15,170 matches
-
târziu, după ce le mai așează pe cele de acasă și gătește ceva mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora când trebuia să vină și maică-sa, însă ea nu venea. El s-a gândit că mai întârzie și că acuș va apărea. Mai trecu încă o oră și ea tot nu apărea. Atunci, el a început să se gândeasă de nu i s-o fi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de asemenea visuri sau de vedenii. Mata ai credință... Domnul ți-a arătat că este mărginită puterea celui rău. Fii tare în credință și nu te teme! a liniștit-o feciorul. Timp de o săptămână, a ajutat-o Mihail pe maică-sa, apoi, când parcă era totul aranjat, a plecat acasă. Duminică, tanti Alexandra, ca de obicei, a plecat dimineața la biserică. Când s-a întoars acasă, soțul ei o aștepta. Era neliniștit. - Ce bine că ai venit, Alexandra! Te așteptam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
momentul când urma să moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini și citeau rugăciuni din carte. În fața icoanei Maicii lui Dumnezeu cu pruncul în brațe, ardea voios candela, pe care nimeni nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
plâng, cum plângi pe cineva mort. Făceam pași prin odaie și ziceam printre lacrimi: „Nu, Doamne, nu!”, „Numai, nu aceasta!” Îmi apucasem capul cu mâinile și priveam în jur de parcă căutam ceva și nu găseam. În acel moment, văzui chipul Maicii Domnului de pe icoana care era pe perete în camera copiilor. Căzusem în genunchi și plângând, cum nu mai plânsesem în viață altădată, începusem să o rog pe Cea care-și ținea pruncul în brațele sale: - Măiculiță Sfântă, nu lăsa să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai mare era? L-ai văzut? - Da, zic eu, l-am văzut. Eu le-am numărat pe toate. - Nu știu atunci ce să zic. Gânsacul acuma nu-i. Ce poate însemna aceasta? Ce crezi? - Cred că ni l-a luat Maica Domnului în locul copilului, am zis eu. El mă privi și mă întrebă: - Ești bine? Ce îndrugi? - Ba nu îndrug nimic, spun adevărul. Și i-am povestit toată întâmplarea. Nu mai căutasem a înțelege unde, cum și când dispăru gânsacul, pur
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zis eu. El mă privi și mă întrebă: - Ești bine? Ce îndrugi? - Ba nu îndrug nimic, spun adevărul. Și i-am povestit toată întâmplarea. Nu mai căutasem a înțelege unde, cum și când dispăru gânsacul, pur și simplu crezurăm că Maica Domnului îmi auzise rugăciunea, iar dispariția gânsacului nu fusese altceva decât un semn, pentru a ne convinge; doar eu o rugasem să ia orice din cele ce aveam, numai nu copilul. După ce copilul se făcuse bine, ne povestise că în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul meu. Mă ascultă cu răbdare și exclamă: - Doamne ferește! Auzi tu, să nu faci acest lucru! Roagă-te la Maica Domnului să te ajute, să-ți dea copil sănătos, citește în fiecare zi Paraclisul și cere-i cu lacrimi acest lucru. Mergi și te mărturisește la părintele și să ai credință că vei naște copil sănătos! Eu am mers peste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și să ai credință că vei naște copil sănătos! Eu am mers peste o săptămână la preot și m-am mărturisit. Hotărâsem să fac așa cum mă învățară ei. În fiecare dimineață, mă trezeam când ceilalți dormeau, citeam rugăciunile și Paraclisul Maicii Domnului. Când se împlinise timpul, se născu fetița absolut sănătoasă și la corp și la minte, care ne-a adus apoi atâtea bucurii în viață. Iar eu, de atunci, nu m-am depărtat de credință, care mă ajută și mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând-o pe Alexandra în prag, îi strigă: - Tu, de ce, mă rog, te-ai sculat așa devreme? Du
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu era acasă, să le spele, să le schimbe. Avea grijă de păsări ...multe făcea la vârsta ei. Mama ei era foarte mulțumită de ea și deseori o lăuda și la alții. Fugi repede la bucătărie, unde o găsi pe maică-sa dând cozonacii la copt în cuptor. Îi zise bună dimineața și o întrebă ce să facă. - Cât mai dorm copilele, tu spală covata de aluat, o vom lăsa să se usuce și o vom duce la locul ei, îi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dând cozonacii la copt în cuptor. Îi zise bună dimineața și o întrebă ce să facă. - Cât mai dorm copilele, tu spală covata de aluat, o vom lăsa să se usuce și o vom duce la locul ei, îi zise maică-sa, pe urmă mai vedem ce facem. Erau opt copii în familie; Alexandra, cele trei surioare mai mici și patru frați care erau mai mari decât ea. Frații erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
maică-sa, pe urmă mai vedem ce facem. Erau opt copii în familie; Alexandra, cele trei surioare mai mici și patru frați care erau mai mari decât ea. Frații erau mai mult de ajutor tatălui. Ea era unicul ajutor pentru maică-sa. În acea sâmbătă, o ajută toată ziua cu ce putu. Se gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Hotărî să nu mai sufere și la urmă zise: - Să dea Domnul celor ce vor trăi în casa noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noastră să le fie tot atât de bine cum ne-a fost și nouă! Rochița nouă Ioana stătea cumințică pe scăunel și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să o arate vecinelor care, credea ea, se vor bucura pentru ea. Maică-sa nu avea mașină de cusut, cosea cu mâna, dar făcea atât de bine acest lucru, că nimeni nu zicea că nu era făcut la mașină. Cosea în urma acului (așa zicea mama, dar ea, Ioana, era cam mică pentru a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care cu multă dibăcie făceau lucrul, iar acul, îi părea ei, intuia dinainte gândul mamei și făcea întocmai acele mișcări pe care ea le dorea. Încercă și ea într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara, zicea ea, că mare pomană își
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
croitoreasă din sat. Avea atâtea comenzi de cusut, încât era nevoită să lase tot lucrul din gospodărie pe seama nașului și a copiilor, ea îngrijindu-se doar de gătitul bucatelor. Această ocupație îi aducea nașei un venit destul de bun în familie. Maica-sa avea o înțelegere cu cumătra ei și, din când în când, o trimetea pe Ioana la ea acasă și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la ea acasă și aceasta îi dădea toate bucățile de pânză, mai mari și mai mici, care-i rămâneau și pe care le credea bune de a fi folosite, de a mai face ceva din ele. Anume din aceste bucați, maică-sa îi cosea rochițe, fustițe, cămășuțe și chiloței, făcea câte un șorțuleț, o față de pernă nouă, o perdeluță pe ici pe colo... Știa să îmbine bucățile de pânză între ele după culori și calitate în așa fel, încât cine vedea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vedea multe prietene și vecine... Simțea așa o bucurie! Se gândi ce norocoasă era că avea așa o mamă, îi venea să se ducă la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O cuprindea și o săruta numai noaptea, când obosită adormea, atunci când credea că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la ea și să o cuprindă, să o sărute, dar îi era rușine să nu râdă maică-sa de ea. O cuprindea și o săruta numai noaptea, când obosită adormea, atunci când credea că ea nu simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase cu fierul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
simțea. Nici nu bănuia că maică-sa se prefăcea doar că doarme, că simțea tot, dar nu-i zicea nimic, o lăsa să facă ce dorea, îi era atât de dragă copila ei cea șmecheră... În sfârșit, rochița fu gata. Maică-sa o călcase cu fierul de călcat și acuma era ca din magazin. O îmbrăcă pe copilă, îi zise să se învârteasă, o privi din toate părțile și exclamă fericită: - S-a făcut lucru bun, slavă Ție, Doamne, pentru ajutor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cuminte până la amiază? - Mamă, lasă-mă numai un pic, mă duc numai până în drum și imediat mă întorc, o rugă Ioana, care spera că măcar careva dintre prietenele vecine o va vedea, că până seara era încă mult de așteptat. Maică-sa știa că nu va fi chip să o oprească, îi zise să nu se ducă departe, să se întoarcă repede că avea nevoie de ajutorul ei. Ioana simți cum mama își admira cu privirea opera făcută de mâna ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că ceva ascundeau vecinele, că nu erau sincere cu ea. Era sigură că ele vedeau rochița ei, dar nu ziceau nimic din părere de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se porni. Atunci una din ele o întrebă când își cumpărase rochia. Ea îi răspunse mândră că i-o cususe maică-sa. Cealaltă se apropie de ea prefăcându-se că vrea să se uite mai bine la rochie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de rău sau ciudă, cum credea ea. Ioana le zise că se întoarce acasă, că o așteapta maică-sa și se porni. Atunci una din ele o întrebă când își cumpărase rochia. Ea îi răspunse mândră că i-o cususe maică-sa. Cealaltă se apropie de ea prefăcându-se că vrea să se uite mai bine la rochie și chiar să încerce calitatea pânzei cu degetele. Ioana o lăsă, desigur. Nu putea să știe ce pusese la cale invidia vecinei. Alături de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]