144,219 matches
-
importantă era "Reichstagul (Parlamentul)", care, spre deosebire de Parlamentul Prusiei, avea membrii aleși prin sufragiu direct și egal al tuturor cetățenilor germani de sex masculin. Totuși, legile, pentru a fi aprobate, aveau nevoie și de aprobarea "Bundesrat" (Camera federală a deputaților statelor), adunare în care Prusia avea o influență majoră. În acest fel, Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele. Puterea executivă era apanajul kaizerului, care numea cancelarul federal, primul fiind Otto von Bismarck. Cancelarul era răspunzător numai în fața Împăratului și îndeplinea
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
române au darul ăa pregătească vizitatorul pentru înțelegerea procesului istoric al prăbușirii imperiilor țarist și austro-ungar. Sala Unirii ilustrează desăvârșirea procesului de constituire a statului național român, subliniind rolul marcant al Aradului în cursul lunii noiembrie 1918 pentru organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Steaguri, arme, decorații, acte oficiale ale Gărzilor și Consiliilor naționale române din această perioadă oferă o imagine sugestivă asupra mecanismului realizării marii uniri. Următoarea sală este dedicată perioadei 1919-1947. Este prezentată dezvoltarea
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
dat statutul final al clasei "dvorianinilor", după abolirea titlului de boier. Privilegiile "dvorianinilor" au fost legalizate în 1785 in "Jalovannaia Gramota -Așezământul Privilegiilor" (Жалованная Грамота). Acest act a introdus o nouă organizare a nobilimii: fiecare gubernie și uezd avea propria Adunare Nobiliară (дворянское собрание). Conducătorul acestei adunărie era Lider al dvorianstvo guberniei (uezdului) (губернский (уездный) предводитель дворянства). Dvorianstvo fără moșie (беспоместное дворянство) erau cei înnobilați câtă vreme se aflau în serviciul statului, fără a fi primit și o moșie în dar
Regalitatea și nobilimea rusă () [Corola-website/Science/302874_a_304203]
-
o unitate autosuficientă și autonomă care se întindea pe o suprafață cu o rază de aproximativ 10 km. Erau aproximativ 20 de milioane de "dvori" (gospodării), aproximativ 40% din ele numărând între șase și zece membri. Fiecare obște avea o adunare a populară, "shod" ("selskii shod"), numea un "starosta" (conducător) și un "pisar" (funcționar) care să rezolve toate problemele externe. Pământul și celelalte resurse erau împărțite în cadrul obștei. Pământul era împărțit după calitatea solului în loturi individuale "nadel". Loturile erau redistribuite
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
epoca medievală. Jocul a avut și un pachet suplimentar (engleză: "expansion pack"), numit Age of Empires ÎI: The Conquerors Expansion, care a avut același succes că originalul. The Age of Kings se concentrează pe construirea unei baze, unei armate și adunarea resurselor în scopul de a înfrânge oponenți. Jocul conține și un tutorial cu explicații detaliate despre ce are jucătorul de făcut și cum poate realiza obiectivele. Interacțiunea naivă dintre unități inamice este precum cea din piatra-hârtia-foarfecele, adică unele tipuri de
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]
-
jucătorul care cucerește militar celelalte cetăți ale jucătorilor,care îi elimina pe jucători,care construiește o minune arhitecturală,care găsesc o relicva și o duc la o mănăstire și care domină militar hartă. Unitățile civile,numite "săteni",sunt utilizați pentru adunarea resurselor,ei sunt de sex bărbătesc sau feminin-chiar și așa,sexul nu le afectează abilitățile. Resursele sunt folosite pentru a recruta soldați,construi clădiri și căutarea tehnologiilor. Sunt 4 tipuri de resurse: mâncare,lemn,aur și piatra.Mancarea se obține
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]
-
înțelegere cu Uniunea Sovietică. După insurecția din Praga de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Beneš s-a întors acasă și și-a reasumat fosta sa poziție de președinte. El a fost confirmat în funcție în unanimitate în ședința Adunării Naționale din 28 octombrie 1945. În temeiul articolului 58.5 din Constituție, „fostul președinte va rămâne în funcție până când noul președinte va fi ales”. La 19 iunie 1946 Beneš a fost ales în mod oficial pentru un al doilea mandat
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
comuniști și de alți tovarăși de drum ai acestora, oferind legalitate "loviturii de stat comuniste". La scurt timp după aceea au avut loc alegeri în care votanților li s-a prezentat o listă unică a Frontului Național dominat de comuniști. Adunarea Națională nou-aleasă a aprobat Constituția de la 9 Mai la scurt timp după ce membrii ei au fost învestiți în funcție. Deși nu a fost un document în întregime comunist, el era destul de asemănător cu Constituția Sovietică pe care Beneš a refuzat
Edvard Beneš () [Corola-website/Science/302901_a_304230]
-
tratativelor, în el crescând o aversiune contra Habsburgilor; mai tarziu, atunci când Richelieu a devenit cardinal, "Père Iosif" numit și "eminenta cenușie" (din cauza culorii gri a robei lui) a ajuns omul lui de încredere, aducând pe cale diplomatică servicii importante statului. La adunarea generală din 1614, la care a luat parte ca reprezentant al Clerului din "Poitou", Richelieu a impresionat adunarea printr-un discurs briliant. Maria de Medici, în calitate de regenta (fiind mama regelui Ludovic XIII-lea care era încă minor), îl aduce la
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
și "eminenta cenușie" (din cauza culorii gri a robei lui) a ajuns omul lui de încredere, aducând pe cale diplomatică servicii importante statului. La adunarea generală din 1614, la care a luat parte ca reprezentant al Clerului din "Poitou", Richelieu a impresionat adunarea printr-un discurs briliant. Maria de Medici, în calitate de regenta (fiind mama regelui Ludovic XIII-lea care era încă minor), îl aduce la curtea regală pe Richelieu în 1616. În același an el devine secretar de stat, cu resortul "politica externă
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
la tron. Conde s-a certat cu Maria în 1614, a format în scurt timp o armată însă a primit puțin ajutor și Maria a putut înfrânge mica armată. Cu toate acestea, Maria a fost de acord să apeleze la Adunarea Stărilor Generale să abordeze nemulțumirile lui Condé. Adunarea Stărilor Generale a fost amânată până când Ludovic al XIII-lea a împlinit 13 ani. Deși minoratul lui Ludovic s-a încheiat oficial și regența Mariei s-a terminat, ea a rămas conducătorul
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
în 1614, a format în scurt timp o armată însă a primit puțin ajutor și Maria a putut înfrânge mica armată. Cu toate acestea, Maria a fost de acord să apeleze la Adunarea Stărilor Generale să abordeze nemulțumirile lui Condé. Adunarea Stărilor Generale a fost amânată până când Ludovic al XIII-lea a împlinit 13 ani. Deși minoratul lui Ludovic s-a încheiat oficial și regența Mariei s-a terminat, ea a rămas conducătorul "de facto" al Franței. Începând cu anul 1615
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
facă parte din guvernul antirevoluționar și a devenit ministru de apărare. În decembrie 1918 era unul dintre inițiatorii institutului maghiar de protejarea puterii. În 19 ianuarie 1918 la Gólyavár (un oraș) în fața de o mie de ofițeri a ținut o adunare unde a criticat foarte greu Guvernul Mihály Károlyi. După căderea comunismului lui Kun Béla, Gömbös a intrat în partidul țărănesc condus de István Szabó a fost ales deputat în adunarea națională magiară l-a sprijinit pe Miklós Horthy ca să fie
Gyula Gömbös () [Corola-website/Science/302934_a_304263]
-
oraș) în fața de o mie de ofițeri a ținut o adunare unde a criticat foarte greu Guvernul Mihály Károlyi. După căderea comunismului lui Kun Béla, Gömbös a intrat în partidul țărănesc condus de István Szabó a fost ales deputat în adunarea națională magiară l-a sprijinit pe Miklós Horthy ca să fie ales guvernator. În octombrie 1921 a avut un rol important la bătălia de la Budaörs pentru învingerea lui Carol al IV-lea (la al doilea atentat de putch împotriva lui Horthy
Gyula Gömbös () [Corola-website/Science/302934_a_304263]
-
Pastorală iar între 1929 și 1934), limba greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946 Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului și consilier arhiepiscopesc. Începând cu ianuarie 1934 și până în mai 1945 este redactor al publicației „Telegraful Român”. În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la catedra de Ascetică și Mistică. În
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
El a încercat să reformeze regimul comunist în timpul Primăverii de la Praga, dar a fost forțat să demisioneze în urma invadării Cehoslovaciei de către armatele țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia. Mai târziu, după răsturnarea guvernului în 1989, el a fost președinte al Adunării Federale a Cehoslovaciei, parlamentul țării. Tot în 1989, Parlamentul European i-a decernat lui Dubček Premiul Saharov pentru libertate de gândire. Dubček s-a născut în Uhrovec, Cehoslovacia (pe teritoriul actualului stat Slovacia), la 27 noiembrie 1921 și a crescut
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
formarea statului slovac și s-a transformat în 1948 în filiala slovacă a Partidului Comunist din Cehoslovacia (KSČ). După război, el a urcat în mod constant în ierarhia de conducere a Cehoslovaciei Comuniste. A fost în perioada 1951-1955 membru al Adunării Naționale, parlamentul Republicii Socialiste Cehoslovace. În 1953 a fost trimis la Colegiul Politic din Moscova, pe care l-a absolvit în 1958. În 1955 a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Slovac, iar în 1962 membru al Prezidiului
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
membru al Prezidiului. În 1958 a fost ales membru al Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia, activând ca secretar (1960-1962) și ca membru al Prezidiului (din 1962). În perioada 1960-1968 el a mai fost ales încă o dată membru al Adunării Naționale. În 1963, o luptă pentru putere la conducerea filialei slovace a partidului a dus la înlăturarea lui Karol Bacílek și Pavol David, apropiați ai liniei dure promovate de Antonín Novotný, prim-secretar al KSČ și președinte al Cehoslovaciei. În locul
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
respins această ipoteză din lipsă de dovezi. Dubček a fost forțat să demisioneze din funcția de prim-secretar în aprilie 1969, în urma revoltelor cauzate în perioada meciurilor de hochei dintre echipele Cehoslovaciei și URSS. El a fost reales membru în Adunarea Federală (denumirea de atunci a parlamentului federal) și a devenit purtător de cuvânt. Ulterior, el a fost trimis ca ambasador în Turcia (1969-1970), în speranța că se va refugia în Occident, ceea ce nu s-a întâmplat. În 1970 a fost
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
1969-1970), în speranța că se va refugia în Occident, ceea ce nu s-a întâmplat. În 1970 a fost exclus din Partidul Comunist și a pierdut scaunele de deputat în parlamentul slovac (pe care-l deținuse încă din 1964) și în Adunarea Federală. După excluderea sa din partid, Dubček a lucrat în Serviciul Silvic din Slovacia. El a rămas o figură populară în rândul cehilor și slovacilor pe care i-a întâlnit la locul de muncă, folosind acest respect pentru a-și
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
acea noapte, Dubček se afla împreună cu Havel pe scena teatrului Laterna Magika, sediul central al Forumului Civic, atunci când întreaga conducere a Partidului Comunist a demisionat, eveniment ce a marcat sfârșitul regimului comunist în Cehoslovacia. Dubček a fost ales președinte al Adunării Federale (Parlamentul Cehoslovac)în 28 decembrie 1989 și reales în 1990 și 1992. În momentul răsturnării conducerii comuniste, Dubček a descris Revoluția de Catifea ca o victorie a "ideii socialismului uman" pe care o promovase el. În 1990 a primit
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
a susținut un discurs adresat absolvenților promoției 1990 de la Universitatea Americană din Washington, D.C.; aceasta a fost prima sa călătorie în Statele Unite ale Americii. În 1992 el a devenit conducătorul Partidului Social-Democrat din Slovacia și a reprezentat acel partid în Adunarea Federală a Cehoslovaciei. La acel moment, Dubček a sprijinit pasiv unirea teritoriilor cehe și slovace într-o federație cehoslovacă împotriva înființării unui stat slovac independent. Dubček a murit pe 7 noiembrie 1992, ca urmare a rănilor suferite într-un accident
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
simbolistica și relațiile de familie și de clan. Sunt construite spații de comerț și de dezbateri politice. În spațiul dintre colinele Palatin, Capitoliu și Velia au fost construite stabilimente publice ca Curia Hostilia-locul de întrunire a Senatului și Comitium-spațiul de adunare a poporului, un templu închinat lui Vulcan, unde s-a descoperit piatra neagră a lui Iupiter cu o inscripție ce conține cuvântul "recei" ("rex"). Ceramica grecească figurată din depozitul votiv al sanctuarului oferă imaginea zeului Vulcan reintorcandu-se în Olimp
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
el s-a menținut stăpân până la cucerirea romană. Societatea etruscă era caracterizată de o structura oligarhică, iar nobilii dominau cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau o funcție relevanță în viață politică, dar și în cea privată a etruscilor. Familia etruscă era împărțită în multe ramuri. Erau religioși, crezând că zeii intervin fără încetare în viață oamenilor, iar prezicătorii specializați, haruspicii, deslușeau
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
regale, dar a ridicat templul Triadei Capitoline. Romanii se mândreau de ctitorirea ce avea un caracter complex, de contribuția regilor și comunităților, susținând superioritatea acestora față de greci, având descendența divină direct din zei. Administrativ, există un sfat "senatus" și o adunare a poporului-comitia curiată, ce avea atribuții religioase, fiind alcătuită cenzitar pe criterii fiscale și militare. Regalitatea era veche, adăugându-se rolul carismatic al suveranului, având că principiu asocierea prin căsătorie cu o fiica și electivitatea, cu intervenția interregnum-ului, asigurat de
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]