141,440 matches
-
generalul Maurice Janin sau de cea a "Comitetului Național Român" din Siberia - coroborată cu alte informații. Însărcinat ca efect al negocierilor duse în timpul Conferinței de Pace de la Paris cu organizarea, coordonarea și finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și prizonierilor de război din în Siberia a fost Consiliul Suprem Aliat - care a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
un sfert din totalul stabilit. Pe 28 februarie s-au îmbarcat din San Francisco cu destinația Japonia, pentru a debarca la Yokohama pe 16 martie, de unde s-au deplasat la Tokyo. Aici au fost primiți în audiență la Ministerul de Război și Marele Stat Major japonez, unde au fi informați concret despre contextul politic și militar din zonă. De asemenea, cei doi au avut în capitala Japoniei întrevederi cu colonelul Filippi, șeful Comisiei Militare Italiene din Siberia și cu atașatul naval
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
aceștia au mai fost repatriați pe vase puse la dispoziție de către Crucea Roșie germană (transporturile IV și V) și Crucea Roșie Internațională (transporturile VI A și VI B). Misiunea a contribuit și la salvarea unei cantități importante dintre materialele de război depozitate la Vladivostok - comandate de România în Franța, Anglia și SUA și care nu ajunseseră la destinație din cauza izbucnirii Revoluției. Materialele în cauză împreună cu o parte din materialul Legiunii au fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Sabia de ofițer, model 1893 a fost o armă albă din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
zahărului" "Cartea șoaptelor" nu este o carte de memorii căci aducerile aminte din paginile ei nu sunt amintirile autorului. Este mai degrabă, biografia secolului al douăzecilea povestită de trăitorii ei. Se găsesc în "Cartea șoaptelor" mai toate maladiile secolului aceluia: războaiele mondiale, genocidul, totalitarismele de orice fel, lagărele de concentrare, gropile comune, exodul și apatrizii, ideologia utilizată ca instrument al autorității și căutarea zadarnică de sine. Este într-adevăr, vorba de tragedia poporului armean, dar este vorba și de tragedia altor
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
Lancea de cavalerie, trupă, model 1908 a fost o armă albă din categoria lănciilor, aflată în dotarea soldaților Armatei României din arma cavaleriei, în Primul Război Mondial. Lancea avea hampa confecționată din țeavă de oțel, căptușită la intrior cu hârtie absorbantă,pentru a împiedica pătrunderea umezelii și apariția ruginii. Vârful era de formă piramidală, cu patru muchii, având un disc la bază pentru a limita penetrarea
Lance de cavalerie, trupă, model 1908 () [Corola-website/Science/337419_a_338748]
-
Pierre-Thiébaut-Charles- (născut la 19 octombrie 1862, Paris, Franța - mort la 28 aprilie 1946) a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil Rus. A fost de asemenea comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus. Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare rusești și o figură proeminentă - dar în mare parte cu un rol destul de puțin eficient, în contextul intervenției aliaților în Războiul Civil din Rusia. Numele său însă, a devenit în acest context strâns asociat cu lupta cehoslovacilor pentru autonomie. În ochii unora dintre istorici, poartă pe umeri responsabilitatea pentru executarea amiralului Alexandr Kolceak. Această chestiune însă - conform lui Winston Churchill, trebuie
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
mai târziu în cariera sa diplomatică. Jani a fost elev al Școlii Speciale Militare de la Saint-Cyr, pe care a absolvit-o în anul 1882. A servit ulterior în regimentele 31 și 123 Infanterie. În 1887 a intrat Școala Superioară de Război, pe care a absolvit-o al doilea din promoția sa în1892. În același an a fost trimis în Imperiul Rus ca membrul al Misiunii Militare Franceze. Vizita sa în Imperiu s-a făcut la cererea sa, pentru studiu, revenind pe
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg - a Marelui Stat Major Rus, în aceeași perioadă (în 1912 însă, după o altă sursă). Conform editorului memoriilor sale din anii 1916-1917 - Raymond
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
relațiilor dintre cele două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus. Din poziția sa aflată în contact cu STAVKA, Janian a intrat în contact cu două probleme majore: intrarea României în război și continuarea războiului de către Rusia după Revoluția din februarie. De asemenea, avându-l alături pe Milan Rastislav Štefánik, a devenit un susținător al cauzei cehoslovace. Prima dintre probleme a fost grevată de faptul că a opus Franța și Rusia de pe
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus. Din poziția sa aflată în contact cu STAVKA, Janian a intrat în contact cu două probleme majore: intrarea României în război și continuarea războiului de către Rusia după Revoluția din februarie. De asemenea, avându-l alături pe Milan Rastislav Štefánik, a devenit un susținător al cauzei cehoslovace. Prima dintre probleme a fost grevată de faptul că a opus Franța și Rusia de pe poziții antagonice, în
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de pe poziții antagonice, în negocierile care s-au dus pentru intrarea Regatului Românei în Alianță. În acest context, lui Janin - nou numit la conducerea Misiunii, i s-a cerut "„să acorde prioritate efortului de a face România să intre în Război și de a obține de la ruși în acest sens , concesiile necesare”". Eforturile sale de la bun început au fost minate de poziția generalului Alexeev, care nu a susținut ralierea României la cauza Antantei. Cu toate că oficialii de la Paris persistau în ideea de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
proiect de convenție militară cu România - bazat pe această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin. După intrarea în război a României, eforturile de bune oficii între ruși și români ale lui Janin au trebuit să continue. După venirea sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
ale lui Janin au trebuit să continue. După venirea sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României cu cele minim 300 de tone zilnice de materiale de război și muniții, asumate de către membrii Antantei prin convenția militară. În toamna anului 1916 astfel, generalul Joffre l-a delegat pe generalul Janin să obțină de la conducerea STAVKA odată cu deschiderea căii ferate de la Kola, rezervarea unui număr de vagoane zilnic pentru
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de la Arhanghelsk cu destinația România, via Nikolaev, Odesa și apoi pe Marea Neagră și mai departe pe Dunăre până la Galați. Pierderea ulterioară a Galațiului - aflat în apropierea frontierei, s-a constituit într-o nouă piedică în calea aprovizionării cu materiale de război și muniții. Retragerea forțată a armatei române și Guvernului Român în Moldova, a determinat necesitatea continuării eforturilor de bune oficii. Povara apărării Moldovei de către armata imperială rusă a fost un motiv suplimentar de discordie, într-un context în care România
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
politică orientală care să-i extindă sfera de influență. Misiunea generalului Berthelot a fost primită cu răceală la Moghilev, iar relațiile franco-ruse au continuat să se învenineze, motiv de punere a acestui subiect pe ordinea de zi a Comitetului de Război francez în 16 decembrie 1916. În urma evaluării situației, Comitetul a considerat că nu exista altă alternativă decât să se bazeze pe creditul pe care îl avea disponibil la STAVKA general Janin, care a fost informat de îngrijorările generalului Berthelot (acestea
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
al divergențelor dintre cei doi). Luând foarte în serios aceste îngrijorări, într-o telegramă din 12 ianuarie 1917, Janin a recomandat insistent guvernului francez ca „povara românească” să nu supraîncarce barca rușilor. Datorită lui Hubert Lyautey - efemer numit Ministru de Război, situația a început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului. Anul 1917 a început în Rusia sub auspicii nefavorabile, monarhia țaristă fiind în plină dezagregare. Decisă cu acordul reprezentantului rus de la
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat cariera la data de 19 octombrie 1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția sa. Frustrările trăite în timpul misiunii din Rusia din timpul Războiului Civil în ceea ce privește relațiile cu Kolceak și Knox, au constituit elementul central al memoriilor sale despre respectiva perioadă - publicate în 1933 în Franța sub titlul de "„Ma mission en Sibérie 1918-1920”". În 1942, generalul a finalizat pentru publicare manuscrisul memoriilor sale
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
generalul a finalizat pentru publicare manuscrisul memoriilor sale privitoare la perioada 1916-1917. Circumstanțele existente în acea vreme în Franța au făcut ca acesta să nu poată fi publicat, intențiile de a realiza acest lucru fiind amânate sine die până după război. În 1946 Janin a murit însă fără a-și vedea manuscrisul ieșit de sub tipar. Sub titlul "„En mission dans la Russie en guerre (1916-1917) - Le journal inédit du général Janin”", manuscrisul a fost tipărit de abia în anul 2015.
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
cunoscut. A scris acasă soției, „Progresul Americii este triumful drepturilor omului.” Familia Brandeis a ales să se stabilească la Louisville, între altele, fiindcă era un port prosper pe malul unui fluviu. Copilăria timpurie a lui Louis a fost marcată de Războiul Civil American care a silit familia să-și caute temporar adăpost în Indiană. Familia Brandeis avea vederi aboliționiste care supărau pe vecinii din Louisville. Tatăl lui Louis a construit o mare afacere de comerț de grâne. Cuprinsă la un moment
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
denumit și Amerika Bomber, a fost un program inițiat de "Reichsluftfahrtministerium" (RLM - Ministerul aviației Reich-ului) în al doilea război mondial, în vederea realizării planului de a bombarda S.U.A.. Acesta viza bombardarea strategică a principalelor orașe nord americane pornind de la baze aeriene din Franța sau Insulele Azore. În anul 1940, Luftwaffe a solicitat principalilor constructori germani de avioane Messerschmitt, Junkers, Heinkel
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
la sfîrșitul anilor 1930. Acestea sunt o parte din țintele vizate, conform unei copii a documentului original găsit la Potsdam în Polonia de către istoricul german Olaf Groehler: Proiectul Amerika a fost abandonat de către RLM datorită lipsei fondurilor alocate industriei de război germane.
Proiectul Amerika () [Corola-website/Science/335847_a_337176]
-
locul pe tronul pe care stătuse 47 de ani, urmează momentul discursului; acesta este punctat de tunete și fulgere, subliniind furtuna din sufletul personajului. Cuvintele domnitorului relevă sentimentul datoriei împlinite și rezumă o istorie a cărei esență au constituit-o războiul și jertfa. După impresionantul testament politic lăsat urmașilor, Ștefan îi pune mantia lui Bogdan și-l așază pe tronul Mușatinilor. Gestul îngenuncherii în fața noului domn nu este doar ceremonial: el constituie sfârșitul unei jumătăți de veac glorioase, la capătul căreia
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]