lui și "idealul de educație de om pe sine stătător și însuși finalizat", nu se potrivea cu ideologia fascistă. Alfred Rosenberg, declarase în cartea sa din anul 1930 "Der Mythus des 20. Jahrhunderts" („Mitul secolului 20”), că Goethe nu ar fi de folos
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
deseori de dramatism - a colaborat la numeroase reviste culturale și sociale ale vremii: ""Rampa"", ""Flacăra"", ""Clopotul"", ""Hiena"" etc. - sunt mărturii ale participării intense la viața epocii. Pictura rămâne, dincolo de frământările cotidiene, de angajarea în evenimentele contemporane, senină, vorbind despre un ideal estetic clasic, despre cultul frumosului, despre o artă înțeleasă ca expresie a permanenței valorilor spirituale. Această viziune autonomă se conturează în portretele de copii. "Ochii lui Tonitza", ochii copiilor pictați de el, ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență, cu
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
fost aproape decisiva în adoptarea paletei coloristice. Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de impresionism. Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins impresionismul, negându-i limitele: au continuat să utilizeze culorile vii, aplicările groase cu vopsea, tușele distinctive și subiectele vii, dar au înclinat mai mult să evidențieze formele geometrice, deformând formele pentru efecte expresive
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
La liberté guidant le peuple.jpg|left|thumb|270px||"Libertatea conducând poporul", Eugène Delacroix]] Conform lui [[Giulio Carlo Argan]] în opera sa "Artă modernă", romantismul și [[neoclasicism]]ul sunt pur și simplu două fețe ale aceleași monede. Pe când neoclasicimul caută idealul sublim, sub o formă obiectivă, romantismul face același lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele două mișcări sunt legate, deci, prin idealizarea realității. Primele manifestări romantice în [[pictură]] vor apărea când [[Francisco Goya]] începe să picteze la pierderea auzului. O pictură
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
umbre care accentuează situația dramatică reprezentată. Deși Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai târziu la Academie. Francezul [[Eugène Delacroix]] este considerat a fi "pictor romantic" prin excelență. Tabloul său "Libertatea conducând poporul" reunește vigoarea și idealul romantic într-o operă care este compusă dintr-un vârtej de forme. Tema este dată de revoluționarii de la [[1830]] ghidați de spiritul Libertății (reprezentați aici de o femeie purtând drapelul [[Franța|francez]]). Artistul se plasează metaforic ca un revoluționar din
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în literatura engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă. Una din caracteristicile romantismului este faptul că se împotrivește clasicismului. Tema centrală a romantismului este idealul și dorința de libertate, individul și autoexprimarea sunt promovate în prim-plan. La romantici, personajele aparțin tuturor categoriilor sociale, nu există tipuri umane, ci individualități. Se pune accent pe individualitatea creatoare, afirmarea originalității și a sensibilității. Temele predilecte romanticilor sunt
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
profitabil, urmat de peste 20 de romane noi scrise de Waverley în următorii 17 de ani. Spre deosebire de Germania, romantismul în literatura engleză a avut puține legături cu naționalismul, iar romanticii au fost adesea priviți cu suspiciune pentru simpatia multora simțită pentru idealurile Revoluției Franceze, a cărei colaps și înlocuire cu dictatura lui Napoleon a fost,ca și pentru alte locuri în Europa, un șoc pentru mișcarea. Deși romanele sale, celebrează identitatea istoria scoțiană, Scott a fost din punct de vedere politic un
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
conservator canalul incisiv continuă traiectul canalului mandibulei și se termină sub rădăcina dinților incisivi acesta reprezintă combinația de bunuri servicii idei pe care firma le oferă pieței actul său de seppuku a fost încărcat cu afecțiunea sa pentru reînvierea unui ideal romanticizat al samurailor astfel rezultatele congresului au fost transmise sultanului prin intermediul unui memoriu mai existau și programe speciale pentru marinari funcționari de stat angajații școlilor particulare etc aproape toate spiritele prezentate în serial trec spre partea bună acestea se pot
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
de inflexionare vocabular particule și pronunție angajații școlilor publice erau considerați funcționari de stat și chiar și școlile particulare erau nevoite să urmeze îndrumările guvernului azi este atracție turistică și muzeu se recomandă la fabricarea pâinii toast negre fiind înlocuitorul ideal al caramelului în covorul ierbaceu semnalăm ferigile pchivniul obsiga de pădure vinarița mălaiul cucului coada cocoșului tatăl său a fost inginer antraxul este una dintre puținii agenții biologici pentru care angajatii federali au fost vaccinati joncțiunile culturale au favorizat apariția
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
luat un sfârșit tragic în 1927 la Nișă, murind strangulata de un sal lung ce-l purta în jurul gâtului, prins de roată automobilului descoperit. Stilul de dans al Isadorei Duncan era caracterizat de mișcări libere, curgătoare, încărcate emoțional, oglindind fascinația idealurilor antice cu privire la corpul omenesc în mijlocul elementelor naturii. În mod obișnuit apărea îmbrăcată într-o tunica scurtă cu brațele, gambele și picioarele goale, cu părul fluturând în aer, dând impresia unui dans improvizat. Stilul său coreografic a fost preluat și dezvoltat
Isadora Duncan () [Corola-website/Science/297880_a_299209]
-
sociale. Cruciadele, începute din 1095, ce erau inițial pelerinaje , au devenit expediții militaro-religioase organizate de puterile europene creștine pentru a recăpăta controlul asupra "Țării Sfinte" aflate sub stăpânire musulmană. Regii au devenit capii regatelor centralizate, reducând infracțiunile și violența, însă idealul de unitate creștină era din ce în ce mai imposibil de realizat. Viața intelectuală a fost marcată de scolasticism, filosofia ce empatiza credința cu rațiunea, ceea ce a permis fondarea universităților. Europa se afla sub controlul instituțiilor feudale și ecleziastice. Arta și arhitectura erau caracterizate
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
beneficiind de roadele muncii altor persoane și populația, formată din supuși, cu statute sociale diverse, ce trebuia să cedeze o parte din roadele muncii lor direct categoriilor privilegiate și statului. Unele monarhii teritoriale foarte întinse își afirmau vocația universală, având idealul de a cuprinde întreagă lume, ca Imperiul Chinez, statele ca Bizanțul, Imperiul Carolingian, Imperiul Romano-German ce revendicau tradiția imperială romană, Califatul Arab, Imperiul Mongol, Imperiul Otoman, Imperiul Incaș sau imperiul lui Carol Quintul. Papalitatea avea de asemenea vocație universală. Totuși
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
revenea doar primului născut de sex masculin, ceilalți copii fiind obligați să-și găsească alte plasamente, intrând în rândul clerului sau încercând să facă avere pe cont propriu, prin lupta. Se conturează categoria cavalerilor, războinici cărora biserica le impune un ideal însuflețit de etică religioasă. Aceștia, ca apărători ai creștinătății, n-au luptat niciodată pentru apărarea celor năpăstuiți, ci doar ca să elibereze Țară Sfânta de sub ocupație musulmană. Clerul înalt era format din descendenți ai familiilor aristocratice, iar clerul de rând era
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
presus de viață, pentru că exprimă esența caracterelor și a fenomenelor mai fidel decât însăși realitatea. În creația sa dramatică, „Evantaiul doamnei Windermere” ("Lady Windermere's Fan", 1892), „O femeie fără importanță” ("A Woman of no Importance", 1893), „Soțul ideal” ("An Ideal Husband", 1895), „Ce înseamnă să fii onest” ("The Importance of Being Earnest", 1895), care continuă tradițiile comediei engleze din secolul al XVIII-lea cu Sheridan, Oscar Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
sunt implicate celelalte personaje. Sub cercul strâmt al bărbaților decenți și admirabili care râd împreună cu Lary și cu Puiu, găsim cele câteva exemplare de bărbați ridicoli de care se râde în film, care, prin anumite trăsături caricaturale, se îndepărtează de idealul masculin și împrumută atribute feminine. Sebi, care are cele mai triviale preocupări (e conspiraționist și obsedat de Internet, la care se raportează ca la oracol), e atras în universul feminin pentru că primește nefericitul rol de purtător al costumului care se
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
poți accepta, nu poți ierta, nu poți să plângi și să mergi mai departe (toate acestea, reacții tipic feminine, ilustrate în film): ce s-ar alege atunci de mândria ta masculină? Și, doamne ferește, să punem pe masă adevărata problemă, idealul artificial al monogamiei (cu corolarul său, familia mononucleară fericită și perfectă) pe care toți îl preaslăvim dar foarte puțini, cei cu adevărat ambițioși și dedicați, îl și practicăm. Dinamica adulterului e unul dintre multele exemple care ilustrează faptul că o
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
sau mai precis emoțiile lui, sunt stăpânele nostre și trebuie să fie ”captivate”, ”stimulate”. Pentru că, nu-i așa, până la urmă asta e tot ce poate face artă. Artă, această activitate al cărei scop nu poate fi niciodată subordonat unui alt ideal. Ea trebuie să își fie sieși suficientă! Cât de des ne-am îmbătat, nu-i așa, cu acest refren al artei pentru artă? </spân></p> De la extremă în care arta nu poate exista decât ca mijloc de a proslăvi și
De câți năpăstuiți ai nevoie ca să devii artist celebru? () [Corola-website/Science/296173_a_297502]
-
în comunitățile rome).</spân></p> Spectacolul lor cel mai recent, Cine a omorât-o pe Szomna Grancsa?, prezintă o interpretare a poveștii tinerei, o alternativă la acel tip de reprezentare exterioară, cu pretenție de adevăr, determinată în cele mai multe cazuri de idealurile liberale ale „toleranței” și „incluziunii” pe care că ne-romi buni la suflet le-am datora-o romilor „merituoși”. Complexitatea situațiilor fetelor rome din comunități precarizate nu poate fi descrisă și redata decât odată cu conștientizarea și deconstruirea proceselor de genizare
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
au emigrat în America în 1682. B.Franklin a fost un mare savant și gânditor iluminist, preocupat în egală măsură de științele reale, filozofie, istorie, economie, politică, literatură etc., fiind cunoscut departe de hotarele patriei sale. Franklin a rămas fidel idealurilor democrației până la sfârșitul vieții sale. Ultimul său act politic a fost semnarea petiției pentru interzicerea sclaviei.
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
argumentare. Primul care va exprima explicit faptul că marxismul este o ideologie este Eduard Berstein, ale cărui idei revizioniste la adresa lui Marx vor căpăta notorietate în jurul anului 1900. Berstein își baza ideile pe argumente ce arătau că fundamentul marxismului este un ideal moral, marxismul trebuind să fie o ideologie deoarece constă din idei, iar ideile sunt prin definiție ideologice. În acest fel, ideile socialiste despre artă și societate au fost coroborate cu ideologia. Lenin, la rându-i, a ajuns la aceeași concluzie
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
precădere, întrebări asupra existenței, vizează cu precădere dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse, finalitatea în educație îmbină viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educațională este dinamică și flexibilă în același timp, iar educația stimulează idealul ființei umane exprimat prin „a fi și a deveni”. Educația diferă de la o etapă istorică la alta în funcție de condițiile materiale și spirituale ale societății. Educația este un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
condițiile materiale și spirituale ale societății. Educația este un fenomen social, specific uman, care apare odată cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie acesteia - aceea a dezvoltării omului ca om, ca forță de muncă și ființă socială. Odată cu succesiunea epocilor istorice idealul, mecanismele, conținuturile, finalitățile educației s-au schimbat, au evoluat și s-au perfecționat. Educația este deci supusă schimbărilor istorice, ea apărând odată cu societatea din comuna primitivă. În momentul în care strămoșii îndepărtați ai omului au început să muncească, prin aceasta
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
planurile lui Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 de Petre Antonescu, ilustrează anumite tendințe retrospective ale începutului de secol, care vizau o renaștere a tradițiilor naționale în arhitectură, mai ales a stilului brâncovenesc. Idealul unei școli de arhitectură neoromânească se face remarcat și în opera lui Ion Mincu, de pildă în „Bufetul de la Șosea” de pe Șoseaua Kisseleff, din 1892. Tradiția arhitecturală moldovenească l-a inspirat pe arhitectul Nicolae Ghica-Budești, de exemplu în "Muzeul de
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]