15,139 matches
-
și alta; dar întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit."” În viziunea sa, un principe ar trebui să fie preocupat doar de putere și să se supună doar regulilor care duc spre succes în acțiunile politice. Machiavelli credea că aceste reguli pot fi descoperite, prin deducție, din practicile politice ale vremii, ca și ale perioadelor anterioare. Formularea de către Machiavelli a
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
afirma în jurnalul său: “Voi fi un cercetător al vieții. zen înseamnă muzică, zen înseamnă artă, zen înseamnă mișcare...”. Nishida, considerat cel mai mare filozof japonez al acestui secol, a căutat mijloacele cu care să rezolve problema care l-a preocupat de-a lungul întregii sale vieți: găsirea unui cadru conceptual pentru experiența furnizată de zen. Când David A. Dilworth a scris despre opera lui Nishida, nu a menționat cartea de debut în clasificarea lui utilă. În această carte numită "Zen
Nishida Kitaro () [Corola-website/Science/302498_a_303827]
-
artă și universitate, etc. La începutul anilor 60, când a scris cartea, Toffler trăgea concluzia că după ce "primele corvezi de a asigura bunăstarea materială a majorității americanilor s-au cam terminat ... o națiune în curs de maturizare începe să se preocupe de calitatea existenței. Acesta este sensul ascensiunii consumatorilor de cultură." În această carte Alvin Toffler prezintă fenomenul "exploziei culturale" care s-a accentuat foarte mult după cel de-al Doilea Război Mondial în Statele Unite. Cartea e structurată în patru părți
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți dintre cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
contribuție de seamă a lui Papahagi, "Basme aromâne", a surprins „duhul aromânilor" atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul "Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
română sau macedoromână" (Viena, 1813) a lui Mihail G. Boiagi. A îngrijit "Studii istorice asupra Peninsulei Balcanice" de Ioan D. Caragiani. Aceste lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească. S-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Caragiani. Aceste lucrări, devenite rare, sunt veritabile monumente de limbă, de importanță capitală pentru filologia și lingvistica românească. S-a preocupat, mai cu seamă, de istoria, geografia, etnografia și folclorul macedoromânilor. Și-a extins cercetările și asupra meglenoromânilor. A fost preocupat de toponimele balcanice și de relațiile culturale aromânești. Deosebit de interesante rămân în literatura de specialtate numeroasele sale etimologii. Sub egida Academiei Române, a publicat cel mai bogat material folcloric cules din aproape toate provinciile locuite de aromâni. Pericle Papahagi a fost
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
părți din Calea Lactee denumită "Sectorul Koprulu": Terran (în română: "tereștrii", denumiți de obicei Terrani de jucătorii români), oameni exilați de pe Pământ, capabili de a se adapta oricărei situații; Zerg, o rasă extraterestră asemănătoare insectelor, aflată în căutarea perfecțiunii genetice și preocupată de asimilarea altor rase; și Protoss, o rasă umanoidă, dotată cu tehnologie avansată și puteri psionice, care încearcă să-și păstreze civilizația și codul filozofic strict de a trăi de invazia Zerg. "StarCraft" a fost lăudat pentru ideea inovatoare de
StarCraft () [Corola-website/Science/302893_a_304222]
-
unor baze politico-militare în Sicilia, le-a impus protectoratul sau cand Herion era să-i calmeze. În 269 î.Hr., cănd Romă avea de furcă cu alti mercenari campanieni la Rhegium și în Calabria, mamertinii s-au pus sub protecția Romei preocupate de lichidarea ultimelor rezistente etrusce. Comițiile centuriate, împotriva ezitărilor senatului, acceptă colaborarea cu mamertinii și apărarea Messanei împotriva agresiunii Cartaginei. Românii aveau o slăbiciune pentru osci. Trupele române alunga din Messana garnizoana cartagineza, abia instalată, si in 263 î.Hr., a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
A refuzat confruntarea decisivă cu forțele militare punice și a dus la un război de uzură, de hărțuire și slăbire progresivă a forțelor lui Hannibal. În Hispania, românii îl înving pe Hasdrubal. S-au ivit divergențe între patricienii care se preocupau de salvarea Romei și plebea care milită pentru cauză Italiei, sperând să obțină noi pământuri.După expirarea mandatului dictatorului, Romă trimite în sud o armată numeroasă. Consulul patrician recomandă prudență, pentru că trupele lui Hannibal erau obosite și înfometate, dar plebea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
forțat de trupele sale, pleacă din Dacia. Îl va învinge pe Filip la Verona. Filip este ucis, iar fiul sau este ucis de pretorieni în 249. Decius este confirmat de senat ca împărat și a fost numit „Traianus”. A fost preocupat în scurtă să domnie cu persecuțiile creștine. Fiindcă și-a părăsit postul, Decius a lăsat Peninsula Balcanică pradă goților și triburilor înrudite. S-a întors să-i alunge pe invadatori, ce au ocupat Tracia. A fost învins de goți la
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
de către parți, Odentah din Palmyria și-a asumat apărarea imperiului de către invadatorii perși, cucerind Mesopotamia,Armenia și Ctesiphon, iar după moartea sa, Zenobia a creat un regat compus din Siria, Fenicia, Iudeea, Egipt și Asia Mică. Claudius Goticul s-a preocupat de goti, dar a neglijat noile imperii formate. Spania a iesit din Imperiul Gallic si a fost macnat de revoltele militarilor insubordonati. Zenobia isi extindea imperiul ocupand Antiochia. Trupele acesteia au intrat in Egiptul Inferior, iar in 270 a cucerit
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
care refuzau vechile religii, iar lăcașele creștine erau dărâmate, iar creștinilor le erau confiscate proprietățile. Împărații ilyri, ca Claudius al II-lea Gothicus, Aurelian, Probus, Carus și fii săi au încercat să rezolve criză. Claudius al II-lea s-a preocupat de stoparea năvălirilor goților, victoria de la Naissus aducându-i "cognomen-ul" de "Gothicus". Aurelian a structurat religios imperiul, creând o ierarhie divină, în vârful căreia se așeza zeul sau protector, Sol Invictus, căruia îi erau subordonați ceilalți zei din Panteon
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
fără ură. Este necesar să se respecte succesiunea cronologică, iar faptele să fie localizate. Istoricul trebuie să-și expună punctul de vedere, să nu se limiteze la o simplă prezentare a faptelor, ci să caute și cauzele lor, să se preocupe de psihologia personalităților. Stilul istoricului nu trebuie să aibă însă asprimea din tribunale și împunsăturile de idei obișnuite în forum. În general, trebuie să aibă în vedere că, prin exemplele, bune sau rele, pe care le oferă, istoria este o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fie că el nu le le-a abordat, considerându-le neesențiale). Suetonius a fost primul autor al literaturii de scandal. Avea un plan structurat și a urmărit fidel: familia, nașterea, educația, tinerețea etc. A pus accent pe viața privată, nefiind preocupat de viața politică, fiind defavorabil majorității împăraților, cu excepția lui Augustus. "Istoria Augustă" a fost o colecție anonimă de biografii imperiale. Nu se știe cine a scris-o sau anul scrierii. Acoperă perioada 117-284, iar unele biografii sunt pierdute. Această colecție
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor - și "Cronica Universală" (model ce avea să fie continuat timp de 1000 de ani), care începe cu Facerea Lumii, calculată de Eusebiu în 5198 î.Hr. Versiunea integrală în limba greacă s-a pierdut, păstrându
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Curent ideologic și cultural, promova raționalismului, avand caracter laic, antireligios, anticlerical. Combătea fanatismul dogmelor și era pentru răspândirea culturii în popor și o literatură preocupată de problemele sociale și morale. S-a remarcat Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778), un filozof francez de origine geneveză, scriitor și compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărîtor, alături de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
lipsa obiectivității documentelor din arhivă. A utilizat în scrierile sale o mare cantitate de documente, inclusiv rapoartele ambasadorilor venețieni și a pus accent pe ideea de stat, considerat forma superioară de organizare a istoriei. Friedrich Dohlmann a studiat revoluțiile, fiind preocupat de realizarea unității naționale a Germaniei, dar și de modul de păstrare a tradițiilor în față forțelor revoluționare. A scris Istoria Revoluției engleze și Istoria Revoluției franceze. Heinrich von Sybel a fost preocupat de protejarea Germaniei de o catastrofă similară
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoriei. Friedrich Dohlmann a studiat revoluțiile, fiind preocupat de realizarea unității naționale a Germaniei, dar și de modul de păstrare a tradițiilor în față forțelor revoluționare. A scris Istoria Revoluției engleze și Istoria Revoluției franceze. Heinrich von Sybel a fost preocupat de protejarea Germaniei de o catastrofă similară prin care a traversat Franța în timpul dictaturii iacobine. A scris "Istoria perioadei revoluției", studiind arhivele din Paris și a prezentat revoluția ca un dezastru pentru masele populare. Johann Gustav Droysen a scris "Istoria
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mitologizate, perfecțiunea democrației americane fiind imaginară. Cartea nu descrie doar democrația americană, ci și democrația ideală sau utopică. Susținea că egalitatea era inevitabilă, că va înlocui inegalitatea Vechiului Regim. Consideră că oamenii iubeau mai mult egalitatea decât libertatea. Nu este preocupat de cauzele egalității, ci de consecințele acesteia. Concluzionează că egalitatea impusă de revoluție eșuează într-o negare a libertății. Libertatea este valoarea cea mai de preț a nobilimii. Însă egalitatea devenea inevitabilă, astfel, consideră necesitatea înglobării ideii de libertate alături de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în 1919), "Erasmus" (în 1924) și "Homo Ludens" (în 1938). "Amurgul Evului Mediu" a avut titlul inițial "Secolul Burgundiei", cu subtitlul "Studiul despre felul de viață și de gândire în secolele XIV-XV în Franța și Țările de Jos". S-a preocupat, cu predilecție, de istoria mentalităților, fiind interesat de idei, emoții, imagini, sentimente. Descrie evul mediu târziu ca pe o perioadă decadentă și pesimistă. S-a ocupat de ideea de cavalerism, imaginea vieții și morții, stilizarea dragostei, emoția religioasă, imaginația, noțiunile
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
înainte de epoca industrială". Paul Thomspon a fost editor al revistei "Oral History". Paul Slack a fost istoric al mediului urban specializat în istoria Angliei, scriind "Impactul ciumei în Anglia în epoca Tudorilor și Stuarților". În SUA, Richard Hofstadter s-a preocupat de istoria socială. Istoria economică apare, inițial, în facultățile de economie. S-a bazat pe modele matematice sotisficate, studiind date statistice pentru identificarea factorilor creșterii economice. La sfârșitul anilor '60 au apărut lucrări ce tratau rolul sclavagismului în economia americană
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
fie tocmai persoană care conduce astăzi comisia însărcinată cu investigarea crimelor comunismului.” Despre Tismăneanu, Tom Gallagher observa că: “Tismăneanu s-a întors din exil mult mai puțin marcat de valorile civice americane - aspect datorat, probabil, lumii academice din SUA, frecvent preocupată de feude ideologice sau atrasă de marxism, uitând de marile valori autohtone.” Tismăneanu l-a cooptat în comisie pe Sorin Antohi, dovedit ulterior colaborator al Securității și care a recunoscut că ar fi mințit în legătură cu deținerea diplomei de doctorat. Antohi
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei, ca locțiitor de mitropolit, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant. În cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme administrative și economice, ci și de restaurarea unor monumente de artă bisericească din cele patru eparhii pe care le-a condus (îndeosebi Putna, Bistrița, Slatina, Râșca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Bărboi, toate în Arhiepiscopia Iașilor) și
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
și vicepreședinte al ei, din 1977), a colaborat la diferite reviste literare, sociale și politice din țară. Uniunea Scriitorilor l-a premiat de două ori (1964 și 1974). A fost un eseist virtuoz. În romanele sale pentru adulți l-a preocupat lumea universitară și tehnocrată. A participat la toate manifestările culturale ale liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” și ale Bârladului. A decedat la 14 noiembrie 1991 în orășelul Königswinter, vecin cu fosta capitală Bonn a RFG. A fost căsătorit cu Gertrud Gregor
Constantin Chiriță () [Corola-website/Science/298983_a_300312]