14,718 matches
-
șase decenii Incze Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei."" (Marius Diaconescu, ibid.) În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
Diaconescu, ibid.) În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979. Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979. Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal. În 1880 ziarul românesc Amicul Familiei
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979. Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal. În 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
critic asociată cu o alienație mintală (Antihomophobic - Halfway Through Therapy), cu o educație vetustă (Antihomophobic - Halfway Through Education</b>) și cu o politică extremistă <b>Ah / HwTL - Antihomophobic - Halfway Through Legalization. Antihomophobic - Halfway Through Education</b> subliniază că DEX-ul (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), este mult mai mult decât doar o carte care enumeră cuvintele limbii române. Dicționarul heterosexist este de fapt homofob, nu numai datorită definiției pe care o dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
b>) și cu o politică extremistă <b>Ah / HwTL - Antihomophobic - Halfway Through Legalization. Antihomophobic - Halfway Through Education</b> subliniază că DEX-ul (Dicționarul Explicativ al Limbii Române), este mult mai mult decât doar o carte care enumeră cuvintele limbii române. Dicționarul heterosexist este de fapt homofob, nu numai datorită definiției pe care o dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum “homofobie” sau “homofobic”. Absența acestor cuvinte sugerează că autorii, membrii ai Academiei Române și a clasei intelectuale românești sunt
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
definiției pe care o dă cuvântului “homosexualitate”, ci inclusiv prin absența unor cuvinte precum “homofobie” sau “homofobic”. Absența acestor cuvinte sugerează că autorii, membrii ai Academiei Române și a clasei intelectuale românești sunt sclavii unei gândiri închistate și pline de prejudecăți. Dicționarul încarnează subdezvoltarea gândirii intelectuale românești, care răspândită în societate prin educație, cauzează stigmatizarea persoanelor LGBT de-a lungul întregii vieți, nu numai de către persoanele fizice, ci și de către instituțiile de învățământ. V.I. Crezi in capacitatea artei de-a schimba ceva
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
1896, "Bel-Ami" de Guy de Maupassant, semnând "Cezar Vrajă". Numit suplinitor la Gimnaziul de băieți din Bacău, la 1 septembrie nu s-a prezentat la post. Rămâne în Iași, unde dă lecții particulare; lucrează, sub conducerea lui Alexandru Philippide, la "Dicționarul Academiei" și își petrece timpul în preajma Elenei Carp. În aprilie 1899 se prezintă la postul de la Bacău iar în septembrie 1900 este numit profesor la Liceul Internat „Costache Negruzzi" din Iași. Colaborează în 1901 la " Noua Revistă Română" a lui
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la "Dicționarul limbii române moderne" și la "Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu". După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micromonografii despre "Cervantes", "Shakespeare", "Camoens", "Voltaire", "Goethe", "F.M. Dostoievski", "Stendhal", "Odobescu". Toate aceste studii
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la "Dicționarul limbii române moderne" și la "Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu". După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micromonografii despre "Cervantes", "Shakespeare", "Camoens", "Voltaire", "Goethe", "F.M. Dostoievski", "Stendhal", "Odobescu". Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul "Studii
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
unor valoroase studii și articole apărute în revistele de specialitate ale secolului trecut, precum și al unor importante volume de lingvistică, la unele dintre acestea fiind coordonator. Împreună cu Iorgu Iordan și Ion Coteanu a fost redactor responsabil al noii serii a "Dicționarului limbii române" (DLR). A coordonat volumele de "Studii de gramatică" (1956-1961) și "Probleme de lingvistică generală" (1959-1967).
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a întemeiat, în toamna anului 1919, "Muzeul Limbii Române" din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
cronicar muzical și teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a întemeiat, în toamna anului 1919, "Muzeul Limbii Române" din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a întemeiat, în toamna anului 1919, "Muzeul Limbii Române" din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L ("lojniță"). Acestei lucrări i-a dedicat cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
Muzeul Limbii Române" din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L ("lojniță"). Acestei lucrări i-a dedicat cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii: De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
de ani, la 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov în data de 7 mai 1948. În timpul regimului comunist scrierile lui Sextil Pușcariu au fost în mare parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși excepție. Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
a încheiat mandatul de președinte al Academiei Române. În prezent este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A scris în mod regulat la ziarul „Ziua”. A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. Este coordonatorul "Dicționarului general al literaturii române", vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele "Ariergarda avangardei", ține o rubrică permanentă în revista „Cultura”. Este președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă
Eugen Simion () [Corola-website/Science/297614_a_298943]
-
editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, "Fetele poeziei", Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Este afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Prietenii il alintă folosind inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br> Am inaugurat cu Dicționarul onomastic tetralogia mea Ingeniosul bine temperat (o repet, pentru că, adesea, chiar editorii și criticii mei încurcă numele ciclului și al fiecărui volum...), întrevăzând în următoarele cărți treptele celorlalte anotimpuri ale cunoașterii - prin carte, prin istorie, prin critica erorii. Dicționarul a
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cu Dicționarul onomastic tetralogia mea Ingeniosul bine temperat (o repet, pentru că, adesea, chiar editorii și criticii mei încurcă numele ciclului și al fiecărui volum...), întrevăzând în următoarele cărți treptele celorlalte anotimpuri ale cunoașterii - prin carte, prin istorie, prin critica erorii. Dicționarul a primit un adaos - când a apărut, mersese doar până la litera J -, odată cu culegerea "Jumătate plus unu" (Editura Albatros, 1977), astfel ca să adune din mape tot ce conducea firesc la Z. Acest volum este primul text integral al originalului roman
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
jocul și nu textul? Răspunsul nu-l vor afla cei care, obișnuiți cu horoscoapele, doresc să afle prin nume caracterul, fizionomiile sau măcar pă-rerile unuia despre caracter, nici cei care trag de cotorul cărții ca să dezgroape etimologii (după informațiile mele, Dicționarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate vedea, este vorba despre
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cu horoscoapele, doresc să afle prin nume caracterul, fizionomiile sau măcar pă-rerile unuia despre caracter, nici cei care trag de cotorul cărții ca să dezgroape etimologii (după informațiile mele, Dicționarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate vedea, este vorba despre o carte de literatură - literatură, scrisă și oferită cititorului obosit de grămezile
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cititorului obosit de grămezile de cărți cu cap și coadă, dar fără ceva la mijloc, cărți în care se succed părți ce nu se plămădesc una dintr-alta datorită simplei inerții a fermentației, maiaua fiind mai concludentă decât coca. <br> Dicționarul e o năzdrăvănie -cum a nu-mit-o, mângâindu-i manuscrisul, Geo Bogza - carte bună de citit, după plac, pe o bancă într-un parc sau pe un acoperiș, în tramvai sau într-o cabană alpină, de la mijloc, de dinapoi înainte, de
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]