14,132 matches
-
aplicat de naziști zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945 În Rusia a fost Într-adevăr unul pentru apărarea țării. Stalin Încurajase exprimarea autonomă a sentimentelor naționale și religioase, astfel Încât Partidul și țelurile sale au fost temporar eclipsate de iluzia unității În bătălia colosală cu invadatorii nemți. În mod similar, conexiunea dintre URSS și trecutul imperial al Rusiei i-a permis lui Stalin să jefuiască mai bine Europa Centrală după război. Cum am văzut, În Europa, Stalin dorea mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câțiva tineri din Praga sau Varșovia și le puneau În viitorul comunist. Dar așa cum brutalitatea naziștilor alienase simpatia locală de care s-ar fi putut bucura În teritoriile „eliberate” de la ruși În 1941-1942, la fel și Stalin a risipit curând iluziile și așteptările din statele-satelit. Am notat deja ce efect a avut impunerea, În țările mai dezvoltate dinspre vest, a păguboasei istorii economice a Uniunii Sovietice În versiune accelerată. Singura resursă pe care managerii comuniști se puteau baza sistematic era mărirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de foștii săi prieteni. În public, el Încerca Încă să contrabalanseze critica onestă a stalinismului cu referințe „obiective” la rasismul american și alte fărădelegi din tabăra capitalistă. Dar procesul Rousset și mascaradele judiciare din Est i-au spulberat și ultimele iluzii. În carnetele personale, Camus nota: „Unul dintre regretele mele este că am cedat prea mult obiectivității. Obiectivitatea este uneori o simplă acomodare. Astăzi lucrurile sunt clare, și dacă ceva e concentraționar, trebuie să-i spunem pe nume, chiar dacă e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cămară, principiul libertății tuturor, principiul demnității umane și celelalteprincipii”. Ca și Silone, care avea să scrie unul dintre cele mai bune eseuri din antologia lui Richard Crossman Zeul care a eșuat (1950), Camus a devenit un critic din ce În ce mai Înverșunat al iluziilor „progresiste”, culminând prin condamnarea violenței revoluționare În eseul său din 1951 Omul revoltat - ceea ce a provocat ruptura cu prietenii de odinioară din stânga intelectuală pariziană. Pentru Sartre, datoria primordială a intelectualului radical era să nu-i trădeze pe muncitori. Pentru Camus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eticheta asta e o onoare pentru noi și ne străduim s-o merităm pe deplin”. Iar mulți necomuniști talentați ezitau, așa cum am văzut, să-l condamne pe liderul sovietic, căutând să-i minimalizeze crimele sau chiar să i le scuze. Iluziile cu privire la tărâmul sovietic mergeau mână În mână cu prevestirile negre despre America 12. Statele Unite, Împreună cu noua Republică Federală Germană, erau primele expuse la violența retoricii comuniste. Era o tactică abilă. Statele Unite nu erau foarte populare În Vestul european, În ciuda (sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât un simplu instrument al puterii sovietice - de aceea, În 1951 a trecut subit la tema „coexistenței pașnice”, conform tendinței din strategia internațională a lui Stalin. Între ei, comuniștii - mai ales cei din blocul estic - nu aveau decât dispreț pentru iluziile tovarășilor de drum. Când suporterii Mișcării pentru pace (predominant francezi, italieni și indieni) vizitau democrațiile populare, comuniștii locali Îi omagiau pentru sprijinul lor, râzând pe la spate de „papagali”, noua generație de „idioți utili”, cum spunea Lenin. Comuniștii au reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plin de calități, nu a Înțeles imediat noul regim internațional din Europa. Născut la Kreisstadt, În Prusia, el nu voia să abandoneze perspectiva unei Germanii unite și neutre. Nu avea Încredere În comuniști, care Îi displăceau, și nu Își făcea iluzii cu privire la ei; dar credea sincer, se pare, că o Germanie demilitarizată va fi lăsată să-și hotărască soarta și că acest lucru Îi va favoriza pe socialiști. În consecință, el se opunea virulent orientării prooccidentale a lui Adenauer, care părea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Adenauer a fost dezaprobată de mulți dintre colegii săi de partid; În cursul aceluiași an, ei au conspirat pentru a-l Îndepărta de la putere și a-și reafirma loialitatea față de NATO. Cât despre de Gaulle, el nu Își făcea iluzii În privința nemților. Cu șase luni mai devreme, la Hamburg, președintele Franței spusese unei mulțimi entuziaste Es lebe die Deutsch-französiche Freundschaft! Sie Sind ein grosses Volk! („Trăiască prietenia franco-germană! Sunteți un popor măreț!”), adăugând către un adjutant: „Dacă ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
generație de contestatari vest-germani, noile calități ale noii Germanii din noua Europă - prosperitate, compromis, demobilizare politică și angajamentul tacit de a nu trezi fantomele memoriei naționale - nu puteau masca vechile defecte. Erau vechile defecte, Într-o formă nouă. IXtc "IX" Iluzii pierdutetc "Iluzii pierdute" Indië verloren, rampspoed geboren. șDacă pierdem Indiile, suntem pierduți.ț Zicală olandeză, populară În anii ’40 Vântul schimbării suflă peste acest continent și, fie că ne place sau nu, conștiința de sine a Africii este o realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contestatari vest-germani, noile calități ale noii Germanii din noua Europă - prosperitate, compromis, demobilizare politică și angajamentul tacit de a nu trezi fantomele memoriei naționale - nu puteau masca vechile defecte. Erau vechile defecte, Într-o formă nouă. IXtc "IX" Iluzii pierdutetc "Iluzii pierdute" Indië verloren, rampspoed geboren. șDacă pierdem Indiile, suntem pierduți.ț Zicală olandeză, populară În anii ’40 Vântul schimbării suflă peste acest continent și, fie că ne place sau nu, conștiința de sine a Africii este o realitate politică. Harold
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jucate de o pleiadă de actori tineri - Tom Courtenay, Albert Finney, Richard Harris și Alan Bates. Ele erau plasate În comunitățile muncitorești din Nord, cu limbajul și accentele corespunzătoare. Anglia apărea ca o lume divizată, Înăcrită, cinică și Împietrită, cu iluziile spulberate. Singurul lucru pe care filmele de la Începutul anilor ’50 și cele de la Începutul anilor ’60 Îl aveau În comun era că femeile jucau Întotdeauna roluri secundare și toți cei de pe ecran erau albi. Dacă iluziile Imperiului fuseseră Înecate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cinică și Împietrită, cu iluziile spulberate. Singurul lucru pe care filmele de la Începutul anilor ’50 și cele de la Începutul anilor ’60 Îl aveau În comun era că femeile jucau Întotdeauna roluri secundare și toți cei de pe ecran erau albi. Dacă iluziile Imperiului fuseseră Înecate În Suez, Încrederea În sine a clasei de mijloc a Angliei insulare se afla de mult sub asediu. Dezastrul din 1956 n-a făcut decât să accelereze prăbușirea acesteia. Semnalul simbolic dat de eșecul echipei naționale de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puțin ambiguu. Odată ce cuvântarea secretă a lui Hrușciov ajunsese să fie cunoscută În Vest, ea a marcat sfârșitul unui anumit tip de credință comunistă, Însă a creat totodată posibilitatea reformei și reînnoirii poststaliniste: sacrificându-l pe Stalin pentru a conserva iluzia purității revoluționare leniniste, Hrușciov le oferise membrilor de partid și tovarășilor de drum progresiști un mit de care se puteau agăța. Însă lupta de stradă disperată din Budapesta spulberase orice iluzii despre acest nou model „reformat” sovietic. Încă o dată se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reînnoirii poststaliniste: sacrificându-l pe Stalin pentru a conserva iluzia purității revoluționare leniniste, Hrușciov le oferise membrilor de partid și tovarășilor de drum progresiști un mit de care se puteau agăța. Însă lupta de stradă disperată din Budapesta spulberase orice iluzii despre acest nou model „reformat” sovietic. Încă o dată se demonstrase limpede că autoritatea comunistă nu are alt sprijin decât țeava de tun a tancului. Restul era dialectică. Partidele comuniste din Vest au Început să piardă aderenți. Potrivit unor statistici proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru totdeauna cu opresiunea, nu cu revoluția. Vreme de patruzeci de ani, stânga occidentală privise spre Rusia iertând și chiar admirând violența bolșevică, În care vedea prețul Încrederii În sine revoluționare și al marșului istoriei. Moscova era oglinda flatantă a iluziilor lor politice. În noiembrie 1956, această oglindă s-a făcut țăndări. Într-o notă datată 8 septembrie 1957, scriitorul maghiar István Bibó observa că, „zdrobind revoluția ungară, URSS a dat o lovitură dură și poate fatală mișcărilor «companioane» (de pace
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În scădere de apologeți nereformați ai leninismului au rămas atașați de trecut; dar, de la Paris la Berlin, o nouă generație de progresiști occidentali căutau consolare și exemplu În afara Europei, În aspirațiile și frământările viitoarei Lumi a Treia. și În Europa de Est iluziile au fost spulberate. După cum relata un diplomat britanic din Budapesta la 31 octombrie, la apogeul primei serii de lupte: „Este aproape un miracol că poporul maghiar a Înfruntat și respins acest asalt diabolic. Ei nu vor uita și nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În discursurile din 1953 și 1954 au constituit ultimul val de prosperitate ce scălda țărmurile britanice, adus de trezirea economiei germane care se ridica pe val, trăgând după ea flotila europeană. Dacă privim În urmă, 1954 pare ultima vară de iluzii grandioase pentru Marea Britanie. Alan Milward O particularitate izbitoare În istoria Europei Occidentale postbelice o reprezintă contrastul dintre performanța economică a Germaniei de Vest și cea a Marii Britanii. Pentru a doua oară Într-o singură generație, Germania era puterea Învinsă - orașele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fundamentul relațiilor sociale ale țării - anticipând parteneriatele sociale neocorporatiste formate În Germania și Austria după 1945, dar practic necunoscute Înainte de război, cu excepția celor Încheiate sub auspicii naziste 3. Social-democrații scandinavi erau deschiși la astfel de compromisuri pentru că nu Își făceau iluzii asupra presupusei baze „proletare” pe care se bizuiau alte partide socialiste. Dacă s-ar fi limitat la votul muncitorilor din mediul urban sau la o alianță Între aceștia și reformiștii din clasa de mijloc, partidele socialiste scandinave ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
autentice, după comodele convenții burgheze din trecutul recent. Vanitatea solipsistă a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make love, not war - a fost dintotdeauna o iluzie, care nu a Îmbătrânit frumos. Dar nu era singura iluzie a vremii și În nici un caz cea mai caraghioasă. Anii ’60 au constituit epoca de aur a Teoriei. Trebuie să spunem limpede ce Înțelegem prin asta: nu e vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a epocii - tinerii convinși că pot schimba lumea În trei pași simpli: do my own thing, let it all hang out și make love, not war - a fost dintotdeauna o iluzie, care nu a Îmbătrânit frumos. Dar nu era singura iluzie a vremii și În nici un caz cea mai caraghioasă. Anii ’60 au constituit epoca de aur a Teoriei. Trebuie să spunem limpede ce Înțelegem prin asta: nu e vorba despre munca de pionierat din biochimie, astrofizică, genetică - cu care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acestor tendințe. Societatea de consum occidentală, explica el, nu se mai bazează pe exploatarea strict economică a unei clase de proletari lipsiți de mijloace de producție. Ea deturnează energia umană necesară satisfacției (Îndeosebi satisfacției sexuale) spre consumul de bunuri și iluzii. Nevoile reale - sexuale, sociale, civice - sunt Înlocuite de false nevoi, iar satisfacerea acestora devine scopul unei societăți axate pe consum. Era mai mult decât a intenționat vreodată să spună tânărul Marx, dar a atras un public larg: nu numai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Est, căutând inspirație pe tărâmuri mai Îndepărtate. Noul gust pentru exotic era alimentat, pe de o parte, de decolonizarea În curs și de aspirațiile mișcărilor de eliberare națională, iar pe de altă parte, de proiecția În exterior a propriilor iluzii pierdute ale Europei. Se baza pe cunoștințe locale extrem de sumare, În ciuda emergenței unui nou meșteșug universitar, „studiile țărănești”. Revoluțiile din China și Cuba mai ales au fost Învestite cu toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recent al Italiei, aceste accese de violență nu puteau să sfârșească decât rău. În timp ce În Franța studenții flirtau cu ideea că autoritatea publică este vulnerabilă la provocări populare, iar instituțiile solide ale gaullismului Îi lăsau să se amăgească În această iluzie, radicalii din Italia aveau toate motivele să creadă că pot distruge Republica postfascistă - și abia așteptau să Încerce. La 24 aprilie 1969 au fost puse bombe la Târgul Comercial și la gara centrală din Milano. Opt luni mai târziu, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimbase și ce nu. După orice criteriu În afară de propriul trecut, regimul era stagnant, represiv și inflexibil. Mirajul din 1956 pălise. șansele ca adevărul despre trecut să iasă la iveală sau ca În viitor să aibă loc reforme păreau din ce În ce mai scăzute. Iluziile erei Hrușciov se risipiseră. Indiferent cum se prezenta În fața puterilor occidentale, acasă la el regimul sovietic intra Într-un crepuscul interminabil de stagnare economică și ruină morală. Dar statele-satelit din blocul sovietic aveau motive să spere Într-o schimbare. La
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau idei originale, dar, afirmate public de organele oficiale ale unui Partid Comunist aflat la putere, ele au provocat un seism politic. Era Începutul Primăverii de la Praga. Evenimentele din primăvara și vara anului 1968 din Cehoslovacia pivotau În jurul a trei iluzii contemporane. Prima, frecventă În țară după ascensiunea lui Dubček și mai ales după publicarea Programului de Acțiune, era că libertățile și reformele aflate În discuție puteau fi integrate În proiectul „socialist” (comunist). Ar fi greșit să credem, privind retrospectiv, că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]