14,128 matches
-
Pierre") și stă pe locul întâi, iar rema (partea de enunț care constituie o informație nouă pentru destinatar) ("mange une pomme") este pe locul al doilea, iar vorbitorul nu face niciun efort pentru că acesta să fie rolul părților logice ale propoziției. Predicatul poate avea două sau trei feluri de complemente în același timp: direct, indirect, circumstanțial. Dacă are complement direct, acesta stă înaintea celorlalte, iar dacă are câte unul din toate cele trei feluri de complemente, ordinea acestora este complement direct
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ordinea acestora este complement direct + complement indirect + complement circumstanțial: "Leș enfants ont acheté des fleurs à leur maman à l’occasion de la fête des Mères" „Copiii i-au cumpărat flori mamei lor cu ocazia Zilei mamelor”. În franceză nu există propoziție fără subiect exprimat prin cuvânt aparte, în afară propoziției imperative. De aceea, daca subiectul nu este exprimat printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și atunci topica naturală
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Leș enfants ont acheté des fleurs à leur maman à l’occasion de la fête des Mères" „Copiii i-au cumpărat flori mamei lor cu ocazia Zilei mamelor”. În franceză nu există propoziție fără subiect exprimat prin cuvânt aparte, în afară propoziției imperative. De aceea, daca subiectul nu este exprimat printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și atunci topica naturală a propoziției este diferită de cea canonica. Locul acestor
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
subiect exprimat prin cuvânt aparte, în afară propoziției imperative. De aceea, daca subiectul nu este exprimat printr-un cuvânt accentuat, atunci este exprimat printr-un pronume neaccentuat. Și complementele pot fi exprimate prin pronume neaccentuate, și atunci topica naturală a propoziției este diferită de cea canonica. Locul acestor pronume este după subiect și direct înaintea predicatului: Predicatul poate avea numai două asemenea complemente. Ordinea acestora unul față de celălalt depinde de felul pronumelor și, în cazul celor personale, de persoana lor. Dacă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
persoana lor. Dacă este vorba de două pronume personale, unul este complement direct, celălat - complement indirect: Un pronume personal poate fi asociat și cu un pronume adverbial. În acest caz, pronumele personal este totdeauna pe primul loc: Într-o asemenea propoziție, locul complementului exprimat printr-un adverb poate fi între verbul auxiliar și forma de participiu trecut, sau după acesta. Există mai mulți factori care determină una sau cealaltă poziție. Dacă adverbul este relativ scurt și nu este complement de loc
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
l’ai rencontré là-bas" „L-am întâlnit acolo”, "Tu ț’es levé tard ce matin" „Te-ai sculat târziu azi dimineață”. Numai prin topica și prozodie În comunicarea prin limba, rolul de tema și cel de remă al părților de propoziție privite din punct de vedere gramatical depinde de situație și de intențiile vorbitorului sau ale scriitorului. De aceea tema nu este totdeauna subiectul. O intrebare precum "Quand vas-tu à la poste ?" „Când mergi la poștă?” se referă la complementul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
mâine?”, adică se referă la predicat, răspunsul este același din punct de vedere gramatical și al conținutului că cel precedent, "Demain, je vais à la poste" „Mâine merg la poștă”, dar aici "Demain" a devenit tema prin plasarea la începutul propoziției și cu pronunțarea pe un ton mai înalt a ultimei silabe, cea accentuată, în timp ce "je vais à la poste" a devenit remă. Complementul indirect și oricare complement circumstanțial poate fi tema, ba chiar pot exista și două teme într-o
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
și cu pronunțarea pe un ton mai înalt a ultimei silabe, cea accentuată, în timp ce "je vais à la poste" a devenit remă. Complementul indirect și oricare complement circumstanțial poate fi tema, ba chiar pot exista și două teme într-o propoziție, exprimate cu două complemente diferite, dintre care cea mai importantă este pe primul loc: "En Laponie, en été, îl y a beaucoup de moustiques" „În Laponia, vara, sunt mulți țânțari”. Mai ales în limba scrisă, cănd complementul circumstanțial este pe
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Une heure plus tard se produisit un évènement imprévu" „Cu o oră mai târziu se produse un eveniment neprevăzut”, "Ensuite seront désignés leș lauréats" „După aceea vor fi desemnați premianții”. Și predicatul verbal poate deveni tema prin inversarea locului părților propoziției canonice: "Pierre, Paul, Mărie et Juliette ont été reçus" „Pierre, Paul, Mărie și Juliette au trecut la examen” → "Ont été reçus Pierre, Paul, Mărie et Juliette" „Au trecut la examen Pierre, Paul, Mărie și Juliette”. În afara chestiunii temă-remă este de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Paul, Mărie et Juliette ont été reçus" „Pierre, Paul, Mărie și Juliette au trecut la examen” → "Ont été reçus Pierre, Paul, Mărie et Juliette" „Au trecut la examen Pierre, Paul, Mărie și Juliette”. În afara chestiunii temă-remă este de menționat cazul propoziției incidente în limba scrisă. În această topica este predicat + subiect, fie că acesta este un cuvant accentuat sau un pronume personal neaccentuat: "Arrêtez-vous, hurla le gendarme en pointant son arme" „Opriți-vă, urlă jandarmul îndreptându-și armă către ei”, "Qu
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de limbă familiar și complementul direct poate fi tema: "J’adore le chocolat" „Îmi place foarte mult ciocolată” → "Le chocolat, j’adore" „Ciocolată îmi place foarte mult” (cu accentul cel mai puternic pe predicat). În exemplele de până aici, modificarea propoziției canonice în necanonica implică numai schimbări de topica și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
și prozodice (de accentuare și de înălțime a vocalei accentuate). Acest procedeu este mai puțin frecvent în franceză decât în română, deoarece topica acestui tip de propziție este mai puțin liberă în franceză. Cu construcții implicând cuvinte suplimentare În franceză, propoziția necanonica diferă de cele mai multe ori de cea canonica nu numai prin trăsături de topica și prozodice, ci concomitent cu acestea prin construcții realizate cu unele cuvinte suplimentare. În una din aceste construcții, ultima vocală accentuată din tema are o înălțime
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
din aceste construcții, ultima vocală accentuată din tema are o înălțime mai mare decât ultima vocală accentuată a remei, iar tema este reluată în remă de către un pronume neaccentuat. Asemenea tema poate fi: Alt procedeu prin care o parte de propoziție devine tema este trecerea predicatului la diateza pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de propoziție devine tema este trecerea predicatului la diateza pasivă: "Pierre accuse Paul" „Pierre îl acuză pe Paul” → "Paul est accusé par Pierre" „Paul este acuzat de Pierre”. În limba vorbită este posibilă scoaterea în evidență a unei părți a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
a propoziției numai prin accentuare mai puternică, ce implică și creșterea înălțimii vocalei accentuate: Scoaterea în evidență sesizabila și în scris are loc prin construcții cu cuvinte suplimentare. Una dintre construcțiile de scoatere în evidență este "c’est" + parte de propoziție (inclusiv grup de cuvinte) de scos în evidență + pronumele relativ "qui/que". Aceasta constituie totodată și atribuirea rolului de remă. Construcția cu "qui" scoate totdeauna în evidență subiectul. De alfel, în franceză, acesta nu poate fi scos în evindență în
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
înțelesul de scoatere în evidență: "La capitale de la France, c’est Paris" „Capitala Franței este Parisul” (nu alt oraș). De menționat că, dacă "C’est Paris" este accentuat mai slab și urmat de o scurtă pauză (în scris virgulă), sensul propoziției este cu totul diferit, de prezentare: "C’est Paris, la capitale de la France" „Acesta e Parisul, capitala Franței”. Construcția cu "que" scoate în evidență cel mai adesea un complement: C’est cela même que l’auteur voulait démontrer „Tocmai această
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
brave type qu’est Pierre" sau "C’est un brave type que Pierre" „E un tip de treabă Pierre”. Nu trebuie confundată construcția de scoatere în evidență cu "que" cu una scrisă la fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
fel, dar în care "que" introduce o propoziție atributiva. În scris și fără un context corespunzător, de exemplu "C’est la cravate que je préfère" se poate interpreta în două feluri. Dacă "la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva), dar dacă nu este scos în evidență, avem o frază cu sensul „Este cravată pe care o prefer” (față de altă cravată). Unei părți de propoziție nu numai i se poate atribui rolul de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
la cravate" este scos în evidență, avem o propoziție cu sensul „Cravată o prefer” (față de altceva), dar dacă nu este scos în evidență, avem o frază cu sensul „Este cravată pe care o prefer” (față de altă cravată). Unei părți de propoziție nu numai i se poate atribui rolul de tema, ci se poate și scoate în evidență prin acest procedeu. Subiectul exprimat prin substantiv poate fi scos în evindență reluându-l prin pronumele personal formă accentuată corespunzător: Leș vrais coupables, eux
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de forma accentuată "cela" sau varianta acestuia din limba vorbită, "ça": "Cela/Ça, c’est vrai" „Această/Asta e adevărat”. Scoaterea în evidență a complementului direct seamănă cu cea a subiectului, inclusiv prin faptul că și acesta ajunge la începutul propoziției: Acest procedeu este folosit și pentru scoaterea în evidență a celorlalte complemente: Numele predicativ exprimat prin adjectiv poate fi scos în evidență în două sensuri: Cu această din urmă construcție se poate scoate în evidență și numele predicativ exprimat prin
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
ambiția să facă”. Cu "voilà" poate fi scos în evidență și subiectul unui predicat nominal: "Le hasard est la clé de l’évolution" „Întâmplarea este cheia evoluției” → "Le hasard, voilà la clé de l'évolution" „Întâmplarea, iată cheia evoluției”. Specificul propoziției interogative franceze este că întrebarea totală și oricare dintre întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
întrebările parțiale poate fi formulată în una, două, trei sau patru feluri, fără deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
deosebiri de sens. Între construcțiile lor diferențele sunt numai de registru de limbă. Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o a patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Aceasta are trei construcții. Unei întrebări că „Vii?” îi corespund următoarele construcții franceze: Observații: Propoziția exclamativa cu predicat nominal poate fi alcătuită cu construcția a treia a propoziției interogative: "Est-elle jolie !" „Ce drăguță e!” Întrebările referitoare la majoritatea părților de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o a patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui vient ?" și "Qui est-ce qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
persoană are două variante: "Qui vient ?" și "Qui est-ce qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există două cazuri: De menționat cele două forme ale cuvântului interogativ în funcție de locul său și faptul că construcția cu cuvântul interogativ la sfarsitul propoziției este specifică registului familiar. Întrebările referitoare la numele predicativ sunt de mai multe feluri, în funcție de scopul întrebării, de ce fel de cuvânt exprimă această parte de propoziție și de ce fel de cuvânt exprimă subiectul întrebării: Întrebarea referitoare la complementul direct nume
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]