15,723 matches
-
o literă a alfabetului chirilic, creată de lingviștii sovietici pentru limbile non-slave. Face parte din ortografia limbii găgăuze și limbii moldovenești. Corespunde cu litera c din alfabetul latin găgăuz și cu g-ul dinaintea lui e sau i în alfabetul latin românesc. În ambele limbi reprezintă sunetul / /. În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească litera ӂ a fost introdusă prin "Hotărîrea Sovetului Miniștrilor al RSS Moldovenești № 201 din 17 mai 1967 despre întroducerea literei «ӂ» în alfabetul limbii moldovenești" (în original: Хотэрыря Советулуй
Ge moldovenesc () [Corola-website/Science/313772_a_315101]
-
sate, supuse aceleiași puteri judecătorești. Pentru fiecare scaun era desemnat un "jude regal" ("Königsrichter") ("judex regis"), care era supus numai regelui Ungariei. Scaunele și districtele erau conduse de un jude al locului, denumit și "jude scăunal" (în germană "Stuhlrichter" , în latină "judex sedis" sau "judex terrestris") asistat, mai târziu, de un comandant militar. Cea mai înaltă funcție administrativă a sașilor era cea de "jude al scaunului de Sibiu" (în germană "Stuhlrichter von Hermannstadt", în latină "judex Cibinensis")., Din 1453 scaunul Tălmaciului
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
jude scăunal" (în germană "Stuhlrichter" , în latină "judex sedis" sau "judex terrestris") asistat, mai târziu, de un comandant militar. Cea mai înaltă funcție administrativă a sașilor era cea de "jude al scaunului de Sibiu" (în germană "Stuhlrichter von Hermannstadt", în latină "judex Cibinensis")., Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Germania, în timp ce Carl Linnaeus, "tatăl taxonomiei", vorbeste despre ea în Smaland în sudul Suediei, unde a trait când era copil. A descris-o în volumul doi al "Species Plantarum" în 1753, dându-i numele Agaricus muscarius, epitetul specific derivat din Latinul "musca", care înseamnă musca. Și-a câștigat numele actual în 1783, cănd introdus în genul Amanita al lui Jean-Baptiste Lamark, un nume sancționat în 1821 de "tatăl micologiei", Suedezul naturalist Elias Magnus Fries. Dată de început a tuturor fungilor a
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „"națiune politică"” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei. În primă instanță, denumirea „"Nationsuniversität"” (Universitatea Națiunii) poate induce în eroare, dar prin descompunera cuvântului în componentele sale regăsim termenii latini „"natio"”(popor, etnie) și „"universitas"” (întreg, totalitate). Prin urmare, în această sintagmă, cuvântul „Universitate” nu are nici o legătură cu noțiunea de „învățământ superior”. Prin „Națiune” se desemnează un anumit grup etnic sau o etnie. Prin urmare, în termenul „"Nationsuniversität"” este
Universitatea Săsească () [Corola-website/Science/313801_a_315130]
-
un cunoscut gest obscen făcut prin întinderea degetului mijlociu (care este cel mai lung dintre degetele mâinii), în timp ce celelalte degete sunt strânse mai mult sau mai puțin. Degetul mijlociu reprezintă în acest caz organele genitale masculine, de unde vine denumirea lui latină "digitus impudicus" sau "digitus infamus". O variație cunoscută include întinderea degetului mare, care semnifică "du-te dracului". Originile acestui gen sunt speculative, și posibil, de mii de ani. Este identificat ca digitus impudicus ("deget indecent") în scrierile romane antice și
Degetul mijlociu (gest) () [Corola-website/Science/313815_a_315144]
-
s-a născut la Paris pe 9 noiembrie 1864, într-o familie înstărită. Tatăl lui, om de afaceri în industria parfumurilor, i-a asigurat o educatie aleasă. În 1875, este admis la liceul "Condorcet", unde studiază științele naturale, filosofia, limbile latină și greacă. La absolvire, în 1883, obține două diplome, în filosofie și științe. În liceu îi cunoaște pe Maurice Denis și pe Édouard Vuillard, care îi sunt colegi și cu care va întreține o prietenie durabilă. În 1885, după ce a
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
alte naționalități. Fapt ce denotă pierderea limbii și neamului de căte o însemnată parte a populației românești îl constituie mențiunea că, după religie, existau 6 ortodocși și 36 greco-catolici (confesiuni tradiționale românești). Potrivit izvoarelor istorice (inscripția de pe talpa bisericii, inscripția latină de pe tavanul pronaosului, pisania de pe spatele crucii Răstignirii de la fruntariu), în Valea a existat o biserică încă din secolul XVII, care, în anul 1754, a fost refăcută din temelie, la renovările ulterioare folosindu-se și materiale provenite de la o biserică
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
fost profesor în învățămîntul mediu (1945-1961), inclusiv la Liceul “George Barițiu” din Cluj. Între 1961 și 1987 a fost conferențiar universitar la Facultatea de Filologie a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj. A predat cursuri de literatură universală și comparată, de limba latină, engleză, franceză și italiană. A fost un excelent cunoscător al limbilor germană, spaniolă și maghiară, a stăpînit limba portugheză, s-a interesat de aspectele limbii provensale. Și-a susținut doctoratul în filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975
Teodor Boșca () [Corola-website/Science/313848_a_315177]
-
1558, s-a întors în Transilvania, consacrându-se vieții ecleziastice. Prin sinodul de la Mediaș, din 1561, Schesaeus este ales pastor la Dupuș (lângă Mediaș), locul în care a început să scrie lucrarea "Ruinae Pannonicae". Lucrarea a fost scrisă în limba latină în dactili hexametrici, după modelul Eneidei lui Publius Vergilius Maro. Epopeea "Ruinae Pannonicae" reflectă evenimentele dure desfășurate în Ungaria, Transilvania, Moldova și Valahia timp de mai bine de 30 de ani (1540 - 1671). Pentru români, epopeea lui are o dublă
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
în pereții corului au fost încastrate cele opt pietre funerare păstrate până atunci în sacristie. Prima din stânga este piatră funerară a lui Christian Schesaeus. Lespedea are o formă dreptunghiulara cu o bordura înaltă pe care există o inscripție în limba latină. În interior, câmpul central este mărginit de un decor renascentist din frunze acant răsucite. În jumătatea superioară apare în relief un înger care susține un blazon de forma mai complicată.
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
lui Ibn Tufayl. "Hayy bin Yaqzan" este citat în în operele lui Albert cel Mare (Albertus Magus) (1207-1280) și în lucrarea "Contra Gentiles" a lui Toma de Aquino (1225-1274) . Reflexe ale lucrării "Hayy bin Yaqzan" - care circula în diverse versiuni latine - se regăsesc la filosoful francez, René Descartes (1596-1650), cu precădere în cunoscuta sa teorie cu privire la conștiința de sine a eului ("Cogito ergo sum"). De asemenea, filosoful Baruch Spinoza (1632-1677) este influențat de "Hayy bin Yaqzan " în Capitolul V din "Etica
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
-lea al Angliei, micul Ludovic a fost încredințat spre creștere Caterinei de l'Isle Bouchard în castelul din Loches, avându-l ca dascăl până la vârsta de 10 ani pe Jean Majoris. Și-a însușit, între altele, arta scrisului și limba latină, și a beneficiat apoi de un excelent antrenament militar, mai cu seama în călăritul cailor, din partea lui Guillaume d'Avaugour. După ce Carol al VII-lea a fost încoronat la Rheims datorită Ioanei d'Arc, micul prinț a putut fi transferat
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
la primii de bucurie la ceilalți de disperare. Saladin era de față, el încuviințase actul, dar, în același timp, interzicea ca altele asemănătoare, dătătoare de excese, să se producă. Visul lui de aur fusese împlinit. După 88 de ani, regatul latin se prăbușise, iar Ierusalimul revenea în mâinile turcilor. Moscheile au fost refăcute. Cupola Stâncii redevenea moscheea Sakhra. Moscheea Al-Aqsa era placată din nou cu marmură alb-verzuie, lucrată în maniera bizantină, era ornată cu inscripții din Coran, în ea instalându-se
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
cetatea, deși încercuită de trupele lui Saladin, a putut să țină piept dușmanului și până să mai întreprindă Saladin ceva, un nou val de cruciați soseau în pământul făgăduinței. Vestea căderii Ierusalimului și a celei mai mari părți din regatul latin în mâinile turcilor a produs o vie emoție în toată Europa. De aproape o sută de ani, ideea că Ierusalimul era pământ creștin, că oricine voia, putea să se ducă și să se stabilească acolo prinsese. Papalitatea făurea noi planuri
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
le (latină: "dens", "dentis"; greacă: "odous") este un organ dur, de culoare alb-galbuie, cu sediul in cavitatea orala ,compus dintr-o coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
orala ,compus dintr-o coroană liberă și una sau mai multe rădăcini implantate în regiunea alveolara a oaselor maxilare (maxilar și mandibulă), și destinat îndeosebi la tăierea, la zdrobirea și la măcinarea alimentelor. Cuvântul românesc dinte este moștenit din limba latină: "dens" (nominativ), "dentis" (genitiv), iar la acuzativ: "dentem", având același sens ca și în limba română. În latină, provine din rădăcina indoeuropeană comună (reconstruită) "°d-", "°ed", "°denk" sau "°dent" („"a mușca"”, „"a mesteca"”), de unde au ieșit, între altele, cuvintele "όδούς
Dinte () [Corola-website/Science/314816_a_316145]
-
de port popular specifice zonei Bucovina, precum și o bibliotecă cu peste 4.000 de volume. De o importanță foarte mare și o valoare inestimabilă sunt colecțiile de tipărituri vechi, dintre care 35 aparțin patrimoniului național, fiind scrise în limbile greacă, latină, germană sau slavă veche. Printre cele mai valoroase manuscrise se numără: "Octoih" din 1776 și 1778, "Molitfelnic" din 1815, "Adunarea cazaniilor" din 1793, "Evanghelia" din 1918 sau "Biblia de la Blaj", tipărită în 1795. O altă piesă de mare importanță este
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
este în mare parte de origine latină, dar fiindcă limbi romanice de est s-au dezvoltat aproape fără contact cu restul limbilor neolatine, se pot observa atât dezvoltări neobișnuite de semnificație cât și împrumuturi care nu se pot găsi în nici o altă parte a lumii romanofone. Datorită
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
cruce", "Paște", probabil "Crăciun"). În alte domenii, sunt adesea mixte cu împrumuturi, atât neolatine cât și alte. Este interesant de observat că româna nu a reținut niciun cuvânt legat de administrație statală, unica excepție fiind "județ" (< , "cetate" este de origine latină , dar și-a schimbat sensul de la "stat" la "fortăreață"), înlocuindu-le cu împrumuturi ("oraș" < magh. "város", "republică" < it. "repubblica", "guvernământ" < fr. "gouvernement"). Lingvistul italian, Matteo Bartoli, a observat ca regiuni periferice ale zonei vorbitoare de limbi romanice în Europa — Peninsula
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
față de albumul de debut "Adolessons". La sfârșitul lunii mai, The Amsterdams a susținut un concert în Zaragoza, Spania, în cadrul unui proiect multidisciplinar intitulat "Zaragoza Latina", ce are ca scop crearea unei platforme și activități culturale concentrate pe cultura de origine latină. Pe 31 august, formația a lansat cel de-al patrulea videoclip din carieră, la piesa „Summertime”, în regia Alinei Manolache. Piesa, care a beneficiat de aportul vocal al Roxanei Niculae de la We Singing Colors, a fost înregistrată la studioul The
The Amsterdams () [Corola-website/Science/314844_a_316173]
-
Justin ( (sau "Junianus") "") a fost un istoric latin ce a trăit în timpul Imperiului Roman. Numele său nu este menționat decât în propriile scrieri istorice, și este folosit la genitiv, adică M. Juniani Justini. Nu se cunoaște nimic din istoria sa personală. Este autorul lucrării "Historiarum Philippicarum libri XLIV
Justinus () [Corola-website/Science/314923_a_316252]
-
unui înger căzut vine dintr-o interpretare particulară a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbește despre cineva care primește numele "steaua zilei" sau "steaua dimineții" (în latină, Lucifer) care semnifică un om căzut din Rai. Același cuvânt latin este folosit că stea în Petru 1:19 și oriunde altundeva fără legătură cu Satana. Totuși, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvantul latin a fost folosit ca un nume care îl desemnează pe Satana, astăzi termenul
Lucifer () [Corola-website/Science/314935_a_316264]
-
dimineții" (în latină, Lucifer) care semnifică un om căzut din Rai. Același cuvânt latin este folosit că stea în Petru 1:19 și oriunde altundeva fără legătură cu Satana. Totuși, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvantul latin a fost folosit ca un nume care îl desemnează pe Satana, astăzi termenul adoptând aproape exclusiv această relație. În latină, cuvantul "Lucifer" care înseamnă "aducător de lumină" (de la lux, lucis, "lumină" și ferre,"a aduce"), este un nume pentru "steaua
Lucifer () [Corola-website/Science/314935_a_316264]
-
de Lucifer ca fiind un nume al lui Hristos,acest fapt este confirmat și în imnul religios Carmen Aurora, dar și în numele unui episcop creștin sanctificat cu numele de Sanct Lucifer din Cagliari, în secolul 4 en. Lucifer este numele latin pentru "Steaua Dimineții", atât în proza, cât și în poezie, după cum se vede în lucrările lui Marcus Terentius Varro (116-27 BC), Cicero (106-43 BC) și ale altor scriitori latini timpurii.[ 5] Cicero scria: Stella Veneris, quae Φωσφόρος Graece, Latine dicitur
Lucifer () [Corola-website/Science/314935_a_316264]