14,879 matches
-
satire publicate sub pseudonimul literar Kozma Prutkov. Contribuția sa de bază în literatura rusă rămâne o trilogie de drame istorice, modelată după „"Boris Godnuov"” a lui Pușkin. Dintre cei 13 copii ai lui Lev, cei mai mulți și-au petrecut viața promovând învățăturile lui sau denunțându-le. Cea mai mică fică și totodată și secretara lui, Alexandra Lvovna (1884 — 1979), a avut o viață dificilă în mod special. Deși împărțea doctrina tatălui ei, a non-violenței, a simțit că e de datoria ei să
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
Românească", sub conducerea filologului Vasile Oltean. Vechii șcheieni, care practicau un negoț de larg răsunet cu Moldova și Muntenia, dar care ajunseseră să străbată Levantul, Balcanii până departe în Siria și Egipt, au protejat prin danii lăcașul de cultură și învățătură, care astăzi a devenit "Muzeul Prima Școală Românească". Cele aproximativ 4.000 cărți vechi și peste 30.000 documente precum și numeroase obiecte muzeale stau astăzi strajă la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoaștere a adevărului care se derula istoric
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
bisericii și ai școlii. Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și întăresc cu Scriptura sfântă și mie tare plăcură și am scris cu tipariul voao fraților românilor să vă fie pre învățătură!"." (Diaconul Coresi) Mânat de aceste idealuri, diaconul Coresi și colaboratorii săi (Călin, Mănăilă, Șerban Coresi, Toma, protopopii Iane și Mihai ș.a.) au realizat cele dintâi cărți de circulație în limba română, făcând posibilă biruința definitivă a scrisului în limba poporului
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
între anii 1556-1588 a circa 40 titluri de carte în sute de exemplare, care s-au răspândit în toate ținuturile românești, consfințind astfel unitatea spirituală a acestui popor. Dintre exponatele acestei săli menționăm: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învățătură") tradusă în Șchei de protopopii Iane și Mihai; "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul" ș.a. Aceste cărți au înscris în cultura română după aprecierea lui Lucian Blaga "întâiul mare poem al unui neam". În condiții medievale, obligați să trăim despărțiți arbitrar în ținuturi
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
din copilărie,când la vîrsta de 10 ani, copii din vecinătate neputând să pronunțe ccorect numele diminutiv Moshik, l-au pronunțat Bogi (Boghi). Ulterior Yaalon și-a porecla la numele său oficial. La liceu Moshe Smolinski s-a distins la învățătură într-o clasă reală, iar în timpul liber a învățat să cânte la clarinet, devenind membru al orchestrei de tineret a orașului Haifa. A fost activ în mișcarea Tineretului muncitor și școlar (Hanoar haoved vehalomed). În anul 1967 această mișcare a
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
cinci sola, și anume "„Sola Scriptura”", adică "Numai prin Scriptură", ceea ce înseamnă că Biblia e singurul Cuvânt inspirat și autoritar al lui Dumnezeu, fiind accesibilă tuturor, cu alte cuvinte, e limpede și se interpretează singură (doctrină ce se opune direct învățăturii Bisericii Romano-Catolice că Biblia poate fi interpretată corect numai de Sfânta Tradiție Apostolică, de Magisterium, adică papa, episcopii și de conciliile ecumenice). Pe baza acestor idei profund umaniste și tipic protestante, unele principi ai transilvaniei au tematizat și mai înainte
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
fostul soț este în viață este în opoziție cu Biserica Anglicană iar oamenii n-o vor tolera pe Wallis ca regină. Ca rege, Eduard deținea și rolul de guvernator suprem al Bisericii Anglicane iar clerul aștepta de la el să sprijine învățăturile bisericii. Eduard a propus o soluție alternativă a unei căsătorii morganatice, în care el să rămână rege dar Wallis să nu devină regină. În schimb ea va deține un titlu mai mic iar copiii nu vor avea drept de moștenire
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
Vishnu, considerat sau Dumnezeu în școlile . În cadrul Vaishnavismului Gaudiya, Krishna este considerat sursă tuturor avatarelor (inclusiv Vishnu). Krishna și poveștile cu care este asociat sunt prezente în multe tradiții filozofice și teologice hinduse. Deși uneori există diferențe în ceea ce privește detaliile, există învățături comune tuturor. Acestea includ incarnarea divină, o copilărie și tinerețe pastorala, precum și viața că luptător eroic și învățător. Principalele scripturi care consemnează amănunte legate de viață, spiritualitatea și minunile lui Krishna sunt Mahabharata, , și . Există dovezi ale cultului lui Krishna
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
s-a ridicat la ceruri, în timp ce trupul său fizic a fost incinerat de Arjuna. Conform , moartea lui Krishna marchează sfârșitul lui și începutul lui , care este datata la 17/18 februarie 3102 îen. Totuși, după datarea și explicațiile lui din "Învățătură sacra", această dată marchează trecerea la și nu la Kali Yuga, care conform acestui calcul începe undeva în jurul anului 700 îen. Această datare corespunde descoperirilor arheologice care plasează existența lui Krishna și războiul Mahabharata undeva între anii 1500 îen și
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
Micu-Klein, pe care episcopul Atanasie Rednic l-a trimis la studii superioare la Viena, unde episcopul obținuse două burse la "Institutul Pazmanian", spunea despre el că „a petrecut o viață cucernică, era foarte păzitor rânduielilor răsăritului (...). De școală și de învățătură avea grijă bună, era om foarte smerit, haine de mătasă nicidecum n-a purtat, hrana lui de când s-a făcut călugăr numai cu legume și cu ulei au fost (...). Slujba rugăciunilor cea de toate zilele niciodată nu au lăsat să
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
cadrane circulare, câte unul pentru fiecare latură. Această clădire a fost construită în incinta mănăstirii, pe la începutul secolului al XIX-lea. Aici s-a aflat sediul egumeniei Mănăstirii Bărboi. În clădirea egumeniei a funcționat pentru o perioadă primul „Institut pentru învățătura fetelor” din Moldova, înființat de domnitorul Mihail Sturdza în noiembrie 1834. În această casă a locuit din iunie 1864 și până în aprilie 1865 scriitorul Ion Creangă, el slujind ca diacon la biserica fostei mănăstiri. Lucrând și ca institutor la Școala
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei, între anii 1982-1986, cu fondurile acordate de Sfînta Mitropolie.”". Dedesubtul ei se află o placă de marmură albă, de dimensiuni mai mici, cu altă inscripție: "“Aici a funcționat primul “Institut pentru Învățătura Fetelor” din Moldova, înființat de ... Mihail Sturza-Voevod în noembrie 1834.”". Casa parohială reproduce modelul caselor tradiționale din mănăstirile Moldovei. Are parter și etaj și un plan simplu compus din încăperi dispuse simetric în jurul unui hol central. În prezent, aici își
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
pe de altă parte, trimiși de părinți sau de rude. Se spune că acolo învață pe dinafară un mare număr de versuri, unii rămânând la studii câte douăzeci de ani. Druizii socotesc că religia nu permite consemnarea în scris a învățăturii lor, deși în celalalte treburi de ordin public și privat se folosesc, în general, de alfabetul grecesc. În primul rând, druizii vor să insufle convingerea că sufletul nu piere, ci, după moarte, trece dintr-un corp în altul; după ei
Druid () [Corola-website/Science/310685_a_312014]
-
teritoriul Transilvaniei. Mai moderați decât ungurii, sașii își încep activitatea lor de prozelitism prin tipărirea la Sibiu în 1544 a Catehismului luteran, prima carte tipărită în limba română, urmată după aceea de alte tipărituri bisericești, prin care căutau să răspândească învățăturile protestante în rândurile credincioșilor ortodocși. Ungurii, calvini, mult mai meticuloși și mai interesați în atragerea românilor ardeleni la credința lor, având sprijinul principilor țării, cunoscuți sub denumirea de ""principi calvini"", își încep propaganda prin răspândirea promisiunii că atât clerului cât
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
îmbrățișat de către sași și calvinismului acceptat de către unguri. Tot în acest an, sub conducerea superintendentului român calvinizat, Gheorghe, fost episcop la Vad, se ține primul sinod al preoților români în care, potrivit dorinței principelui țării, Ioan Sigismund, se hotărăște primirea învățăturilor calvine și introducerea limbii române în biserică. Ultima măsură a fost mai apoi confirmată și de către sinodul ținut la Aiud în 1569, condus de către episcopul Pavel din Turdaș. Ca urmare directă a acestor silnicii, în jurul anului 1585, toată Țara Oltului
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
primește încuviințarea de a face vizite canonice la credincioșii trecuți de acum sub jurisdicția sa. În schimb i se cere atât lui cât și preoților săi să predice în biserică românește, să răspândească Catechismul calvinesc din 1640 și să aplice învățăturile lui atât în rândurile credincioșilor cât și a copiilor, zi de zi. Începând cu data de 9 iunie 1659, principele Acațiu Barcsay, român la origine, dă o diplomă prin care scoate bisericile din Țara Oltului de sub jurisdicția calvină și le
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
maghiară și polonă. Și-a dovedit erudiția în domeniul istoriei teologiei prin coeditarea (din 1968), a celebrului manual de istoria dogmelor, "Handbuch der Dogmengeschichte", din care au apărut peste 50 de volume, dintre care două sunt ale lui Scheffczyk însuși: învățătura despre Creație și Providență și cea privind păcatul strămoșesc până la Augustin. Una din cele mai importante lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
încă doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obținut doctoratul, în anul 1937, cu teza: "Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura", premiată de Academia de Științe din Atena. Susține examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București. A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri și promovări rapide: Profesor de Limba latină la Seminarul "Nifon" din București (1937-1938), profesor de Noul Testament
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei Sf. Pavel către Galateni" și "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au fost cercetate de profesorii Milan Șesan și Vladimir Prelipceanu, care „au constatat valoarea lor științifică, didactică, precum și deplina lor concordanță cu învățătura Bisericii Ortodoxe". În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
și autoritățile comuniste. Ioan Marina s-a născut la data de 22 februarie 1901, în satul Suiești, fosta comună Cermegești, județul Vâlcea, în familia unor agricultori. Mama sa voia să se facă preot și, dată fiind înclinarea lui nativă spre învățătură, în anul 1915 a intrat la "Seminarul Teologic "Sf. Nicolae"" din Râmnicu Vâlcea, pe care l-a absolvit în anul 1923, obținând în același an și diploma de învățător, în urma examenului desfășurat la Școala Normală din acest oraș. Își începe
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
o expulzeze din biserică. De asemenea el a cerut autorităților ecleziastice superioare să se pronunțe dacă exaltarea ei era rezultatul unei inspirații divine sau o operă a diavolului. Întoarsă la Foligno, Angela s-a hotărât să trăiască în sărăcie, în conformitate cu învățătura Sfântului Francisc. De data aceasta și-a vândut pământurile și casele, a renunțat la îmbrăcămintea de lux și la bijuterii. A renunțat și la conacul ei, "Casaleum", cea mai frumoasă proprietate a ei, situată în vecinătatea orașului. Fratele Arnolo a
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
moartea ei, inscripția fiind probabil mai târzie. În ianuarie 2003 numele bisericii a fost schimbat în "Santuario della Beata Angela da Foligno" (“Sanctuarul Fericitei Angela de Foligno”). Datele biografice despre Angela de Foligno nu se bazează exclusiv pe volumul de învățături. Există diferite documente care atestă fapte din viața ei, multe dintre ele fiind menționate în lucrarea "Arbor vitae crucifixae Jesu Christi" a călugărului franciscan Ubertino da Casale (1259 - 1330) . Personalitatea acestuia este menționată atât de Dante Alighieri în Divina Comedie
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
și îl transformă. După Angela da Foligno rugăciunea este un moment în care se ia cunoștință de încarnarea lui Isus Christos, de nașterea, moartea, învierea și înălțarea sa: Adevărata școală unde se învață aceste cinci mistere este școala adevăratei rugăciuni"" Învățătura despre rugăciune a Angelei de Foligno este un ecou al învățăturii fundamentale a tradiției creștine care pornește de la sfântul Augustin de Hipona și de la Pseudo-Dionisie Areopagitul, și care s-a dezvoltat foarte mult în gândirea franciscană. Angela da Foligno a
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
în care se ia cunoștință de încarnarea lui Isus Christos, de nașterea, moartea, învierea și înălțarea sa: Adevărata școală unde se învață aceste cinci mistere este școala adevăratei rugăciuni"" Învățătura despre rugăciune a Angelei de Foligno este un ecou al învățăturii fundamentale a tradiției creștine care pornește de la sfântul Augustin de Hipona și de la Pseudo-Dionisie Areopagitul, și care s-a dezvoltat foarte mult în gândirea franciscană. Angela da Foligno a avut numeroase viziuni ale Patimilor Mântuitorului, viziuni din ce în ce mai realiste. Ea nu
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
la cruce, desbrăcat, crucificat, omorît, blestemat, lovit de o lance care să-L răneasca în coastă"" Angela da Foligno arată că cunoașterea tuturor acestora dureri îndurate de Isus Christos constituie cauza unei suferințe continue care L-a însoțit toată viața. Învățătura despre Sfânta Inimă a lui Isus nu era foare răspândită în evul mediu. Cultul Sfintei Inimi a luat amploare în biserica catolică abea în secolul al XVII-lea, urmare a mesajelor divine primite de Sfânta Marguerite Marie Alacoque (1647 - 1690
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]