14,579 matches
-
Singapore este Bukit Timah Hill, la 166 m. La sud de Singapore, în jurul gurii de la Singapore River și ceea ce este acum la Downtown Core, era în trecut singura zonă urbană cu concentrație mare de locuitori, în timp ce restul terenului era fie vegetație sud-tropicală fie era utilizat pentru agricultură. Din anii 1960, guvernul a construit noi cartiere de oraș în împrejurimi, teritoriul devenind peisajului urban construit în întregime. Autoritatea de dezvoltare urbană a fost înființată la data de 1 aprilie 1974, fiind responsabilă
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
vara fusul orar. Lungimea zilei este aproape constantă de-a lungul anului din cauza localizării țării foarte aproape de Ecuator. Aproximativ 23 de procente din suprafața Singapore-ului constă în pădure și rezerve naturale. Procesul de urbanizare a desființat mai multe domenii de vegetație de pe insula principală din sud, singura zonă înverzită rămasă în această zonă fiind Bukit Timah Nature Reserve. O multitudine de parcuri sunt menținute cu intervenția omului, cum ar fi grădinile botanice din Singapore. Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
suprafața insulei sunt acoperite de munți și dealuri, câmpia ocupând mai puțin de o treime. Principali munți sunt: Xueshan, Taidong, Zhongyang și Yushan. Partea centrală este înaltă. Vârful Yushan, cel mai înalt al insulei, are o altitudine de 3997 m. Vegetația și fauna: Pădurile acoperă aproape jumătate din insulă, în special pădurile subtropicale. Aici cresc peste 4000 de specii de arbori. Fauna este specifică climei și vegetației. Clima este subtropicală. Temperaturile sunt mari, media anuală este aproximativ 22℃(cu excepția munților). Insula
Taiwan () [Corola-website/Science/298178_a_299507]
-
înaltă. Vârful Yushan, cel mai înalt al insulei, are o altitudine de 3997 m. Vegetația și fauna: Pădurile acoperă aproape jumătate din insulă, în special pădurile subtropicale. Aici cresc peste 4000 de specii de arbori. Fauna este specifică climei și vegetației. Clima este subtropicală. Temperaturile sunt mari, media anuală este aproximativ 22℃(cu excepția munților). Insula este afectată de musoni. Zăpada cade doar la altitudini de peste 3000 m. Partea de nord a insulei are un sezon ploios, care durează din ianuarie până la
Taiwan () [Corola-website/Science/298178_a_299507]
-
este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(...) Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu această ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renașterea acesteia, retrezirea la viață, ceea ce este și semnificația centrală a sărbătorii”. Marcel Lutic a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
pătrați - este împădurit, iar țara este bogată în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri. Conform World Wide Fund for Nature și
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
iar cea minimă de −35 °C. Cea medie anuală este de 9,1 °C. Cantitatea anuală de precipitații este de 450-550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, iar această permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360-380 mm. Durata perioadei de vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară - 290-300 zile, durata insolației - 2050-2100 ore. Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) - 510-545
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
Cea medie anuală este de 9,1 °C. Cantitatea anuală de precipitații este de 450-550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, iar această permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360-380 mm. Durata perioadei de vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară - 290-300 zile, durata insolației - 2050-2100 ore. Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) - 510-545 mm, inclusiv 344-372 mm în perioada
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
anuală de precipitații este de 450-550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, iar această permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360-380 mm. Durata perioadei de vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară - 290-300 zile, durata insolației - 2050-2100 ore. Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) - 510-545 mm, inclusiv 344-372 mm în perioada caldă (aprilie-octombrie) și doar 165-171 mm în perioada rece
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
fiind formată dintr-o rețea de râuri scurte, cu un ridicat potențial energetic și din numeroase lacuri (cea mai mare concentrare din Europa). Râurile formează cascade datorită văilor glaciare aici aflându-se cele mai mari căderi de apă din Europa. Vegetația. Elementul caracteristic al acesteia îl constituie pădurea (îndeosebi de conifere) cu excepția Islandei în care pădurile sunt aproape absente. Populația și așezările omenești. Europa Nordică este cea mai puțin populată regiune a Europei; deși ocupă o întindere considerabilă, concentrează o populație
Europa de Nord () [Corola-website/Science/297481_a_298810]
-
consilieri), ales în 14 iunie 2015, este următoarea: are 49 localități: 2 orașe, 30 comune și 17 sate. Pentru a vedea repartizarea localităților la 1930 vedeți Localitățile raionul Edineț la 1930. Rezervația include masivul de pădure Fetești, împrejurările lui cu vegetație ierboasa și defileul râulețului Draghiște (provine de la drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
și pitorești din bazinul râului Racovăț și din nord-vestul R. Moldova. Rezervația include lotul de pădure Gordinești, situat în dreapta r. Racovăț și masivul de pădure Stanca, situat în stânga r. Racovăț, o fâșie de 200 m lățime pe parcursul din stânga râului cu vegetație petrofită ierboasă. Adăpostește în arealul ei specii rare și unice de fauna salbatică și floră (crușinul, crinul de pădure, lăcrimioara, floarea de piatră etc.). Localnicii au compus mai multe legende și cântece închinate Racovățului și rezervației “La Castel”. Chiar și
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
ale Banatului nu pot fi omiși cei doi vulcani stinși de la Lucareț și Gătaia: Piatră Roșie (altitudine 211 metri), respectiv Șumigu (altitudine 200 de metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizata și acoperită cu vegetație, Dunele de nisip de la Deliblata, (Șerbia). Vezi și Paore Etnografie
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
și de munte, zonele de câmpie din Muntenia fiind foarte puțin populate datorită vastelor păduri ale Teleormanului și ale Vlăsiei care se întindeau de la râul Olt până pe teritoriul Bucureștiului de astăzi și a Bărăganului, în care predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești, începând cu domnia lui Basarab I sau
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
sa pe structurile vechiului con de dejecție al râului Prahova, ce trece prin albia situata în prezent la circa 25 km - vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est. Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a orașului. În prezent vegetația este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm, spațiile verzi și parcurile fiind destul de restrânse (zona bulevardului, parcul de la Sala Sporturilor, parcul din nordul orașului, parcul „Mihai Viteazul
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). Grădina conține pe teritoriul său peste 10 000 specii de plante din toate colțurile lumii, fiind structurată pe mai multe sectoare: ornamental, fitogeografic, sistematic, economic și medicinal. Flora și vegetația românească sunt reprezentate prin plante din câmpiile transilvane, Munții Carpați, Banat, etc. Printre atracțiile grădinii se numără "Grădina japoneză" (o grădină în stil japonez cu un pârâu și o căsuță în stil japonez), "Grădina romană" cu vestigii arheologice din vechea
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
pe departe suficiente. La momentul de față grădina deține peste 10 000 de specii de plante, număr foarte mare pentru o grădină botanică, fapt care a dus la o evaluare a Grădinii printre cele mai prestigioase din lume. Flora și vegetația din țara noastră este reprezentată foarte bine prin plante aduse din Banat, Moldova, Oltenia, dunele maritime ale Mării Negre, Câmpia și Podișul Transilvan, dar și din Munții Carpați. Relieful variat a permis aducerea de plante din munții Caucaz, Balcani, Himalaya, dar
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
alergică, astm, leziuni urticariene de contact) la sfârșitul verii - începutul toamnei, fiind unul dintre factorii agravanți ai astmului bronșic. Ambrozia este o specie de buruiană originară din America de Nord. Agreează clima caldă, lumina și ploile de vară. Nu agreează copacii și vegetația deasă. Apare de la nivelul mării până la înălțimea de 400 m. Crește în grădini, în culturile de cereale și de florea-soarelui respectiv în zonele lăsate în paragină (de aici denumirea populară: iarbă de paragină) cum ar fi pe marginea drumurilor și
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
lăsate în paragină (de aici denumirea populară: iarbă de paragină) cum ar fi pe marginea drumurilor și a căilor ferate, în apropierea dărâmăturilor pe santierele de construcții, în zone unde s-a depozitat pământ excavat, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute. Conform descrierii datat din 1958 lui Wagner și Beals din SUA ambrozia a fost descoperită și identificată ca buruiană în 1838. Conform lui Basett și lui Crompton (1975) ambrozia a fost studiată de către Palliser în 1863. În
Ambrozie (plantă) () [Corola-website/Science/317042_a_318371]
-
este conceput ca lac compensator, care asigură umplerea cu apă a lacurilor de pe raza Municipiului București în perioada februarie - martie, în vederea pregătirii pentru agrement și, prin debit suplimentar, primenirea apei din acest lacuri, în scopul evitării fenomenului de înflorire a vegetației subacvatice. În urma analizelor apei efectuate de Administrația Națională Apele Romane (A.N.A.R.) și a Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București (A.L.P.A.B.), s-au constatat următoarele:<br> În lacul de acumulare Buftea valorile pH-ului sunt normale depășind limitele impuse
Lacul Buftea () [Corola-website/Science/317155_a_318484]
-
în orașe decât în sate. Treptat, aceste păsări au devenit antropofile, fiind observate tot mai rar în afara așezărilor omenești. Altitudinea maximă la care viețuiesc lăstunii este de 2.200 m deasupra nivelului mării. Lăstunii vânează insecte în spații largi cu vegetație erbacee: pajiști, pășuni, terenuri agricole; de regulă în apropierea râurilor sau lacurilor. Comparativ cu alte rândunici, se țin mai mult pe lângă copaci pentru ca să se odihnească. În locurile iernării sunt întâlniți pe landșafturi similare, dar duc un mod de viață nomad
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
înglobeze semnificații și sensuri poetice, să dea unei funcțiuni lirismul necesar, să facă din construcție arhitectură. Pentru a poetiza reflexul, arhitectura românească a liniat registrul de ferestre cu multiple și complicate forme geometrice. O rețea în care reflexul norilor, al vegetației, al caselor înconjurătoare se supune unui control numeric capabil să singularizeze și să fărâmițeze imaginile venite din exterior." „Echilibrat și calibrat cum este, decorul de lemn al pereților de sticlă și lemn constituie nouă scriere, care se suprapune zonei tăcute
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
permanenți, din care cauză este considerat oraș-fantomă. Pe vremea când orașul era locuit, apa potabilă era asigurată prin pompare din stratul freatic, în prezent este adusă cu trenul. Datorită locației în deșert nu au putut fi plantați pomi sau altă vegetație. Calea ferată care trece prin localitatea Cook este cel mai lung tronson de linie dreaptă, din lume, cu o lungime de 478 km. Cook este singurul loc de oprire al trenului de pasageri în deșertul Nullarbor. În prezent (2010) localitatea
Cook, South Australia () [Corola-website/Science/318192_a_319521]