144,219 matches
-
1637 fortăreața apărată de 4.000 de turci cu 200 de tunuri și au stăpânit-o timp de 5 ani. În iunie 1641, cazacii au rezistat unui asediu al armatei otomane. În 1642, după retragerea turcilor, țarul a convocat o adunare populară - Zemski Sobor - care a decis să predea fortăreața pentru a evita un război total cu Imperiul Otoman. Înainte de apleca din castel, cazacii au distrus toate fortificațiile. Orașul a trebuit să treacă de-a lungul istoriei de multe vicisitudini. În timpul
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
Rusiei a reprezentat actul prin care Biserica Ortodoxă Rusă și-a afirmat statutul de independență și separarea de Patriarhia Constantinopolului. În 1598, Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându-se odată cu el. Boris Godunov a convocat o adunare națională a boierilor, clericilor de frunte și a oamenilor din popor, ‘‘Zemski Sobor”, care l-a proclamat țar. Mai multe facțiuni boierești au refuzat însă să recunoască această decizie. Recoltele proaste din perioada 1601 - 1603 a provocat o foamete de
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
încă un impostor, Dmitri al III-lea, dar a fost arestat în scurtă vreme și executat. În 1612, armata de sub comanda prințului Dmitri Pojarski au reușit până în cele din urmă să-i alunge pe polonezi. În anul 1613, o nouă Adunare a Țării (zemski sobor) l-a proclamat țar pe boierul Mihail Romanov, astfel începând domnia de 300 de ani a Dinastiei Romanov. Războiul polono-rus s-a încheiat cu Armistițiul de la Deulino din 1618, care a restaurat temporar dominația polono-lituaniană asupra
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
a și pierdut. El a susținut lucrări de îmbunătățire a navigației pe râul Sangamon. Înainte de alegeri, Lincoln servise cu grad de căpitan în miliția statului Illinois în timpul . La întoarcere, Lincoln și-a continuat campania pentru alegerile din 6 august pentru Adunarea Generală a statului Illinois. La , era înalt și „destul de puternic pentru a-și intimida orice rival”. La primul discurs, când a văzut cum un susținător al lui era atacat, Lincoln l-a apucat pe atacator de „gât și de turul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
dreapta sa influență în lume ...” La sfârșitul lui 1854, Lincoln a candidat ca Whig pentru Senatul SUA din partea statului Illinois. La acea vre,e, senatorii erau aleși de legislativul statului. După ce a condus în primele șase tururi de scrutin în adunarea din Illinois, a început să piardă din susținere, iar Lincoln i-a instruit pe susținătorii săi să voteze pentru , care în cele din urmă l-a învins pe principalul adversar . Partidul Whig era ireparabil scindat de către Legea Kansas-Nebraska. Lincoln scria
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
un înscris de "habeas corpus." Taney, acționând ca judecător de circuit, a emis înscrisul, afirmând că suspendarea prezidențială este neconstituțională, deoarece este prerogativa Congresului. Lincoln a ignorat . Armata a ocupat Baltimore-ul și agenții federali au încarcerat o treime din membrii Adunării Generale a statului Maryland. Lincoln i-a eliberat doar după ce a luat sfârșit amenințarea confederată asupra Marylandului; Merryman a fost eliberat și el în iulie. După bătălia de la Fort Sumter, Lincoln a realizat importanța preluării imediate a controlului executiv asupra
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
înseși fuseseră secătuite de război și structura confederală însăși era vag definită, aproape inactivă și slab prezentă. Toate aceste cauze au determinat din partea acelor oameni extraordinari, participanți în toate fazele creării Statelor Unite, supranumiți Founding Fathers, să ia măsuri excepționale de adunare a forțelor, a minților creatoare și de punere în comun a experienței și gândirii lor colective. Rezultatul a fost crearea Constituției Statelor Unite ale Americii între februarie și septembrie 1787, un act normativ puternic care corecta majoritatea deficiențelor constatate anterior. Astfel prin procesul
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
Sistematizarea este numele atribuit programului inițiat de Nicolae Ceaușescu în 1974, cu scopul de a urbaniza, reorganiza și uniformiza localitățile urbane și rurale. În acest scop, Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr.58/29-10-1974 "privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale". În practică programul a constat în demolarea parțială sau totală a satelor și orașelor în configurația lor de până la acea dată, și reconstruirea după principii
Sistematizare (istoria României) () [Corola-website/Science/302328_a_303657]
-
primele moschei din vechime, dar și cele ale islamului conservator wahabit. Prima minaretă a fost construită în anul 665 la Basra în Irak în timpul domniei califului omeiad Muawiyah I. Acesta a încurajat construirea minaretelor, care erau folosite de muezini pentru adunarea musulmanilor la rugăciuni, ele fiind un corespondent al turlelor cu clopot ale bisericilor creștine. Pentru fiecare moschee adhan-ul se face de către un muezin ce anunță musulmanii. Adhan-ul este chemarea musulmanilor la rugăciunile zilnice ale sallah-ului. În țările unde comunitățile islamice
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
înscrise în actul Unio Trium Nationum ("Fraterna Unio") o națiune "tolerată", acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea înainte de 1800. La 2 februarie 1438 s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum” ("Fraterna Unio").
Fraterna Unio din 1437 () [Corola-website/Science/302365_a_303694]
-
Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta. Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta. Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclamă Republica Bănățeană și declară că va rămâne atașat noului guvern maghiar. Manevra însă nu era deloc agreeată de români care o vedeau ca pe o încercare de a împiedica unirea Banatului cu Regatul
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei națiunii române." Consiliul Militar Național Român se impune încă din primele zile cu o importantă forță politică
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
între femei, dacă provoacă scandal public cu închisoarea de la șase luni la doi ani". Termenul de "scandal public", considerat incert, a iscat dezbateri aprinse în Parlamentul României din 1936. Codul Penal din 1936 a fost revizuit în 1968 de Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România. Noua lege avea să lovească dur minoritățile sexuale, considerate de regimul ceaușist "infractori de drept împotriva persoanei". În noul Cod Penal a apărut un capitol întreg referitor la "infracțiunile privitoare la viața sexuală". Trei noi
Articolul 200 () [Corola-website/Science/302399_a_303728]
-
consiliului la Paris, pe 16 ianuarie 1920, la șase zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles. În noiembrie, sediul central al Societății s-a mutat la Geneva, localitate în care s-a desfășurat, la 15 noiembrie 1920, prima Adunare Generală, cu reprezentanți din 41 de state. Limbile oficiale folosite în cadrul Societății Națiunilor erau franceza, engleza și spaniola (din 1920). Societatea avea în vedere adoptarea limbii esperanto ca limbă de lucru și încuraja folosirea acesteia, însă niciuna din opțiuni nu
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
colțuri în cadrul unui pentagon albastru. Acestea simbolizau cele cinci continente și cele cinci rase globale. Deasupra și dedesubtul emblemei se afla numele în engleză ("League of Nations"), respectiv în franceză ("Société des Nations"). Principalele instituții structurale ale Societății au fost: Adunarea; Consiliul și Secretariatul Permanent (condus de Secretarul General și cu sediul la Geneva). Aceasta aveau două aripi importante în: Curtea Permanentă de Justiție Internațională și Organizația Internațională a Muncii. Pe lângă acestea, au existat mai multe agenții și comisii auxiliare. Bugetul
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
de Secretarul General și cu sediul la Geneva). Aceasta aveau două aripi importante în: Curtea Permanentă de Justiție Internațională și Organizația Internațională a Muncii. Pe lângă acestea, au existat mai multe agenții și comisii auxiliare. Bugetul fiecărei instituții era alocat de Adunare (Societatea era sprijinită financiar de statele membre). Relațiile dintre Adunare și Consiliu nu erau definite în mod explicit, iar, cu puține excepții, competențele lor erau în mare parte asemănătoare. Fiecare organ putea face față oricărei probleme, în sfera de competență
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
două aripi importante în: Curtea Permanentă de Justiție Internațională și Organizația Internațională a Muncii. Pe lângă acestea, au existat mai multe agenții și comisii auxiliare. Bugetul fiecărei instituții era alocat de Adunare (Societatea era sprijinită financiar de statele membre). Relațiile dintre Adunare și Consiliu nu erau definite în mod explicit, iar, cu puține excepții, competențele lor erau în mare parte asemănătoare. Fiecare organ putea face față oricărei probleme, în sfera de competență a Societății, care putea afecta pacea mondială. Probleme și sarcini
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
iar, cu puține excepții, competențele lor erau în mare parte asemănătoare. Fiecare organ putea face față oricărei probleme, în sfera de competență a Societății, care putea afecta pacea mondială. Probleme și sarcini deosebite se puteau îndrepta la Consiliu sau la Adunare. Informațiile se puteau transmite de la un organ la altul. Unanimitatea a fost necesară pentru adoptarea deciziilor atât a Adunării, cât și a Consiliului, cu excepția problemelor de procedură și a altor cazuri specifice, precum admiterea noilor membri. Acest regulament general în
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
sfera de competență a Societății, care putea afecta pacea mondială. Probleme și sarcini deosebite se puteau îndrepta la Consiliu sau la Adunare. Informațiile se puteau transmite de la un organ la altul. Unanimitatea a fost necesară pentru adoptarea deciziilor atât a Adunării, cât și a Consiliului, cu excepția problemelor de procedură și a altor cazuri specifice, precum admiterea noilor membri. Acest regulament general în cea ce privește unanimitatea a fost recunoașterea suveranității naționale. Societatea căuta soluții de acord comun și nu prin dictate
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
și sectorul de informații. Fiecare sector era responsabil pentru întreaga activitate oficială a secretariatului legată de domeniul aparte și se ocupa cu organizarea tuturor întrunirilor și conferințelor, funcționând ca serviciul civil al Societății. În 1931, numărul personalului era de 707. Adunarea era alcătuită din reprezentanții tuturor statelor membre ale Societății. Fiecare stat putea avea până la 3 reprezentanți și un singur vot. Adunarea se întrunea la Geneva, iar după primele sesiuni din 1920, următoarele sesiuni se desfășurau în septembrie, o dată pe an
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
cu organizarea tuturor întrunirilor și conferințelor, funcționând ca serviciul civil al Societății. În 1931, numărul personalului era de 707. Adunarea era alcătuită din reprezentanții tuturor statelor membre ale Societății. Fiecare stat putea avea până la 3 reprezentanți și un singur vot. Adunarea se întrunea la Geneva, iar după primele sesiuni din 1920, următoarele sesiuni se desfășurau în septembrie, o dată pe an. Funcțiile speciale ale Adunării cuprindeau admiterea noilor membri, alegerile periodice ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
reprezentanții tuturor statelor membre ale Societății. Fiecare stat putea avea până la 3 reprezentanți și un singur vot. Adunarea se întrunea la Geneva, iar după primele sesiuni din 1920, următoarele sesiuni se desfășurau în septembrie, o dată pe an. Funcțiile speciale ale Adunării cuprindeau admiterea noilor membri, alegerile periodice ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
după primele sesiuni din 1920, următoarele sesiuni se desfășurau în septembrie, o dată pe an. Funcțiile speciale ale Adunării cuprindeau admiterea noilor membri, alegerile periodice ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla activitatea Adunării. Consiliul era compus din reprezentații principalelor puteri aliate (Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia) și din patru membri nepermanenți aleși pe termene
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
admiterea noilor membri, alegerile periodice ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla activitatea Adunării. Consiliul era compus din reprezentații principalelor puteri aliate (Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia) și din patru membri nepermanenți aleși pe termene fixe. Primii patru membri nepermanenți ai Consiliului au fost Belgia, Brazilia, Grecia și Spania. Structura Consiliului a fost, ulterior
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]