14,117 matches
-
sine Însuși, fie pentru Înțelegerea raporturilor culturale și sociale care leagă oamenii Între ei. De altfel, spre deosebire de limbaj, care se bazează pe capacitatea proprie omului de a se exprima și de a comunica, și spre deosebire de artă, În care se manifestă imaginația și fantezia sa, religia Își are rădăcinile În ceva („sacrul”) sau În cineva (ființe supraomenești, zei, Dumnezeu), care transcend dimensiunea pur umană, plasânduse totodată ca fundament al acesteia. Producție care se străduiește să Înțeleagă și să dea un sens lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru că stă pe cetățuia lui Jupiter” (Ovidiu, Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe de altă parte, imaginea lui Jupiter este sculptată nu urmând un model omenesc, ci „conform ideii unei frumuseți extraordinare”, rod al imaginației artistului. Cicero formulează o concepție religioasă primordială În termenii unei teologii a imaginilor, vorbind despre imaginea care a coborât din cer (Cicero, Orator 2, 9; In Verrem 5, 187). Doar câteva imagini pot fi identificate cu certitudine: acrolitul Fortunei din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personajele ar putea exista sau e posibil să fi existat. Aceste observații foarte simple, fără îndoială, creează o dificultate celor credincioși pentru că, pentru ei, Biblia și evangheliile nu se pot asemăna cu un roman, adică cu o povestire concepută de imaginația autorilor săi. Istoria biblică este adevărată, nu inventată, nici legendară. Biblia povestește lucruri care s-au întâmplat „cu adevărat”, lucruri pe care credința noastră se poate sprijini cu încredere. Istoria mântuirii este istorie „adevărată”, altfel credința noastră își pierde fundamentul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica istorică mistificată, decalcul după documentul istoric, jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea în plan ironic a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
putea fi luate drept o emanație spontană a inspirației unui arhiereu cu improvizația fecundă. Aproape nimic rigid și trudnic în discursul viu, cu suavități curate și descărcări fulminante, al lui A.I. În tipare care îi îngrădesc, dar nu-i reprimă imaginația, el toarnă o materie abundentă, pulsatilă, trasă apoi prin țevăria fină a unui excurs teologic, cu o finalitate moralizatoare rareori disimulată. Retorica lui este hotărât tranzitivă, catharctică și cu o dominantă psihagogică. „Doftor al sufletelor”, precum Iisus, s-ar voi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
poate ajunge „vrăjmaș luiș”. Idealul său etic, dedus din experiența mirobolantă a personajelor biblice, se așază ca sub o „stea noao” sub raza unui umanism creștin, care este un sigiliu al epocii. Paradoxul ar fi că acest cărturar cu o imaginație spectaculoasă și terifiantă a răului, care s-ar fi desfătat, desigur, citind terținele Infernului lui Dante, are o statornică încredere în posibilitatea unei lumi mai bune. Meliorist, propunerile lui de combatere a strâmbătății și a stricăciunii conțin însă și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
o întârziere intelectuală, ca o consecință a destructurării raportului dintre gândire și limbaj. Memoria are aproximativ aceleași caracteristici că la normalul auzitor, cea cognitiv-verbală se dezvoltă mai lent, în procesul demutizării, în timp ce memoria vizual-motrică și afectiva este mai bine dezvoltată. Imaginația constă în capacitatea de a crea reprezentări noi, pe baza ideilor, senzațiilor, percepțiilor acumulate anterior. Prin demutizarea surdomutului și dezvoltarea vorbirii la hipoacuzici se îmbogățește și perfecționează vocabularul și pronunția. Folosirea exagerată a limbajului gesturilor poate deveni un obstacol în
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
element al umedului, este o arche a neamului zeiesc (și astfel a întregului univers)<ref id=”1”>Ibid., p. 43.</ref>, apare ca limita ultimă, despărțitoare a ființei de neființă. Aceeași imagine, suportând modificări doar la nivelul unor detalii de imaginație, este prezentă și la Hesiod<ref id=”2”>Theog. 738 și 809.</ref> „Sursele și extremitățile tuturor elementelor“ (panton pegai kai peirata) - deci ale pământului, Tartarului, mării și cerului - converg într-un unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
la formarea sa? Așa cum am văzut, și-a dobîndit cea mai mare parte a cunoștințelor prin lecturi de o anvergură extraordinară. Prin însuși volumul acestora, le putem atribui o influență hotărîtoare în această privință. Prin memoria lui fenomenală și prin imaginația sa evocatoare, Iorga era capabil să se plaseze în însăși inima oricărei situații despre care citea. Aceste lecturi și contactele pe care le-a avut la universitate și ulterior în Franța și Germania (ca și în timpul călătoriilor pe care le-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-l asigure și pe cel al celei de a doua! S-ar părea că simțul istoriei pe care îl avea el era mai important pentru Iorga decît ponderea extraordinară a istoriei acestei regiuni, dar utopia este o proiecție indispensabilă a imaginației creatoare, ca pol opus al ideologiei. Iar Iorga, întotdeauna plin de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îl avea el era mai important pentru Iorga decît ponderea extraordinară a istoriei acestei regiuni, dar utopia este o proiecție indispensabilă a imaginației creatoare, ca pol opus al ideologiei. Iar Iorga, întotdeauna plin de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții lui), Iorga le respingea și pe baza teoriilor lui istorice. Convins de faptul că națiunea este cea mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era ocupat de istoria universală. Metoda aceasta îl punea în fața următoarelor întrebări: cît de strict trebuie istoricul să țină seama de probele documentare disponibile? Asigură oare "obiectivitatea" respectarea strictă a documentației? Ranke și Michelet apelau în munca lor la ajutorul imaginației și al instinctului. Atitudinea lui Iorga în privința aceasta este prudentă. El susținea că, întrucît istoria nu este o știință, iar verificarea exactă pe baza raționamentului deductiv nu este întotdeauna posibilă, nu poate exista o filosofie a istoriei. Era convins că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
simplist și nerealist. Guyau afirma că opera unui geniu este armonioasă și unitară în descrierea lumilor obiective și subiective. El prețuia simplitatea în literatură. Iorga ajunsese să deteste cultul frumosului. El afirma că scriitorul trebuie să-și pună la contribuție imaginația, permițîndu-i cititorului să se identifice cu personajele sale, chiar și istoricul trebuie să scrie astfel, a scrie istoria evocator constituia un element important pentru el. Hennequin reprezenta o școală psihologică, și Iorga, adoptîndu-i doctrina, era convins că nu se poate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îl lăuda pe Léon Daudet, unul dintre jurnaliștii militanți de la "Action Française", considerîndu-l "nu numai un mare ziarist, ci și un mare scriitor francez"155. Ca fiu al marelui scriitor Alphonse Daudet, Léon Daudet moștenise evident de la tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna violent, dar mai ales faptul că Daudet părea să fi dat un nou sens vulgarității. În 1928, un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în Carpații Orientali, în Maramureș, Bistrița-Năsăud (plus Bucovina și Moldova!). Și să nu uităm numărul mare de români implicați, fapt realizat la mai puțin de un secol după sosirea lor în secolul al XIII-lea. O asemenea teorie depășește limitele imaginației și pare să fie lipsită de orice precedent istoric. Dat fiind că Dománovszky insistă atît de mult asupra probelor documentare, am putea spune că și această pretenție este lipsită de o bază documentară solidă. Aceste opinii sînt susținute de majoritatea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sufletele agitate". Dar războiul a izbucnit la o săptămînă după încheierea tratatului. În următoarele două săptămîni, Germania și Rusia au împărțit Polonia între ele a patra oară. Iorga urma într-o măsură oarecare dictonul lui Samuel Johnson, începînd "să înlocuiască imaginația cu realitatea". În cele din urmă a găsit paralela istorică adecvată într-un editorial fulminant intitulat: Tilsit. "Sîntem bîntuiți de umbra Tilsit-ului", scria el, adăugînd: "Va dura împărțirea Europei de data aceasta?"91. Acesta este un exemplu elocvent al încercării
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de legăturile sale cu Aristide Blank, plus considerațiile cotidiene asupra "slujirii României" pe o scenă supusă unor schimbări rapide. Iorga se opunea ferm (și fără succes) violenței, o soluție gen Holocaust depășindu-i puterea imaginației. Iorga avea o atitudine prietenoasă față de cei o jumătate de milion de etnici germani pînă cînd Hitler a încercat să-i transforme într-o a Cincea coloană nazistă. Înainte de aceasta, făcuse în mai multe rînduri gesturi prietenești față de ei. După
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Alte civilizații s-au destrămat și s-au năruit; civilizația europeană a fost aruncată În aer. H.G. Wells, The War in the Air (1908) Problema umană pe care războiul o lasă În urmă e fără precedent - În fapt sau În imaginație. Niciodată structura vieții nu a fost astfel distrusă, pulverizată... Anne O’Hare McCormick Toată lumea tânjește după miracole și vindecări. Războiul i-a trimis pe napolitani Înapoi În Evul Mediu. Norman Lewis, Naples ’44 Europa de după cel de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ea trebuia integrată Într-un cadru european căruia nu putea să-i facă rău din punct de vedere militar, ci doar mult bine la nivel economic. Dacă ideea nu le venise conducătorilor francezi Înainte de 1948, nu era din lipsă de imaginație, ci pentru că reprezenta, evident, un pis-aller, un rezultat acceptabil doar În lipsă de ceva mai bun. Soluția „europeană” la problema germană nu putea fi adoptată decât după renunțarea la soluția franceză, ceea ce le-a luat liderilor francezi trei ani. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deosebea. În Cehoslovacia, cei care organizaseră revolta națională slovacă antinazistă (inclusiv Slánský) au căzut automat sub incidența suspiciunii sovietice: lui Stalin nu-i plăcea să Împartă cu alții meritul eliberării Cehoslovaciei. Kremlinul prefera „moscoviți” de Încredere, fără glorie și fără imaginație, pe care Îi cunoștea: oameni precum Klement Gottwald. În timpul războiului, Traicio Kostov a fost liderul partizanilor comuniști bulgari, până când a fost arestat; după război a ocupat poziția secundă, după Gheorghi Dimitrov, proaspăt Întors de la Moscova, până În 1949, când i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Conferința Națională a Partidului Comunist din Cehoslovacia, „În final, partidul este cel care va hotărî, cu ajutorul organelor de securitate națională, cine e vinovat și cine nu”. În anumite cazuri, organele respective le fabricau oamenilor dosare din Întâmplare sau din pură imaginație; În altele susțineau intenționat contrariul a ceea ce știau. Astfel, doi dintre Învinuiți În procesul Slánský au fost acuzați de supraevaluarea produselor cehoslovace vândute Moscovei. De obicei, produsele fabricate În statele-satelit erau deliberat subevaluate În avantajul Uniunii Sovietice; numai Moscova putea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
său erau mai seducătoare când ucidea oameni la scară industrială sau când procesele-spectacol dezvăluiau fațeta teatral-macabră a comunismului sovietic. Tocmai distanța uriașă dintre retorică și realitate Îi fascina pe oamenii de bună-credință aflați În căutarea unei Cauze 10. Comunismul aprindea imaginația intelectualilor Într-un fel cu care nici Hitler și (cu siguranță) nici democrația liberală nu puteau concura. Comunismul avea o locație exotică și o grandoare eroică. În 1950, Raymond Aron remarca o „surpriză ilară... stânga europeană Îl confundă pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi atribuită numai presiunii demografice. „Noul Brutalism” (cum l-a botezat criticul de arhitectură Rayner Banham) nu era un accident sau o scăpare. În Germania de Vest, unde multe dintre orașele mari au fost reconstruite cu o lipsă șocantă de imaginație sau viziune, sau la Londra, unde Biroul de Arhitectură al Consiliului Municipal a autorizat proiecte de construcție precum imobilele Alton din Roehampton, inspirate de Le Corbusier, liniare până la disperare și aruncate În bătaia vântului, urâțenia părea deliberată, efect al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că entuziasmul lor pentru „socialismul cu față umană” era doar un reflex sau un compromis retoric. Dimpotrivă: ideea că exista o „a treia cale”, un socialism democratic compatibil cu instituții libere, care să respecte libertățile individuale și scopurile colective, aprinsese imaginația studenților cehi, ca și pe cea a economiștilor maghiari. Diferența dintre stalinismul discreditat al generației Novotný și idealismul reînnoit al erei Dubček era neîndoielnică - chiar și pentru membrii de partid, sau mai ales pentru ei11. Cum afirma Jiøi Pelikán În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]