144,219 matches
-
Internațională (redenumită în Curtea Internațională de Justiție), și Organizația de Sănătate (restructurată ca Organizația Mondială a Sănătății) au devenit instituții ONU. Curtea Permanentă de Justiție Internațională a fost asigurată financiar de Pact, dar nu și înființată de acesta. Consiliul și Adunarea au creat constituția acesteia. Judecătorii săi au fost aleși de către Consiliu și Adunare, iar bugetul său fost asigurat de către Adunare. Curtea era alcătuită din șapte judecători și patru judecători adjuncți, aleși pe o perioadă de nouă ani. Curtea a fost
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Organizația Mondială a Sănătății) au devenit instituții ONU. Curtea Permanentă de Justiție Internațională a fost asigurată financiar de Pact, dar nu și înființată de acesta. Consiliul și Adunarea au creat constituția acesteia. Judecătorii săi au fost aleși de către Consiliu și Adunare, iar bugetul său fost asigurat de către Adunare. Curtea era alcătuită din șapte judecători și patru judecători adjuncți, aleși pe o perioadă de nouă ani. Curtea a fost în stare să asculte și să rezolve orice dispută internațională pe care părțile
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
ONU. Curtea Permanentă de Justiție Internațională a fost asigurată financiar de Pact, dar nu și înființată de acesta. Consiliul și Adunarea au creat constituția acesteia. Judecătorii săi au fost aleși de către Consiliu și Adunare, iar bugetul său fost asigurat de către Adunare. Curtea era alcătuită din șapte judecători și patru judecători adjuncți, aleși pe o perioadă de nouă ani. Curtea a fost în stare să asculte și să rezolve orice dispută internațională pe care părțile în cauză le ridicau. De asemenea, Curtea
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
de nouă ani. Curtea a fost în stare să asculte și să rezolve orice dispută internațională pe care părțile în cauză le ridicau. De asemenea, Curtea putea oferi un aviz consultativ asupra oricărei dispute sau probleme trimise de Consiliu sau Adunare. Curtea era accesibilă tuturor națiunilor în anumite condiții generale. Organizația Internațională a Muncii (OIM) a fost înființată în 1919, după fundamentul părții XIII din Tratatul de la Versailles, și a devenit parte din activitatea Societății. OIM era o organizație autonomă cu
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
XIII din Tratatul de la Versailles, și a devenit parte din activitatea Societății. OIM era o organizație autonomă cu propriul organ de guvernare, propria Conferință Generală și propriul Secretariat, deși avea aceiași membri ca și Societatea și supusă controlului bugetar al Adunării. Constituția acesteia era diferită de cea a Societății: delegația a fost acordată nu numai guvernelor, dar și reprezentanților angajatorilor și organizațiilor muncitorilor. Primul director a fost Albert Thomas. OIM a restricționat cu succes suplimentul de plumb peintru vopsea, și a
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
asemenea, Organizația Sănătății a lucrat cu succes cu Uniunea Sovietică pentru prevenirea epidemiei de tifos, inclusiv organizarea unei campanii mari de educație despre boli. Societatea Națiunilor a acordat o atenție serioasă problemei cooperării intelectuale încă de la înființarea acesteia. La prima Adunare (decembrie 1920) s-a cerut participarea Consiliului la organizarea internațională a lucrărilor intelectuale. Consiliul a adoptat raportul prezentat de al Cincilea Comitet a celei de-a Doua Adunări și a invitat un Comitet distins asupra Cooperării Intelectuale să se întâlnească
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
o atenție serioasă problemei cooperării intelectuale încă de la înființarea acesteia. La prima Adunare (decembrie 1920) s-a cerut participarea Consiliului la organizarea internațională a lucrărilor intelectuale. Consiliul a adoptat raportul prezentat de al Cincilea Comitet a celei de-a Doua Adunări și a invitat un Comitet distins asupra Cooperării Intelectuale să se întâlnească la Geneva în august 1922. Filozoful francez Henri Bergson a devenit primul șef la comitetului. Programul de lucru al Comitetului cuprindea: investigarea condițiilor de viață intelectuală, asistență statelor
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
susțineau că aceștia acționau pentru a menține pacea în zonă. În ciuda poziției mari a Japoniei în cadrul Societății, Lytton Report a declarat, ulterior, că Japonia este agresorul și a cerut înapoierea Manciuriei către China. Înainte ca raportul să fie votat de către Adunare, Japonia își anunțase intenția de a pătrunde mai mult în China. Raportul a fost aprobat cu 42-1 în cadrul Adunării, în 1933 (numai Japonia votase împotrivă), dar în loc să-și retragă trupele din China, Japonia s-a retras în calitate de membru al Societății
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
a declarat, ulterior, că Japonia este agresorul și a cerut înapoierea Manciuriei către China. Înainte ca raportul să fie votat de către Adunare, Japonia își anunțase intenția de a pătrunde mai mult în China. Raportul a fost aprobat cu 42-1 în cadrul Adunării, în 1933 (numai Japonia votase împotrivă), dar în loc să-și retragă trupele din China, Japonia s-a retras în calitate de membru al Societății. Potrivit Pactului, Societatea era obligată să răspundă prin sancționarea economică a Japoniei, sau să adune o armată și să
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
descris ca o vânzare totală în vederea lichidării Abisiniei. Hoare și Laval au fost obligați să demisioneze iar guvernele britanic și francez s-au separat de cei doi. În iunie 1936, deși niciun alt șef de stat nu s-a adresat Adunării Societății Națiunilor, în persoană, Haile Selassie a vorbit în cadrul Adunării, cerând ajutor pentru țara sa. Criza din Abisinia a dovedit cum Societatea Națiunilor poate fi influențată de interesele membrilor săi; unul din motivele pentru care sancțiunile nu au fost foarte
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Laval au fost obligați să demisioneze iar guvernele britanic și francez s-au separat de cei doi. În iunie 1936, deși niciun alt șef de stat nu s-a adresat Adunării Societății Națiunilor, în persoană, Haile Selassie a vorbit în cadrul Adunării, cerând ajutor pentru țara sa. Criza din Abisinia a dovedit cum Societatea Națiunilor poate fi influențată de interesele membrilor săi; unul din motivele pentru care sancțiunile nu au fost foarte aspre a fost datorită temerii Marii Britanii și Franței că Mussolini
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
nehotărâre. Era nevoie de un vot unanim din partea a nouă, ulterior cincisprezece, membri ai Consiliului; prin urmare, acțiunea concludentă și ineficientă a fost dificilă, dacă nu chiar imposibilă. De asemenea, deciziile se luau foarte greu, deoarece câteva cereau consimțământul întregii Adunări. Această problemă era cauzată, în principal, de membrii originari ai Societății Națiunilor care nu doreau să accepte o posibilitate ca soarta lor să fie decisă de alte state și, prin impunerea votului unanim, aceștia și-au atribuit puterea veto-ului
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
putere. De asemenea, a criticat propunerea Societății pentru sancțiunile economice deoarece vor fi zadarnice și că „totul este o chestiune de predominare militară”. Tot acesta a avertizat că dezarmarea comună era practic imposibilă. În vreme ce situația din Europa escalada în război, Adunarea a împuternicit Secretarul General pe 30 septembrie 1938 și 14 decembrie 1939 pentru a permite continuarea existenței legale a Societății și să-și mențină activitățile reduse. Sediul Societății, Palatul Păcii a rămas vacant timp de aproape șase ani până la sfârșitul
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
000 de dolari în 1946, inclusiv Palatul Păcii și arhivele Societății au fost dat Organizației Națiunilor Unite, fondurile de rezervă au fost înapoiate națiunilor care le-au furnizat, și datoriile Societății au fost rezolvate. Robert Cecil a afirmat la ultima adunare: Să afirmăm cu îndrăzneală că agresiunea oriunde s-ar afla și oricum poate fi apărată, este o crimă internațională, că este datoria fiecărui stat iubitor de pace să aloce orice forță este necesară pentru a o zdrobi, că mașinăria Cartei
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
unanim: „Societatea Națiunilor va înceta să mai existe, cu excepția scopului de a-i lichida afacerile.” De asemenea, fusese stabilită și data la care să pună capăt existenței Societății, aceasta fiind a doua zi după închiderea sesiunii. Pe 19 aprilie, Președintele Adunării, Carl J. Hambro din Norvegia, a declarat „sesiunea douăzeci și unu și ultima a Adunării Generale a Societății Națiunilor închisă.” Societatea Națiunilor și-a încetat existența în următoarea zi. Istoricul american, David Kennedy susține că Societatea a fost un moment unic când
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
lichida afacerile.” De asemenea, fusese stabilită și data la care să pună capăt existenței Societății, aceasta fiind a doua zi după închiderea sesiunii. Pe 19 aprilie, Președintele Adunării, Carl J. Hambro din Norvegia, a declarat „sesiunea douăzeci și unu și ultima a Adunării Generale a Societății Națiunilor închisă.” Societatea Națiunilor și-a încetat existența în următoarea zi. Istoricul american, David Kennedy susține că Societatea a fost un moment unic când afacerile internaționale au fost „instituționalizate”, spre deosebire de metodele de drept și politice dinaintea Primului Război Mondial
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
specială a Parlamentului din Paris. Au participat nu numai magistrați, care erau de obicei acolo, dar și de aristocrați și prinți de sânge. A fost citită voința regelui și s-a decis viitorul guvern. Ducele de Orléans s-a adresat Adunării. El a declarat cererea sa de regență și a cerut să i se acorde puteri depline. A menționat recenta conversație pe care a avut-o cu bătrânul rege, în care Ludovic a afirmat că va guverna. Parlamentul a răspuns pozitiv
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
200 de galbeni, solicitând la 25 mai 1846 o prelungire a contractului de vânzare a produselor, invocând faptul că încă nu și-a recuperat valoarea investiției. Nikolai Karlovici Giers, viitor ministru de Externe rus, remarca și el în același an adunarea "„cetățenilor”" la Copou, precum și fanfara militară, caleștile boierilor, care fumau pipe, dar și tineri alături de doamne elegante, despre care notează că se fardau excesiv ("„mult sulemenite”"). La 6 septembrie 1846 grădinarul parcului solicita 5.500 de arbori, dintre care 400
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
pietonii aveau la dispoziție un drum șerpuitor printre diverse grupuri de flori. Totodată, întoarcerile trăsurilor au fost facilitate prin proiectarea unor spații circulare dedicate acestui scop. În 1854 grădinarul Rach a solicitat municipalității 10 oameni pentru a-l ajuta la adunarea frunzele de pe alei, curățarea fântânii și plantarea copacilor. În același an, șeful poliției a interzis fumatul de țigări și ciubuce (pipe) în parc, atenționări care au fost publicate în românește, franceză și rusă pe două tăblițe de lemn la intrarea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
SUA al CS) era destul de diferită de funcția modernă de Președinte al Statelor Unite ale Americii. De fapt, acel Președinte nu era nici un șef de stat și nici un șef de guvern, acea persoană nu era nimic mai mult decât un președinte al unei adunări legislative, mai exact un conducător temporar al unei legislaturi a Congress-ului Statelor Unite aflate în faza lor incipientă de organizare. După înlocuirea "Articolelor Confederației" cu moderna "Constituție a Statelor Unite ale Americii", progresiv între 1787 și 1790, funcția de Președinte al Statelor Unite ale Americii al Congresului
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
479 î.Hr.). În toamna anului 481 î.Hr., premergător începerii războiului, la templul lui Poseidon, de pe Istmul Corint, s-au întrunit pentru prima dată delegații din aproape toate polisurile grecești. Întâlnirea s-a transformat într-un mare succes diplomatic al spartanilor. Adunarea a aordat Spartei comanda supremă, terestră și navală, a forțelor panelenice, forțe reunite în acele condiții de necesitate. În fruntea forțelor grecești urmau a se afla cei doi regi ai Spartei, Leonidas și Euribiades. Un al doilea consiliu militar al
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
la nevoie devenea combatant. Abia la douăzeci de ani se ridica la dreptul de adevărat războinic al armatei Spartei, fiind obligat să servească până la vârsta de 60 de ani. La treizeci de ani, războinicul primea dreptul de a participa la adunarea populară, numită "apella". Războinicii de bază erau cei cuprinși între vârstele de 20 și 50 de ani. Cei mai tineri, sau cei cu vârsta cuprinsă între 50 și 60 de ani, erau păstrați în rezerva disponibilă. Abia după 60 de
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
putuse Atica să strângă. Polemarhul din acel an faimos, 490 î.H., era Callimachos, un om ponderat, care a înțeles că nu are decât de câștigat de pe urma experienței îndelungate a lui Miltiades. Tot el a fost acela care a influențat Adunarea cetățenească (Ecclesia) să voteze pentru adoptarea planului de bătaie propus de Miltiades, și anume atacul direct asupra perșilor debarcați la Marathon. Pozițiile ocupate de greci contra inamicului au fost indicate tot de Miltiades, ca și strategia și tactica adoptate în
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
atenuată. Același lucru este valabil și pentru postul de polemarh, devenit eligibil ca și arhonatul. În schimb, corpul celor 10 strategi aleși de triburi capătă o importanță din ce în ce mai mare. Pericolul unor neînțelegeri ăntre strategi era evitat prin procedeul care permitea Adunării cetățenești să încredințeze comanda militară, într-o anumită împrejurare, unui singur strateg din cei 10. Despre atribuțiile Areopagului, în această perioadă, nu se știe prea mult. În orice caz, Areopagul (la origine Consiliul bătrânilor) este și mai mult slăbit prin
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
slăbit prin apariția unei noi instituții, ostracismul, atribuită de tradiție reformelor lui Cleisthenes, în realitate apărută la 2 ani după victoria de la Marathon (488).Ostracismul (ostrakismos), ca instituție, prevedea ca, în timpul celei de a 6-a prytanii a fiecărui an Adunarea cetățenilor (Ecclesia) să fie consultată dacă dorește sau nu să se țină un ostracism (exilarea unui cetățean pe bază de vot; votarea se făcea pe tăblițele de scoică, ostrakon); în caz afirmativ, ostracismul se ținea în timpul celei de a 8
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]