17,219 matches
-
așa inocentă cum fusese întâlnirea noastră. Vinovată la gândul c-aveam să pierd timpul la sală, când eu ar fi trebuit să vorbesc cu un avocat și să-mi rezolv problemele financiare și toate celelalte. Cum am ajuns acasă, am alergat sus, pe scări, la Kate. Am fost așa de ușurată să văd că trăia și era bine. Mă simțisem așa de vinovată încât fusesem convinsă că se întâmplase ceva îngrozitor. Am luat-o în brațe și am strâns-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întorc direct acasă. După care, însă, n-am reușit să găsesc nici un loc de parcare. Aproape c-am fost nevoită să iau un autobuz de unde-am lăsat mașina până la locul în care mă aștepta Adam. Așa că am întârziat foarte mult. Alergam pe drum când l-am văzut stând în fața magazinului unde aranjasem să ne-ntâlnim. Se tot uita în dreapta și-n stânga. Pe față avea o expresie îngrijorată. Și ignora complet toate privirile admirative pe care i le aruncau femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
SUNT ATRASĂ DE ADAM!!!!! Oare ar fi trebuit ca trompetele celeste să se pornească să sune? Oare ar fi trebuit ca dintr-odată să văd lumea în nuanțe de roz? Oare ar fi trebuit să merg sau, mai degrabă, să alerg ca să-l întâlnesc cu încetinitorul? Pentru ca apoi el să mă ridice încet în brațe, să se învârtă cu mine la piept, amândoi zâmbind ca niște idioți fericiți? Nu. Având în vedere că era vorba de mine, a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
douăzeci și doi" Am parcat chiar în fața casei lui Adam și, cu capul plin de un amestec de nerăbdare și rușine sordidă, am mers până la intrare. Apoi mi-am adus aminte că lăsasem sticla de vin în mașină și am alergat înapoi s-o iau. N-aveam de gând să mă duc nicăieri fără ea. Știți cum se spune: nimic nu-ți dă curaj ca un vin tare, franțuzesc. Ei, de fapt vinul era chilian, dar nu contează. Adam a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pahar cu vin, dar de data asta m-am forțat să-l beau cu înghițituri mici. Adam a servit masa și a fost limpede că nu era ceva ce făcea foarte des. Părea total pe dinafară stând așa, în fața aragazului, alergând de la chiuvetă la aragaz și de la aragaz la chiuvetă, în timp ce apa de la paste începuse să dea pe-afară și salata se ofilea în mod vizibil. Deși în felul ăsta eu obțineam o perspectivă extraordinară asupra fundului lui. Spre deosebire de alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întristată. Nici măcar nu s-a obosit să-mi răspundă. —Erai o adevărată pacoste. Eu veneam epuizat de la muncă, iar tu te decisesei, așa, dintr-un impuls de moment, să dai o petrecere pentru opt persoane, așa că eu eram nevoit să alerg ca un idiot ca să cumpăr bere, să destup sticlele de vin și tuburile cu frișcă. —James, chestia asta s-a întâmplat o singură dată. Și a fost o petrecere pentru șase oameni, nu opt. Și a fost o petrecere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus ea. —James mi-a spus că încă mă iubește, am trântit eu. Cum? a strigat ea. Sper că i-ai spus să-și bage iubirea în fund, a urlat o voce din spatele mamei. —Claire, Claire, a zis mama alergând în jos, pe scări. Vino-ncoace. Stai jos. Spune-mi tot. Astea sunt niște vești grozave. Mama m-a luat și m-a dus în bucătărie. Unde e Kate? m-a întrebat ea. — În sufragerie, am răspuns așezându-mă obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a uitat la fața mea furioasă și hotărâtă și n-a mai comentat. Suntem gata? am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină. Am oftat. Chestia asta putea să dureze zile întregi. În timp ce mama alerga din cameră în cameră, golind genți pe masa din bucătărie, pipăind buzunarele hainelor și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de azi, se aude tot mai rar. Pare ceva demodat, ieșit din uz, fără promo, fără efect. Or, la o carte nu se ajunge decît printr-o tehnică superioară, iar la o tehnică superioară nu ajungi decît după ce aștepți, cauți, alergi, transpiri ca un apucat și te rotești prin cameră, pe stradă, prin orașe, cu ochii ieșiți din orbite, prin memorie și imaginar, după ce reglezi la milimetru sonoritățile, perspectiva, volumele, cromatica. Altfel, oricine poate scrie un roman fluviu despre cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
societatea, literatorului Îi este absolut necesară o societate bine fixată În șuruburi În fața obiectivului, nu una care-o ia la fugă după ce-ai potrivit cu răbdare distanța, timpul de expunere și deschiderea diafragmei, ce-ar mai fi să vezi fotografi alergînd din răsputeri odată cu subiectele. Doar un subiect nemișcat poate activa reacții, fixator, ură, dragoste, developare. Spre disperarea artiștilor, lumea-n care ne facem că trăim se găsește Într-o permanentă agitație, se transformă de la o zi la alta, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oblici, și-am priceput repede că nu făcea bine deloc, o fi presimțit ceva, Îl durea stomacul, animalele știu Întotdeauna ce urmează să se Întîmple după atîtea felicitări, așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și aleargă pe gazon mai iute decît cîinele celuilalt scriitor, care nu luase premiu. Lumea se bucura. Deși scrisul este o treabă foarte tristă. Mă gîndesc la textele compuse chinuit Într-o cameră de doi pe doi, apropo de cîine, la scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rupă oasele dumnezeii mamii lor dați-le peste bot, moarte intelectualilor, omorîți-i. SÎnt sparte parbrize, geamurile unor magazine, ușile unor apartamente. E atacată clădirea Universității. Cer senin. Ora zece dimineața. Tăiat la: Cadru exterior: Ziaristul face eforturi vizibile să nu alerge. Ochii Îi sînt dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Orizont, o altă femeie terifiată, stîlcită În bătaie. Ora 14:30. Pe Magheru trec continuu basculante cu mineri care cîntă și-și agită voios bastoanele. LÎngă Leonida, un camion frînează brusc, patru, cinci ortaci sar din el și-ncep să alerge cu toată viteza Înapoi, spre Nottara, cu bastoanele ridicate. Se reped spre un tînăr care se pare că la trecerea mașinilor ar fi strigat huo, Îl Încercuiesc și-n cîteva secunde Îl doboară. Coboară alți cinci. Apoi Încă vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Doamna știe, c-a făcut armata la parașutiști. În plus, a citit și patru cărți cu ofițeri. Urmează dezvăluiri din care parc-am văzut aievea-n fața ochilor totul. Și-am Înțeles. Mi-am imaginat de exemplu cum Dan Grigore alerga pe străzi gospodine revoluționare strivindu-le sub șenile. Pe muzica din A douăsprezecea noapte. Nimic despre Iliescu, el era singur În pulover, en coeur, venea de la editura tehnică, făcea liste, și i-a ucis pe teroriști printr-o simplă emanație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ducea-ncotro vedea cu ochii, dar rămîneau buzele Îngemănate. Cei doi Îndrăgostiți plecau apoi În parc, că bătea vîntul, și se duceau la el acasă. Unde Începeau să Întreprindă niște lucruri care de obicei se petrec În stupi: „MÎinile Îmi alergau pe rotunjimile trupului ei, ca niște albine”. Nu făceau Însă miere. Deodată, „am cuprins-o cu o mînă pe după fund”. Este adevărat că fundul are lirica lui universală, dar parcă tot mai frumos ar fi fost cuvîntul original, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
magnetismul lui Giacometti, Gutenberg pentru muncitori, guturai pentru copii, basmele vrăjite ale lui Gabriel García, Gauguin Și aurul trupurilor lor care nu m-au convins niciodată, Geneva, Glasgow și Göteborg pe care n-am să le văd vreodată, ghepardul tinereții alergînd În cercuri tot mai mici și pierzîndu-și dinții În sens invers acelor de ceasornic din Jurnalul lui Gide citit la Pietroșița printre gușați, Van Gogh care m-a ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În ’82, Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe pistă a vocabulelor din saxona mută. Primele Încearcă rahitic să se cupleze cu ultimele, care-s Însă de Formula Unu, să ne imaginăm că ne-am Îndrăgostit lulea de Gabi Szabo și-ncercăm să ne consumăm căsătoria În timp ce ea aleargă 5000 de metri deodată, iar noi sîntem scriitori, adică bețivi, sedentari, avem tenie, ultimul cerc al umanității, că doar cu cercul ne mai putem juca, ei bine, nu se poate. Sau se poate, dar e prea spectaculos. Deoarece democrația este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și a Păpădiei (pe care în copilărie, ca un copil nebun ce eram, le îmbrățișam cu ochii închiși, după ce le dădeam o altă dimensiune). Dacă ar fi să aleg un singur moment din toată viața mea, ar fi așa : copilul aleargă spre mine, eu stau ciucită, deschid brațele, copilul se apropie din ce în ce mai mult, se aruncă peste mine, eu mă clatin puțin, o cuprind cu totul, îi simt trupușorul cald, mirosul ăla de soare și praf și micșunea, părul moale, palma cuprinde
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
să vorbesc despre literatură nu mă pricep. Îmi amintesc cum am scris până în ultima clipă, până noaptea târziu, în ajunul zilei în care am predat lucrarea la Facultatea de Drept, cu un soi de adâncă epuizare, îmi amintesc cum am alergat, nedormită, spre biroul X, m-am așezat la coadă, alături de alții care-și țineau în brațe cărămizile științifice, am început să mă uit pe pereți, am dat de niște anunțuri, ceva cu date, cifre, candidați, și am realizat, cu stupoare
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o fetiță care zice c-o iubește ca pe-o pană păniță pană-păniță). Au plecat toți. Profy își trage sufletul și se gândește la Bonnie și Clyde. Că trebe să ia lapte pentru copil. Să facă supă. Să spele. Să alerge la piață. Să se întâlnească mâine cu niște nașpa. Se gândește la dezordinea din casă. Din lume. Din cap. Trece pe coridoare I’m stuck on the outside Iese pe poartă I’m stuck on the outside Merge pe Magheru
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
mulțimea de cumpărători curioși, dar apucă să-l vadă pe Kinnard strecurîndu-se printr-o ușă laterală. Bud goni după el pe scara de incendiu. În parcare nu se vedea nimic: nici mașini cu sirene, nici vreo urmă de Ralphie. Bud alergă spre mașina lui și porni stația: — Dispeceratul, aici 4A31! Am o solicitare. După paraziții radio de rigoare, se auzi: — Înțeles, 4A31. — Ultima adresă cunoscută. Bărbat alb, nume de botez Ralph, nume de familie Kinnard. Cred că se scrie K-I-N-N-A-R-D. Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prin exemple, să amintesc cîteva situații În care comportamentul lui White s-a dovedit mult peste cerințele postului. 1. 8 mai 1952. La un magazin de băuturi alcoolice, polițistul White, care are sechele de la niște vechi accidentări din fotbal, a alergat după un suspect cale de vreo opt sute de metri. Suspectul a tras În mod repetat asupra polițistului White, care nu a ripostat cu focuri, de teamă să nu Împuște civili nevinovați. Suspectul a luat ostatică o femeie și a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl opri o străfulgerare: tomberoanele de gunoi, pline, aliniate de ambele părți ale străzii... Acolo sau nimic. Se gîndi că trecuseră o oră și douăzeci de minute de cînd dăduse nas În nas cu Inge. Jigodia n-avea cum să alerge direct la cotețul lui. Probabil că a ieșit În stradă, a mers Încet-Încet, ba chiar și-a asumat riscul de a pleca cu mașina personală, parcată În alee. Și-a Închipuit că toată zarva e fie pentru citațiile mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
străzilor Hollywood și Cherokee. Polițiștii În uniformă izolau locul, cum se Întîmpla Întotdeauna la infracțiunile cu violență. Nici un detectiv la vedere. S-ar putea să fi ajuns primul. Ed trase pe dreapta și opri sirena mașinii. Un polițist de la patrulări alergă spre el. — O grămadă de oameni morți. S-ar putea ca printre ei să fie și femei. Eu i-am găsit. M-am oprit să-mi cumpăr o cafea și am văzut un afiș aiurea pe ușă: „Închis pe caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
printre dinții rupți: — Unu-doi-unu. Buzele i se umpluseră de sînge. Denton Îl trase de păr, ridicîndu-i capul. — Să nu cumva să-l omori, mama lui! spuse Jack. Denton Îl scuipă pe puști În față. Din hol se auziră strigăte. Jack alergă afară, luă colțul și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]