15,170 matches
-
i-a fost deloc greu să-și recite formula și să toarne picătura de elixir. În a doua seară însă, s-a întâmplat ceea ce orice ființă cu un dram de judecată ar fi putut ghici. Mohamed era alături de Warda, iar maică-mea s-a strecurat tremurând în odaia lor. Tocmai se pregătea să toarne din lichid când concubina a scos un țipăt ascuțit, așa că taică-meu s-a trezit și, cu un gest de apărare, și-a apucat fragilul agresor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai trăsese la loc vălul, în pofida prafului de pe drum. M-am întors spre ea și am privit-o îndelung, pentru prima dată de atâta timp. Nu era mai puțin bucălată decât atunci când o văzusem venind spre noi agățată de brațul maică-sii, pe tartană. Pielea nu-i era mai puțin trandafirie. Buzele nu-i luceau mai puțin. Cu toate astea, khôlul întins pe pleoape o făcea să pară femeie. La fel și silueta. De altfel, în vreme ce o tot observam, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la nașterea fiului ei? „Nu-ți urez să ai minte, căci va trebui s-o pui în slujba celor puternici; îți urez să ai noroc, pentru ca oamenii deștepți să fie în slujba ta.“ Probabil că același lucru l-a dorit maică-mea atunci când m-am născut, a încheiat Zeruali, râzând din toată inima. Întrevederea i-a părut încurajatoare tatei, deși interlocutorul i-a cerut la sfârșit un răgaz de gândire; voia să-l pună pe monarh la curent cu proiectul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
căpăta o casă în imediata vecinătate, uneori rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam niște curmale ascultând cu o ureche distrată trăncăneala celor două femei. Deodată, un nume. M-am apropiat: — Au avut chiar și timp să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi tu despre femei? — Știu ce trebuie să știu. A schițat un zâmbet; privirea mea hotărâtă l-a înghețat. S-a întors spre maică-mea, părând să întrebe dacă trebuia să continue o astfel de conversație cu mine. Cum ea îi făcea semn că da, Sara răsuflă adânc și își puse greoi mâna pe umărul meu: — Femeile lui Zeruali trăiesc îngrădite în harem; tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aparține sora ta? Turbam: — Nu ți se pare scandalos că o fetiță de treisprezece ani trebuie dată ca răsplată unui negustor bătrân la încheierea unei învoieli? — La vârsta mea, doar naivitatea mai izbutește să mă scandalizeze. M-am întors spre maică-mea, arțăgos: — Și tu crezi că individul ăsta are dreptul să stoarcă bani de la musulmani, să-și ia o sută de neveste în loc de patru, să-și bată astfel joc de Legea lui Dumnezeu? Ea își află adăpost îndărătul unui verset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre fetele lui, Fatima, născută la Fès în anul de dinaintea sosirii noastre și a cărei mamă, singura soție pe care a avut-o Khâli, murise aducând-o pe lume. Copila fusese crescută de bunica mea, apoi, după moartea acesteia, de maică-mea, căci unchiul nu mai voise să se recăsătorească, temându-se desigur că o mașteră s-ar arăta nedreaptă față de fetele lui. Având doisprezece ani la moartea tatălui ei, Fatima mi se păruse întotdeauna firavă, ursuză și fără urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a țipat. Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat că Mariam nu e sora mea; abia peste trei ani m-am bucurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
serii, mi-am făcut apariția pentru câteva clipe la sărbătoarea femeilor, cât să zăresc silueta Hibei, de care aveam să fiu lipsit încă o săptămână. Când am ieșit, Fatima a venit după mine în cameră, desigur împinsă de la spate de maică-mea. Mi-a luat mâna și a început s-o sărute în neștire. — Ți-am displăcut noaptea trecută. Fără să răspund, m-am întins pe partea stângă și am închis ochii. S-a aplecat peste mine și a îngăimat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni nu poate învăța meserie fără să-și zdrelească mâinile sau să-și ușureze punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă descurajeze, spusele ei mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Îmi îmbrăcasem straiele maghrebine și, după ce am trecut de incinta din Fès, mi-am acoperit fața cu un taylassan. Nu voiam să se afle de sosirea mea înainte de a-i fi întâlnit pe ai mei. Ai mei, adică taică-meu, maică-mea, Warda, Sarwat, fiica mea de șase ani, cât și Harun și Mariam, pe care nu trăgeam nădejde să-i văd, dar de la care așteptam vești. Cu toate astea, nu m-am putut împiedica să mă opresc pentru început în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a trezit zgomotul unei căderi. Era lungit pe jos, în patio, unde se plimbase nervos încă de dimineață. Capul i se lovise de marginea bazinului. Nu mai sufla. O fiebințeală îngrozitoare mi-a năvălit în piept. Mi-am ascuns obrazul. Maică-mea a continuat fără să se uite la mine: — În fața vitregiei, femeile se încovoaie, iar bărbații se frâng. Tatăl tău era prizonierul amorului propriu. Eu am fost învățată să mă supun. — Și Warda? — Ne-a părăsit după moartea lui Mohamed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-o facă pe gratis. I-am spus că nu era nevoie, explicându-i că în țara mea nu exista obiceiul ăsta, lucru de care s-a arătat surprinsă și contrariată. Fiica mea mi s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Djeddah. În portul acela ocolit de belșug, puține lucruri meritau să fie văzute. Majoritatea locuințelor sunt căsuțe din lemn, în afară de două moschei vechi și de câteva hanuri. Se cuvine să mai semnalăm o cupolă modestă unde se pretinde că Maica Noastră Eva, mama muritorilor, și-ar fi petrecut câteva nopți. În anul acela, orașul era sub administrația provizorie a unui amiral otoman, care se descotorosise de fostul cârmuitor, fidel mamelucilor, aruncându-l de pe un vas într-o zonă unde mișunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Relația părinților mei era solidă ca stânca. Cel mai fericit mariaj de pe stradă. Nu că asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându-se beți, mame care se încurcau cu lăptarul, tot felul. Veneau la maică-mea să le dea sfaturi. —Și te uitai la ce făcea ea? —N-am plănuit niciodată asta. Dar cuplurile își făceau apariția în camera noastră de zi, cerându-i mamei să le arbitreze. „Hai să vedem ce are doamna Costello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apropiindu-se, poate, sau glasul lui strigând-o de pe drumul de deasupra. Vocea din mintea ei i se adresa lui Dumnezeu, Tatăl în care susținea că nu mai crede, Dumnezeul pe care îl abandonase în mod oficial la școala de maici. Îl ruga, te rog, te rog, orice altceva poți să-mi faci, dar nu-l lăsa să moară. Te rog, Doamne, ține-l în viață. Cum a putut să-i dea voie să facă asta, s-o lase pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi imitat-o pe una din maicile de la școală. Dar Maggie se ruga să meargă. A, vrei Betleem? Nu părea s-o creadă. Mergi la Betleem? A, nu dragă, Doamne ferește! Rabinul termină acum de cântat și se băgă în discuție. —Trebuie să ajungi la Betleem? Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de maici... - Vă deranjează dacă Îndrăznesc să definesc metoda dumneavoastră de cercetare ca ecletism? a continuat surâzătorul Zoran. - Un binevoitor ar fi găsit, sunt sigur, un sinonim mai agreabil - sincretism, de exemplu. Sau interdisciplinaritate. - Când un savant - pentru că profesorul Adam Adam este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aș fi avut, dar m-a Împiedicat un impuls de copil naiv care, căpătând mașinuța dorită, n-o ia din prima la smotocit: mai Întâi o admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez ce revelații voi afla Între acele coperte din piele, foarte dichisite, Închizându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
general. Că tatăl lui a fost trimis să comande nu știu ce regiment în Chișinău și mama lui, actriță în Moscova, n-a vrut să-l urmeze. Cum taică-su s-a încurcat cu o basarabeancă, șefă pe la propagandă, a divorțat de maică-sa și a trăit mulți ani așa, în amantlâc, cu femeia aceea. A crescut fără tată. Generalul se stabilise definitiv la Chișinău. În vacanțe, când era mai mic, îl mai chema la el. A fost de câteva ori, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care mai apoi le căuta În băltoacele pe care le formase marea printre stînci, Întrebîndu-se prin ce capriciu bizar al Creatorului le pedepsise Natura cu o asemenea Înfățișare. Să fi avut oare dreptate copilașii care Îi strigau pe stradă că maică-sa se culcase cu Însuși dracul? Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea de pe insula La Tortuga și debarcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Chiar a rămas cu gura căscată când am zis asta. — Deci e adevărat! Să mă ia naiba, Stace, de ce-mparți camera cu moșu’? E-nsurat, nu? O să te bagi în belele, fato, dacă n-ai grijă. Și-oricum, de ce te lasă maică-ta să-mparți camera cu el? — Îi place de el, Nishe, tu nu-nțelegi. Am întrebat-o dacă poate să rămână, că... păi, nu se știe niciodată. Am planuri cu el, Nishe. Oricum, n-are unde să doarmă altundeva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ia de la capăt, nu? Nu poate să bea doar unu’, că-i ca o boală și că dacă bea unu’ nu poate - efectiv nu poate - să se-abțină să bea așa multe și se face pulbere și-o bate pe maică-ta și i se-ntâmplă toate chestiile-alea, nu? — Mda. — Și cu drogații - la ei e la fel. Nu ca atunci când iau puștii niște speed sau din astea, sau iarbă, sau se-amețesc din când în când de probă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și nu numai, care în scrierile lor au lăsat mărturie peste veacuri cu privire la timpurile cărora le-au fost contemporani, sau despre care au cules informații. „Bunica Dosia”, adevărată rememorare de pateric, în care vizualizăm iarăși candela, arzând voios în fața icoanei Maicii lui Dumnezeu, în fața căreia, cea care fusese botezată Feodosia, dar era numită „lelica Dosia” și „bunica Dosia”, va trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu le cunoșteau. Dar au fost și din cele care i-au făcut să râdă. Înainte de a pleca să se culce, s-au înțeles pentru a doua zi; băiatul trebuia să plece la ora șase dimineața la tăiat păpușoiii, iar maică-sa să vină puțin mai târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]