14,486 matches
-
tutelează, discreționar, acest spațiu hărăzit, n-aș produce, evident, noutate. Deși, iată, chiar ea, ordinea, e cea care face frapanta diferență. Franckfurt/Main, fericită simbioză a goticului bătrîn cu noua arhitectură, pare clișeul încîntător aseptic al calculatorului de performanță. Un pic de dezordine, o scăpare, o neglijență aud șoapta insidios neaoșă în Trompa lui Eustache ar da bine... Nu, acolo, am Main, nu. 7 iunie Revenirea partidelor istorice după '89 se consumă în climatul sulfuros al unei Românii care, în 50
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar mi se pare absolut obligatoriu pentru un spirit cît de cît viu să-și dorească, la un moment dat, să facă și altceva. Radical altceva. După hidosul interstițiu totalitar, nu știu, dar spiritul parcă vrea ceva frumos, ceva un pic mai frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare castanelor, după care ne-am despărțit. Ne revedem tot mai rar, nu fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o săptămînă de trăit". E genul de anecdotă după care se topește monstrul academic Ravelstein, apelînd pentru asta la nesecata mină a prietenului său, naratorul din recentul roman omonim, alias Saul Bellow (Nobel, 1976). Asta, așa, ca să mai schimbe un pic ștaiful de campus cu relaxata deriziune. Istoria picturii românești e o perpetuă schimbare. Schimbare de canon, schimbare de optică personală. Dacă nu avem în vedere canonul pre-Aman, oricum nestructurat, apoi cel postmodern, la fel de precar aglutinat, atunci putem numi două mari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Schimbarea! Schimbarea! Și tot așa... 29 noiembrie Întrebat în legătură cu disputa scriitorilor ieșeni, am răspuns, într-un firesc subsidiar, că ar fi bine ca și în tagma plasticienilor, a "fraților care văd" (Paul Eluard), să existe voci care să răscolească un pic relieful local, atît de marcat încă de un mandarinat pe cît de prăfuit, pe atît de discreționar.. Și sugeram implicarea vocilor tinere. Aseară, ieșind din clădirea atelierelor din Armeană, pe lîngă mine au trecut cîțiva juni spre atelierele lor de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simplu memorabilă, în stare a da de gîndit multora și mult timp. Ceea ce a și reușit. Secolul care a expirat a stat, sapiențial, sub apăsarea frazei sale. Numai pe cutiile de chibrituri n-a fost gravată. Și, revenind încă un pic la Gambrinus, să cogităm, între două halbe, că omul n-a fost în stare cu toate sculele lui de ultimă oră să prevadă un biet cutremur de pămînt, d'apoi viitorul. Și încă: dacă n-a fost în stare, pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că tentativa de a se arunca de pe trunul Eiffel eșuase pe motiv că, dîndu-și seama că nu are ciorapii curați și astfel s-ar fi făcut de rîs ajuns pe caldarîm, a renunțat. E de observat, nu?, umorul (chiar dacă un pic negru) și de-o parte, și de cealaltă. Nici o reținere însă în relatarea aceluiași Cioran, altădată, privind relația sa de copil cu groparul cimitirului din natalul Rășinari, care-i facilita jocul de fotbal cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o inefabilă alchimie a artei practicate în acest oraș între orașele țării. La parterul impozantului Braunstein se află pe cale de a deveni și ea impozantă Galeria Cupola. Un scurt interludiu anecdotic, și asta doar din dorința de a pigmenta un pic așa cum îi și priește unei voioase rememorări momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și premierul masivei restaurații de-acum sînt precauți în considerațiuni politice, graseiatul ministru Rrrrăzvan spune curajos lucrurilor pe nume: "Acum și aici asistăm la confruntarea dintre artiști și "putere""... Observați că ghilimelele conțin și cîtimea de cinism aferent. Extrapolînd un pic chestiunea, să observ ceea ce se vede cu ochiul liber, adică agresiva ofensivă a actualei puteri neocomuniste, care, debarasîndu-se de ultimele redute ale unei opoziții anemiate de infiltrările securiste ale deceniului încheiat, impune în toate planurile vieții sociale un climat dictatorial-clientelar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu același lucru se poate spune ca să divaghez un pic ludic despre... antiesopismul unei frumoase franțuzoaice, Catherine Millet, care n-a fost nevoită nicicînd să-și dedubleze natura intimă. Acum în vîrstă de 54 de ani, critic de artă și directoare a prestigioasei reviste Art Press, a șocat recent publicul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd incontinent. Dinescu, frînîndu-și din cînd în cînd febricitatea în vizibil complexat trac. Întîlnindu-se însă amîndoi de fiecare dată (chiar cu admonestarea glumeț-malițioasă a rezoneurului că gestualul amic e un pic de stînga...) în turniruri vivante, în tentă cordială. Și ca să aduc tonalitatea mai spre zona în care, fatalmente, mă mișc să evoc, tot așa, un cuplu pe cît de firesc profesional, pe atît de bizar comportamental: Catargi-Musceleanu. Primul, de mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și nerenunțînd la ea nici azi, păstrîndu-se, distins, în vetustețea ei nobilă, care ne reamintește ceva pierdut pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe scena Filarmonicii a aterizat superba nălucă. Aterizat: pentru că peste marea orchestră, peste sala arhiplină a planat întîi calm și prevenitor, după care s-a înclinat nesfîrșit fîlfîita arătare, ieșită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compozițională, colinele acestea mirifice încă se mai ofereau, generoase, ca eden inconfundabil, celor cu șevaletul în spinare. Era încîntător să nimerești șansă rară peste un Cămăruț, un Craiu, un Popa, un Agafiței, un Hîrtopeanu, ieșiți incognito... la peisaj, cum un pic argotic-artizanal se numea pe-atunci vitalul act al instalării șevaletului în natură. Nu e de omis, desigur, hedonismul comod care motiva întrucîtva acest gen de peisaj. Era, fără doar și poate, mai lesne(a) să te așezi pe trepied și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
socialist, o tehuie navetă generalizată, în care... cadrele universitare se călcau pe bombeuri în nodurile de cale ferată. Studenții? Ce distinse viitoare cadre de nădejde pentru societatea multilateral dezvoltată! Unde-i Heidelberg-ul românesc de altădată? Asta, doar ca să cădem un pic în operetă. (Deși, de dramă e vorba.) Pentru că țării, înțeleptei Românii gîndite de bărbații ei înțelepți, îi erau suficiente trei importante universități: Iași, București, Cluj, acestea asumîndu-și, în timp tocmai prin unicitatea lor prestigiul asemănător celor din partea selectă a Europei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cravata coajă de lămîie...). În momentul însă în care aflu că e unul din stimabilii profesori mediciniști, atunci percepția-mi privindu-l se modifică radical. În sensul unei reconfortante juxtapuneri la vulgaritatea care ne agresează zilnic. Iată, zic extrapolînd un pic exagerat ce bine ar fi ca tot mai multe personaje de această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care nu fusese urîțită de comunism, așa arăta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă: mă apropii hoțește de copleșitoarea pînză și pipăi, medical, degetul mare al despuiatei între cei doi domni îmbrăcați: ei, bine, e aceeași materialitate a pastei ca la Rafael, ca la Giorgione. Poate un pic mai... Mai cum? Dar nu asta, sigur, i-a scandalizat pe filistinii juriului, ci doar (exterior picturii) teatralizarea, înscenarea nerușinată, lipsită de moral și de prințip. La întoarcerea în atelier, recuperatoriu, voi deschide rosul album și voi regăsi în el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de vorbe. Prea complicată, nu?, perifraza asta, pentru a spune, de fapt, un lucru simplu: fiți, rogu-vă, cu toții, invitații mei diseară, pe la șase, la Palatul Culturii, în Sala Voievozilor, unde se va consuma propriu-mi vernisaj. Ar suna un pic a neobrăzare dacă m-aș trezi vorbind așa, despre pictura proprie, fără să spun, imediat, că în ani și ani pictor fiind, am privit cu interes și, adesea, cu dragoste, la ceilalți pictori, ba, de nenumărate ori, am și scris
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa, o intrigă în canonică tăietură sofocliană, ci, de-andoaselea, o revărsare continuă de "replici", de pe urma cărora rămînem doar cu acoperita constatare că păpușarul acestor personaje este el însuși un personaj, dotat cu un ieșit din comun apetit metaforic (poate un pic nesupravegheat), dar oricum meritînd atenția unei critici literare încă reticente, dar care, sigur, va veni. Nu e la îndemîna oricărui condeier să spună: "tu te întinzi pe jos și noi călcăm pe tine pînă cînd, orbi, îți învățăm trupul pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu riscul de-a produce accident stradal, prosperul pictor ține morțiș (de ce?) să-mi destăinuie ultimul lui tun. Foarte bine. Să-i spun, la rîndu-mi, că ieri, chiar ieri, mi-a apărut un masiv album monografic? Ridicol. Îl felicit fără pic de rîcă și ne dorim amîndoi reîntîlnirea. E de plecat, de ce nu, de la particularul situației pentru a ajunge la... la ce? La generalul privind climatul de-acum, nu cu totul nou în lumea occidentală, oarecum nou la noi. De amînat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cumpere o limuzină de pe tabloul pe care i l-a plătit pe loc magnatul de vreme nouă. Chestiune de destin, nu? Și de limuzină. 21 iunie Mai întîi însă, ca manevră metodologică: De ce Brâncuși? De ce nu Paciurea? De provocat un pic enigma. Pentru că enigmă e, pînă la un punct, decizia pe care o ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era ilustrat, hélas, cu silueta-mi ostentativ elegantă: costum, papion. Iar titlul paginii, vag proletcultist, ce-i drept: Val Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită, întîi, de Galeria Orizont din București) era o imensă boare gri, pe mari suprafețe, în care, dreptu-i, bîntuie desculții lumii, nefiind convins atunci, ca și-acum că demersul meu era unul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evident, de la ideea că nu atît formațiunea supranumită partid suferă de-un virus necunoscut pînă acum, cît, vai, polul stîngii actuale, asumate, cum altfel?, de aceasta, s-ar afla în impas de nutriție. Îngrijorare întru totul justificată, dacă intrăm un pic în pielea celor aflați la ananghie. Să intrăm, că n-om fi chiar atît de haini încît să nu le recunoaștem panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tinde să se răspândească către toate clasele sociale, dar emergența acesteia aparține păturilor superioare ale societății: "Cât timp moda va fi un simbol al apartenenței la o clasă socială și cât timp oamenii simt impulsul de a se strecura un pic mai aproape de clasa socială considerată superioară lor, mereu va exista tendința ca moda să fie imitată în cercurile sociale inferioare celor care instituie moda" (E. Sapir, 1931/2007, 43). Imitarea modei claselor sociale bogate a dus la nivelarea psihologică a
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a descoperit, a devenit din ce în ce mai subțire și în final a dispărut asemenea ceții în lumina soarelui. Când poemul Troilus și Cresida a fost scris, ceața nu dispăruse complet, și personajele, deși complete în execuție și în concepție, sunt percepute un pic vag, neclar, din cauza vălului care se interpunea.”982 Cresida rămâne un prototip al feminității enigmatice, nu este cochetă, ci frumoasă, bună, veselă, nu se aruncă dintru început în mirajul dragostei propus de Pandar, ci analizează, cugetă, cântărește evenimentele în care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
multe anse capilare în paralel (3050), ceea ce face ca rezistența la curgere să fie extrem de redusă. Presiunea intracapilară depinde în ultimă instanță de presiunea arterială sistemică. Presiunii hidrostatice de la nivelul capilarelor (PH) i se opune presiunea hidrostatică din capsula Bowman (PIC) precum și gradientul presional osmotic dintre sângele din capilarele glomerulare și ultrafiltratul din spațiul capsular. Acesta practic nu are proteine; diferența de presiune este egală cu presiunea oncotică (coloid-osmotică) a plasmei (PCO) (fig. 99). Ca urmare presiunea efectivă de filtrare (PEF
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
să treacă prin nici o încăpere de locuit, de serviciu sau încăpere de mașini alta decât compartimentele pompelor de marfă sau compartimentele de pompe. 3.1.4 Mărfurile care fac obiectul Codului nu trebuie să fie transportate în nici unul din tancurile picului prova sau picului pupă. 3.2 Încăperi de locuit, de serviciu, încăperi de mașini și posturi de comandă 3.2.1 Nici o încăpere de locuit, de serviciu sau nici un post de comandă nu se va amplasa în interiorul zonei de marfă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/149868_a_151197]