15,245 matches
-
dus la Umbră din cauza lui Enkim, iar tata Minos iubit mult la tine. Mult. Ah, adevăr grăia Logon. Eu eram Krog, cel ce știa cele mai multe cuvinte. Și tot eu eram și prostul de Krog pe care Enkim Îl dusese de nas. Capul mi se Încinse Încet-Încet. Îl văzusem pe ticălosul de Enkim până și atunci când, abia scăpat de șopârla aia uriașă, meșteșugise În ascuns măruntul lui semn care le arăta urmăritorilor Încotro o luam. Mă Îmbrățișase de parcă mi-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum se face, iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
termină Logon luntrele alea până ajung vrăjmașii aici? - Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț, o evreică micuță, cu păr roșu, cu trăsături anemice și cu un nas enorm, care parcă-i Întuneca toată fața, Îl trase de mînecă cu un gest nervos, aproape-brutal și șopti: — Hai să, mergem! Hai să plecăm de aici! Vai de mine! Tremur toată! Vai de mine! Ia te uită cum mai tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu păr negru și ochi strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor, palid, specific ființelor nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se legănau rigid În mers, iar cămașa albă, soioasă, puțin desfăcută lăsa să se vadă o parte din pieptul mort, osos și gălbejit; pălăria cafenie, veche și uzată Îi căzuse atît de mult pe față, Încît i se sprijinea pe nas, iar aceasta, Împreună cu zîmbetul vag și supt ce-i stăruia pe buze, accentuau asemănarea grotescă și oribilă cu un om beat. Ceea ce mai rămăsese din el - materia intrată În descompunere care fusese cîndva trupul său - se Împuținase și se strînsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se putea vedea și auzi limpede, erau ocupate. CÎnd intră pe culoar, femeia Însoțită de băiat se adresă unei alte femei din capătul celălalt al șirului. — Ascultă, May! N-ai văzut-o pe Grace? — Îhî! răspunse femeia cealaltă scoțînd pe nas spirale de fum și vorbind cu asprimea brutală, tăioasa, exagerată, despre care tocmai am vorbit. Cred că-i În cabina șapte, se... După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sufocat, ducîndu-și mîinile la gît. Mă, imbecililor, parc-ați fi din neam de catîri căpățînoși! Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă acum Îmbunat la perspectiva unei bucurii viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-mi ia capul de model pentru statuia lui Lincoln - zic -, dar sînt destul de priceput să recunosc un șarlatan. — Serios? zice. Te crezi grozav, nu? Așa de grozav c-o să te trezești Într-o zi c-un pumn drept În nas - zice. Așa de grozav ești! Ei, noroc că-mi venea metroul, că altfel Îl pocneam pe loc, dar văzînd că-mi vine metroul i-am spus doar atît: — Ei, lasă, șmechere! Păcat că nu pot să mai stau, că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În așa măsură, Încît se pierdea cu totul, aproape că dispărea sub hainele groase și scumpe În care era Îmbrăcat. Fața albă și slabă, atît de topită că părea un simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
paharul de bere În mînă, se apropie de oaspetele cel singuratic. Un chip fără urme de răutate, de vicii, de dușmănie: chipul omului de aproape cincizeci de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute căuș. Apoi fața i se crispă de Încîntare cînd trase din țigară, inspiră adînc și dădu drumul fumului Încet pe nas, după ce-l absorbise În adîncurile plămînilor săi puternici. Era un gest Încărcat de o plăcere senzuală, care reda fumatului și aromei de tutun Întreaga lor savoare primitivă și pătrunzătoare. Se vedea cît se poate de clar că omul era capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ochii ațintiți asupra spatelui său lat. Acum, cînd bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oferi. Bull luă o țigară din pachet, o aprinse dintr-o singură mișcare, ascunzînd-o Între obrazul său brăzdat și mîna făcută căuș, apoi puse pachetul de țigări În buzunar cu același gest larg și hotărît. — Mulțumesc! zise el scoțînd pe nas fumul Înțepător În fuioare groase. Șezi, băiete! Băiatul se așeză pe vagonet, lîngă bărbat. Timp de cîteva clipe, pe cînd Bull fuma, doi dintre vagabonzi se priviră În liniște, zîmbindu-și pe furiș, apoi cel tînăr, Îmbrăcat În costumul soios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zi de dimineață. Timp de o oră părintele Chris O’Rourke mînca și bea de parcă Însăși viața lui era În joc: era tare miop, purta ochelari cu lentile groase și, din cînd În cînd, lua ceasul, și-l apropia de nas și-l privea strîngîndu-și ochii. Cum el se grăbea să termine masa Înainte de miezul nopții, găsea că toată lumea trebuie să facă la fel: se temea să nu rămînă cineva nemîncat și-i Îndemna mereu pe toți să se grăbească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ei, și-a deschis și s-a fîstîcit de tot, zău așa. „Cum, dumneata ești, doamnă Grant?“ zice. „Așa-i că te-ai Înșelat de data asta?“ - am zis. „Domnul Grant e aici“ - zice cu glas mieros, Împungînd Înainte cu nasul lui roșu, plin de negi, ca un castravete - „ne-am adunat și noi la un pahar de vorbă“ - zice. „Mi se pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi trebuie că-i vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis - „asta-i cît se poate de adevărat.“ Ei, și-apoi l-au trimis pe Dock Hensley În Vest să aducă un om care comisese o crimă și cînd s-a Întors ne-a povestit, firește, cum a dat nas În nas cu Ed Mears În Mexic. Era undeva pe un vapor, trecea din Texas În Mexic, mergînd pe urmele ucigașului pe care trebuia să-l prindă probabil, cînd l-a văzut drept În fața lui pe Ed Mears. Dock spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
asta-i cît se poate de adevărat.“ Ei, și-apoi l-au trimis pe Dock Hensley În Vest să aducă un om care comisese o crimă și cînd s-a Întors ne-a povestit, firește, cum a dat nas În nas cu Ed Mears În Mexic. Era undeva pe un vapor, trecea din Texas În Mexic, mergînd pe urmele ucigașului pe care trebuia să-l prindă probabil, cînd l-a văzut drept În fața lui pe Ed Mears. Dock spunea că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru a mai aduce ceva bani la bugetul secătuit al României, doar un mic artificiu: cei 20 de angajați să se angajeze stewardese și așa să se plimbe cât vor, dar noi suntem români, cu r mic, ne vedem lungul nasului și nu ne băgăm peste strategia de promovare a turismului, la care doar cei de alde doamna Udrea cică s-ar pricepe (zic doar ei!). Iar noi, stăm de o vreme ca proștii cu ochii în soare și așteptăm ca să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
semnate la 30 aprilie 1975. Acestea, au intrat în depozitele armatei și după un examen calitativ amănunțit, li s-a trecut un nou termen se valabilitate, 5 august 1995. Intre timp armata americană, devenită o giumbușlucară incurabilă, și-a băgat nasul în mai multe țări sub diferite motive, pe ici mai bătând niște state amărâte precum Granada, care avea o forță militară formată din 19 soldați, grupați câte doi la o pușcă, pe dincolo mai luând-o peste bot, precum s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și corespondentul său din fruntea guvernului în mod flagrant incompetența. Dacă, Doamne ferește, o să-l calce pe prietenul meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular, mai ales că în curtea lui poate
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Veta din Lipscani, fiindcă Demy Moore era în concediu de maternitate iar cu țața Veta, echipa dădea impresia că este internațională. Aceștia și-au făcut un scop în viață, din prinderea și executarea, prin smulgerea în prealabil a părului din nas și din urechi, susnumitului Osama bin Laden. Și din clipa formării, l- au anunțat pe Bin Laden, că nu are decât să-și bage singur unghia-n gât, fiindcă dacă ajung la el, grea viață îl așteaptă, fir- ar mama
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dromaderul ăsta de Mititelu cu asta?" „și dacă a fost și s-a lăsat după 44 de ani bătuți pe muchie, timp în care a scos fum mai ceva decât ditamai locomotiva, de ce ne-o pune nouă chiar așa în nas, ca să ne facă să ne rușinăm tocmai noi, care suntem floarea cea vestită a consumatorilor țigărilor cu sau fără filtru?". Ne pare rău dom' Mititelu de cunoștință, să ne dai tocmai nouă peste ochi cu un asemenea titlu, când iată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]