14,224 matches
-
un fel de fir conducător care a Însoțit și călăuzit Întreaga cultură greacă (subcapitolul 1.4). Nici măcar oratoria atică nu s-a eliberat vreodată cu totul de ea, deși a contribuit destul de mult la orientarea măsurii și capacității rațiunii grecilor, desprinzându-i progresiv de categoriile mitice. Arhè și telos, Început și sfârșit al tragediei după Aristotel, mitul era un mod de a reprezenta lumea ca realitate de neschimbat și neschimbată după acțiunile zeilor și ale eroilor. Omul, căruia această realitate Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte, date iconografice desprinse din reprezentări care țin de decorațiunile de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și la materiale atât de uz sacru, cât și cotidian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre atingerea comuniunii cu divinul. În realitate, cele două obiective coincid, dată fiind noțiunea de prezență În om a unui element de natură divină (daimon-intelect), omolog deci al principiului divin. Omul care a atins acest grad de perfecțiune nu se desprinde de contextul social, ci, dimpotrivă, se propune ca „reformator” religios, educator și „salvator” al poporului, fie prin Învățătura lui, percepută ca o revelație a tainelor divine la care el ia parte, fie printr-o intervenție taumaturgică eficace, care eliberează de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prescriptiv al respectivului obicei trebuie să provină dintr-o normă propriu-zisă care nu putea să apară decât În epoca În care monarhia fusese deja instaurată. Această uzanță a reprezentat probabil o inovație și este greu de presupus că s-a desprins din apariția unei etici religioase reale. Este semnificativ În acest context faptul că A. Meillet (1925, p. 70), a afirmat, nu fără temei, că mișcarea „săracilor”, pe care el o vede la originea mesajului din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce conțin diferențe relevante, Înfățișează mai multe figuri eroice, dintre care, cele mai multe aparțin, În Iran, dinastiei mitice Paradh³taxe "Paradha>ta" „cei creați primii”, anterioară dinastiei kayanizilor, căreia Îi aparținea Kavi Vișt³spaxe "Kavi Vișta>spa", protectorul lui Zoroastru. Dintre aceștia se desprind cei din familia *Âtpyas (Gershevitch, 1969, pp. 188 sq.): Thra¶taonaxe "Thrae>taona" (Firayd¿n de Firdawsș) și Thritaxe "Thrita" (Boyce, 1975a, pp. 97 sqq.). Lumii eroice prezoroastiene Îi aparține, printre altele, una dintre marile figuri ale imaginarului legendar iranian
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Avesta, cărora li adaugă și alte ființe malefice, balauri și șerpi, precum Ai Dah³kaxe "Az^i Daha>ka" și Sruvaraxe "Sruvara" sau monștri ca Gandarewa și Sn³vidhkaxe "Sna>vidhka", este Îmbogățită de complexa demonologie din literatura pahlavi, din care se desprind Âz (În avestică, ³zixe "a>zi"), Pofta (cf. Zaehner, 1955, pp. 113 sqq.), care va deveni vestit În maniheism, și J¶hxe "Je>h" (În avestică, jahșxe "jahș"), Prostituata (cf. Widengren, 1967). 3. Cosmogonia și cosmologiatc "3. Cosmogonia și cosmologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de tribunalul divin, se va Întâlni cu propria sa da¶n³xe "dae>na>", care va lua Înfățișarea unei copile mai frumoase și mai bune decât toate copilele din lumea celor vii. Doar În acest moment, persoana respectivă se va fi desprins complet de trupul său muritor și va fi părăsit pentru totdeauna „calea spaimelor” (D³dest³n ș M¶n½g ș Khrad II, 150). Numai două categorii principale de preoți pot executa un ritual atât e bogat și complex: h¶rbad și mobad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În zoroastrism o Învățătură perfect rațională, În armonie cu progresul științific, sfârșește prin a-l expune oricărei interpretări care face totală abstracție de tradiția care l-a Însoțit În mod concret de milenii. Mișcarea reformistă și teozofia nu i-au desprins pe parsi de religia tradițională; dimpotrivă, i-au determinat să o pătrundă mai intens, pentru a o Înnoi și pentru a o face acceptabilă bărbatului și femeii secolului XX. Fenomenul Înregistrat la zoroastrienii din Iran, atrași și ei de Învățăturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
psihiatric românesc, deși În psihiatrie limbajul constituie un element capital incontestabil; În domeniul psihologiei normale și patologice lingvistica, prin terminologia și evoluția sa, este expresivă În mod particular. Cele mai multe structuri psihiatrice, sănătoase sau morbide și diverse ipostaze aferente pot fi desprinse Încă din literatura veche. Ele au evoluat, firesc, odată cu evoluția limbajului, dar sinteza lor a contribuit la formarea terminologiei psihiatrice. Mă refer, cu precădere la aceste aspecte, așa cum se prezintă ele În Țările românești: Un termen de utilizare veche și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
impactul istoric al acestei perioade absurde asupra partogenezei sufletului românesc, dar realitatea a existat sub aceeași formă, persistentă, În memoria unei generații Încă În viață. Evenimentele socio-psihologice amintite seamănă oarecum cu atmosfera din Rinocerii lui Ionescu și personajele care se desprindeau din ceața confuziei erau similare. Absurdul, pe care românii nu Îl au Înscris În inteligența lor (zadarnic vom căuta gustul pentru absurd la țăranul român), acest element nu a putut decât să șocheze, să acționeze ca o puternică traumă. (3
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
semnalată o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
colectiv Poeme fără țară (1954). Punând în evidență condiția poetului damnat, această lirică a înstrăinării și a disperării, e similară cu aceea a lui Octavian Goga sau a lui Aron Cotruș, modele pentru cei trei autori ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic, mesajul particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
așteptarea deznodământului implacabil pe care, hotărându mă, eu l am provocat - este altceva decât frica resimțită noaptea, într-o pădure sau la marginea satului, lângă un cimitir. Frica aceasta nu mă surprinde; ea este prevăzută, știută, așteptată. Ea s-a desprins din gestul meu și face parte din scenariul hotărârii mele. Ea este așteptarea înfrigurată a desăvârșirii acestui scenariu, frică dramatică, desfășurată. Spre deosebire de frica cealaltă, care nu a părăsit sfera instinctului și pe care o împărtășesc cu tot ce este animal
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o insuficiență mentală, ci o distorsiune, o grimasă a gândirii, o judecată strâmbă care își are explicația în temeiuri afective, într-o experiență anume de viață, într-o opțiune greșită, de care, pentru că este a mea, nu mă mai pot desprinde. Ea este tocmai această opțiune care devine atitudine. O viață întreagă modul meu de a gândi poate rămâne viciat, atins, filoxerat de o investiție inițială, de un crez, de o idee de care am apucat cândva să mă îndrăgostesc. „Proiectul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
proiectul credinței, și acest proiect îi reglează fiecare detaliu al vieții și desfășurarea ei de fiecare zi. Sub un proiect stă viața marilor călători, a cuceritorilor, a artiștilor, a oamenilor de stat, a gânditorilor. Faptele noastre mari sau mici se desprind din raza ideii care le-a precedat și care s-a alcătuit lent în vederea unei realizări viitoare. Orice biografie importantă care povestește isprăvile deosebite ale unei vieți este în aceeași măsură istoria formării proiectelor acelei vieți, istoria lecturilor, a contactelor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care eu l-am făcut. Și cu cât mă recunosc mai lesne, cu cât spațiul pe care el îl ocupă devine mai vast, cu cât este mai mare orgoliul meu în raport cu el ca acela de mine făcut - cu atât mă desprind mai mult de ordinea mea originară, cu atât mă izolez mai mult și mă ridic, cu cealaltă ordine a mea, împotriva ordinii din care fac parte laolaltă cu soarele, vântul și apa. Ordinea lucrului pe care nu eu l-am
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu un dispozitiv de aer condiționat. Mai „puternice“ sunt obiectele din jurul meu și casa și străzile și mașinile, decât animalele și piatra și plantele. Frigiderul și aparatul de radio îmi sunt mai familiare decât calul sau copacul din pădure. Mă desprind din ordinea mea originară și mă mut, împreună cu cealaltă ordine a mea, în centrul ființei. Lucrul pe care nu eu l-am făcut și de care sunt legat prin temeiul nostru comun este împins spre periferie și, odată cu el, actul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu l-am produs devine „materie primă“ și nu face decât să alimenteze ordinea centrală a fabricației. Prin această desprindere și îndepărtare eu îmi consum temeiul. Ordinea fabricației devine tot mai vastă pe spezele ordinii din care eu m-am desprins; ea intră în expansiune prin consumarea ei, prin ignorarea ei, prin tulburarea ei. Ordinea lucrului pe care eu l-am făcut tinde să uzurpe ordinea creației și să se instituie ca regn al fabricației universale. Tind să fabric lumina și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu va reuși să și piardă puterea și că cel menit eliberării va trebui să rămână, mereu neliber, sub puterea lui. Supremul neajuns al adevăratei puteri este de a nu se putea desființa ca putere, de a nu se putea desprinde de cel supus și de a-l simți pe acesta incapabil să se desprindă de ea. În perpetuarea ei ca putere, ea își celebrează supremul eșec, așa cum suprema ei bucurie este de a se anula ca putere, de a pierde
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să rămână, mereu neliber, sub puterea lui. Supremul neajuns al adevăratei puteri este de a nu se putea desființa ca putere, de a nu se putea desprinde de cel supus și de a-l simți pe acesta incapabil să se desprindă de ea. În perpetuarea ei ca putere, ea își celebrează supremul eșec, așa cum suprema ei bucurie este de a se anula ca putere, de a pierde puterea. De aceea, frica de „a pierde puterea“ nu este decât sentimentul puterii pervertite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să ne destrame, neputincioși cum suntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temându-ne că l-am pierde, am vrea totodată să ne desprindem de el. Iar când lucrul acesta se întâmplă, când oamenii se despart, abia atunci aflăm cât de necuprins cu mintea este vizita unui zeu în viața unui om. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA MULTORA (A TUTUROR) Legea, frica de destin și destinul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
perșii, întrucât sunt o apariție insolită față de raza geografică pe care se mișcau grecii în mod obișnuit, par să vină de la „capătul lumii“, la fel cum misteriosul personaj al lui Alceu, cu sabia sa de aur și de fildeș, se desprinde din alt spațiu decât cel al experienței curente, își are obârșia în ținuturi necunoscute, a căror depărtare e sugerată poetic prin referirea la „capetele pământului“. Dar și această utilizare a lui perata ges ne arată, deopotrivă, în ce măsură cuvântul peras se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a ieși din inerția fizicalului, devenind un adevărat concept peratologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteză pe care limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului *per-. Peratologia ca fenomenologie a limitei și a atitudinilor față de limită (manifestate în forma limitei acceptate, puse, cucerite sau contestate) nu se constituie deci ca simplă analiză filologică a contextelor în care apare cuvântul peras. Deși trimite
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse, au ceva sălbatic în această lume ce nu s-a desprins de primitivitate. Și tot astfel vrăjmășiile, ducând la năprasnice întâmplări. SCRIERI: Biserica nouă, Craiova, 1930; Statuia care arde, București, 1934; Tunda, București, 1940. Repere bibliografice: I. Peltz, Maura Prigor, „Zodiac”, 1930, 1-2; Mărgărita Miller-Verghi, „Biserica nouă”, RVS, 1930, 8-10; M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Criză, Oswald Mosley și alți laburiști britanici au luat calea fascismului. Cum tovarășii săi socialiști nu se lăsau convinși de viabilitatea unui „Plan”, belgianul Henri de Man s-a lansat În soluții mai autoritare. În Franța, tineri promițători s-au desprins de Partidul Socialist și au format noi mișcări, dezamăgiți de neputința partidului În fața crizei economice. Mulți dintre ei (și mulți ca ei) au sfârșit prin a deveni fasciști. Înainte de 1940, Mussolini era invidiat de admiratorii englezi și francezi pentru succesul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]