15,139 matches
-
și mentalitatea strict actualistă a lui E. Lovinescu. Acesta (cum s-a și observat de altfel) are de la început mentalitatea unui cronicar și a creat cronicari (G. Călinescu). Specie utilă, repetăm, în limitele sale specifice, dar, în nici un caz, supremul ideal critic. Necesitățile economice moderne (repetăm) transformă tot mai mult cronica în informație și publicitate, la cel mai înalt nivel posibil. Altfel spus, să dea cititorilor motive să cumpere cartea discutată. Cronicile lungi, prolixe, plictisitoare, scrise prea pretențios-eseistic, care nu spun
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
gesturi singulare de avangardă, să zicem) nu ne convinge. După cum nici o modestă cameră, într-o vilă amărâtă, într-un vârf oarecare de munte, sau cabana din pădure a lui Heidegger, oricât s-ar explica ele prin detalii biografice, nu constituie idealuri de existență civilă și, în general, intelectuală. Preferăm interiorul somptuos, de mare aristocrat, de pildă, al lui... Platon. De ce prejudecata că filozoful trebuie să locuiască în condiții mizerabile? Din caritatea publică? etc. Dar să revenim la dilemele noastre strict actuale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Și nu renunțăm la el. Integrarea europeană în mod evident, pentru cultura română care a intrat într-o nouă fază de dezvoltare stabilirea unor noi relații cu ceea ce se recunoaște a fi cultura europeană constituie un eveniment, într-adevăr, capital. Idealul său este de a deveni o cultură europeană integrală sau, cel puțin integrabilă, în anumite condiții precise. Universalizarea nu este posibilă decât în aceste cadre și sub această emblemă. Valoarea sa este riguros simbolică: Europa, într-o astfel de perspectivă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acceptarea și asumarea, până la capăt, a tuturor consecințelor sale. Urmările potențiale sunt enorme. în secolul XX, cultura română s-a aflat numai în două astfel de momente cruciale. Primul, după Marea Unire, a făcut posibilă orientarea forțelor creatoare, după împlinirea idealului național, colectiv, în noi direcții, prin realizarea unor proiecte strict individuale, în primul rând, dar și prin noi deschideri externe, spre zone până atunci nefrecventate: orientalistică (India, cazul lui Mircea Eliade), zona anglo-saxonă, dar și filozofiile iraționaliste, mistice etc. opuse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
depinde întreg progresul integrării europene viitoare. Formulăm foarte concis doar ideile esențiale. O primă exigență, de bază: toate condițiile noii culturi române invocate anterior de la primatul culturii citadine și medii, la elogiul tendințelor constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar nici disperare, blazare ori pasivitate sceptică resemnată. Noua cultură va fi activă, energetică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tulburare a stimei de sine, având sentimentul că nu este suficient de inteligent, se închide în el, îi este teamă să interacționeze cu ceilalți și se îndoiește de capacitățile sale fizice; ajunge astfel să se închidă în sine, păstrând un ideal de grandoare pe care nu îl va putea atinge niciodată, ducând la accentuarea depresiei și a devalorizării propriei persoane. 3) Crizele anxios depresive sunt rezultatul unei nevroze infantile, în care predomină tulburările de organizare a personalității, și se manifestă prin
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
relațiilor. Multe femei pot să se angajeze în mod repetat în relații cu ceilalți, care îi consolidează postura de subordonare în relație; de exemplu, multe femei se căsătoresc cu bărbați care vor soții servile, inhibate. Această reprimare a propriilor lor idealuri și frica de impas, le face pe femei mai anxioase, ca și în tulburarea de anxietate generalizată. Atacurile de panică și fobiile sunt în mod simplu expresiile unei extreme vulnerabilități care le face pe femei să devină anxioase. Agorafobia poate
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
1919 și 1944. Aici autorul, intrat fără efort în rândul celor care erau în consens cu ideologia oficială, face risipă de sarcasm și redimensionare grotescă a conjuncturilor politice și a reprezentanților „regimului burghezo-moșieresc”, așezați în contrast accentuat cu lupta și idealurile muncitorilor comuniști. L. a tradus din Șalom Alehem, Israel Zangwill, A. P. Cehov, Maxim Gorki ș. a. SCRIERI: Coada lui To, București, [1918]; Gorki în fața revoluției, Iași, 1918; Hodge-Podge, București, 1928; Mesia poate să aștepte, București, [1933]; Domnișoara Africa, București, 1935; Ghettouri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
o „narațiune în oglindă” (Costin Tuchilă). În tradiție argheziană par să se înscrie tabletele despre virtuți, ispite și fericire din Geografie cu îngeri (1997), un fel de „pravilă de morală practică” pe cont propriu, în care îngerii sugerează rezistența bunelor idealuri. Diversitatea micilor eseuri reclamă o dispoziție de reangajare etică și de restaurare sufletească. Învățătura morală este umanizată de condeiul prozatoarei, care lucrează asupra personajelor și întâmplărilor din cotidian pentru a afla semnificațiile durabile ale existenței. Interviu cu înger și maimuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
critic opera prolifică, de o derutantă diversitate, a lui Iosif Vulcan, netrecând cu vederea valoarea artistică modestă a scrierilor acestuia, dar apreciind aportul la umplerea unor goluri acut resimțite în literatura și presa transilvăneană din epocă și, totodată, la menținerea idealului de libertate și unitate națională. D. și-a fructificat documentarea și într-o ediție cuprinzătoare a scrierilor lui Iosif Vulcan. După primul volum (1987) conținând poezii, proză și teatru, scrieri apărute mai înainte de sine stătător, cel de-al doilea volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
case de economii 105. Capitolul III INTELECTUALUL PROVINCIEI ÎN FORMARE. REȚEAUA DE ÎNVĂȚĂMÂNT SECUNDAR INTERBELIC DIN NORDUL MOLDOVEI 3.1 O diagnoză a învățământului secundar interbelic Anul 1918, ca moment de cotitură în istoria românească, marchează pe axa timpului metamorfoza idealului de stat național unitar în realitate. Împlinirea dezideratului a adus cu sine însă multiple transformări politice, sociale și economice la care noua structură statală trebuia să se adapteze. Bogăția acumulată în urma unirii era deci "un dar ambiguu și problematic"1
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
să se adapteze. Bogăția acumulată în urma unirii era deci "un dar ambiguu și problematic"1, iar euforia momentului nu putea ignora dificultățile din noua organizare a societății românești, pentru a cărei gestiune experiența se dobândea din mers. Astfel, odată atins idealul național, evoluția statului român trebuia să urmeze calea unei modernizări rapide și a consolidării unității naționale, una dintre modalitățile vizate fiind crearea și promovarea unei culturi românești care să contribuie la afirmarea pe scena internațională a unui stat est-european rămas
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pentru situație era indicat corpul profesoral ce conținea prea multe cadre din vechea Rusie. Nu ar trebui deci să surprindă că unirea sufletească prin românizarea învățământului a întâmpinat mari obstacole, demonstrând că un concept, oricât de mult ar fi reflectat idealul național, nu putea fi transpus în practică în mod forțat, mecanic și într-o perioadă scurtă de timp. După aproape două decenii de la unire, principalul reformator al învățământului, ministrul C. Angelescu, încă promova principiul unificării sufletești prin educație ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și directorul Liceului Laurian, I. V. Luca, insista asupra manierei individualiste în care școala ar trebui să-și trateze elevii pentru că, altfel, "când școala cată să deschidă cu aceeaș chee toate felurile de suflete, strică pe cele mai multe din ele"71. Idealul educațional gravita în jurul noțiunii de "personalitate", definită de pedagogul C. Narly, ca "maximul de desvoltare, într-o ființă umană, a originalității sale specifice, în marginile principiului social". Și pentru că personalitatea elevului se manifestă variabil și este supusă influențelor exterioare, educația
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
presa anilor '30 s-a țesut o adevărată polemică în jurul chestiunii intelectualismului. Fără a medita prea mult asupra semnificației noțiunii de "intelectual", unele voci blamau intelectualismul ca "obsesie" apuseană care atrage inexplicabil poporul român, acest statut fiind "cel mai rătăcit ideal [...] greșala mare, de nemaiîngăduit, a românilor contemporani"82. Asaltul tineretului asupra profesiunilor intelectuale, accentuarea șomajului intelectual în anii '30 și pendularea cărturarilor între lumea ideilor și scena politică au impus o serie de clarificări. Adept al intelectualului dedicat exclusiv creației
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
încuraja inflația și că, oricum, "într-o țară ca a noastră, stăpânită de fetișismul certificatului, posesiunea diplomei de bacalaureat, deschizătoare a posibilităților de plasament în locurile comode, dar din ce în ce mai greu accesibile, ale oligarhiei bugeto-biurocratice, constituie ceva mai mult decât un ideal: e o condiție sine qua non, pentru masele școlărimii noastre secundare"173. De altfel, după preluarea portofoliului de către Angelescu, în 1934, curba absolvenților urmează din nou o pantă descendentă. Numărul redus de bacalaureați din 1935 este explicat însă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
prezervarea atentă a individualității. Locul în care națiunea își dezvoltă spiritul și trăsăturile esențiale este reprezentat de teritoriu, cel ce conferă poporului energia sa vitală. Pământul apare astfel ca permanență a istoriei ce contribuie la formarea sufletului poporului. În contextul idealului de unificare națională, teritoriul reprezentase astfel cheia de boltă a naționalismului. Iorga însuși își denumea naționalismul ca iredentist, aspirând la revenirea diasporei în sânul patriei. Pe acest fundal, patriotismul devine un concept strâns legat de naționalism. Iorga considera că patriotismul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
rurală și limbii naționale ce contribuie la formarea sufletului poporului. Deși este un produs al unei societăți, literatura reprezintă și un factor ce influențează dezvoltarea comunității. În viziunea tradiționalistă a progresului, și naționalistul și scriitorul trebuie să se inspire din idealul național. Influența literaturii străine, a celei franceze în special, determină crearea "unui spirit greșit, care trebuia distrus", în contradicție cu literatura autohtonă ce reprezenta "spiritul sănătos, care trebuia încurajat"12. Lovinescu constata cu părere de rău că la 20 de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sau grupări locale. Pentru ținutul Botoșanilor, edificatoare sunt Junimea Moldovei de Nord și Revista Moldovei, coordonate de Constantin Iordăchescu și Tiberiu Crudu. Prima publicație apare în perioada 1919-1921 și se identifică cu eforturile intelectualității locale de a contribui la înfăptuirea idealului național prin creații cu rădăcini în cultura poporului, cuprinzând în paginile sale folclor, critică literară, articole științifice, scrieri socio-politice, sub semnătura animatorilor culturali ai zonei - majoritatea cadre didactice -, dar și colaboratori din capitală: Ion Sân-Giorgiu, Artur Enășescu, Dimitrie Iov, George
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Avocații provinciei, în schimb, percep localul ca "singurul loc, unde adevăratul cărturar își poate da întreaga măsură a valorii lui" (Eugen Cialîc). În răspunsul său, Eliade atinge chestiunea sensibilă a complexului provinciei care ar trebui, în opinia sa, eliminat, căci "idealul de aspră spiritualitate creștină" poate fi trăit în orice spațiu românesc. Despre antagonismul centru-provincie notează și un anume Dr. I. G. care recunoaște în revistele regionale adevărate arme de luptă împotriva "acelei prese cotidiene și revistelor literare bucureștene și tot
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de Arte Grafice Viața Românească, Iași, 1927. Mehedinți, S., Profesorul, temelia tuturor reformelor școlare, Editura librăriei Socec & Co., București, 1929. Mihăileanu, M., "În pustiul carierei de profesor secundar", în Revista generală a învățământului, nr. 3-4, 1936. Narly, C., Educație și ideal, București, Editura Casa Școalelor, 1927. Negulescu, P. P., Reforma învățământului - proiecte de legi, Tip. "România Nouă" Th. Voinea, București, 1922. Nistor, Ion, Politica de unitate națională. Discurs la mesajul Tronului rostit de Ion Nistor, ministru de stat, Institutul de arte
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
este Biblia: . Al treilea mijloc este cunoașterea oferită de urmarea unei căi spirituale. 2. Justețea motivațiilor. Motivațiile subiective sunt: orgoliul, ura, mânia, frustrarea, patima puterii, paguba etc. Cel mustrat decodează motivațiile subiective, agresivitatea lor și refuză mustrarea. Motivațiile obiective sunt: idealul, delimitarea ori lupta cu Răul ca principiu, progresul spiritual al celui mustrat, iubirea adevărată de aproape și au frumusețea și puterea de a face ca sfatul și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
cetățean care crede ca în cartea sfântă în tot ce scrie la gazetă, ideile, din care se vede bine că nu pricepe o iotă, se învălmășesc într-un haos amețitor: sursele ipohondriei, legea pensiilor, „legea de murături”, papa și revoluția. Idealul său de republică e cât se poate de domestic și avantajos (leafă bună, nu se mai plătește bir ș.a.m.d.). Dar, dacă așteaptă de la „revuluție” un „ce profit”, Conul Leonida, el însuși, nu ar mișca la o adică nici un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
nici alte tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache, mai imbecil decât prolixul Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Acesta va fi nevoit să conducă manifestația în onoarea decrepitului șantajist, întruchipare a degenerescenței unei clase și a unor idealuri. În farsa D-ale carnavalului (1885), virtuozitatea tehnică predomnește. Observația caracterologică nu și-a pierdut din agerime, dar autorul pare că se lasă furat de mecanica vivace a unor întâmplări, de coloritul unor nostimade. Intriga, încurcată și descurcată cu brio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
semnând Gheorghe de la Odobasca (familia Orleanu deținea, în ținutul Focșanilor, moșia Odobasca), încercări nuvelistice ziarului „Adevărul” și versuri revistei „Contemporanul”. Apoi, sporadic, poeziile sale au mai apărut în „Literatorul”, „Floare-albastră”, „Forța morală”, „Litere și arte”, „Generația nouă”, „Paloda literară”, „Spre ideal”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, „Convorbiri critice”, „Dunărea de Jos”, semnate uneori Orlandi sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre tipărire lui Mihail Dragomirescu, dar manuscrisul s-a pierdut. O. a scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]