14,384 matches
-
pe 17 iunie 1972, în Onești, județul Bacău, România. A absolvit liceul "Nadia Comăneci", profilul filologie; și Școala populară de Arta, secția canto. Cu susținerea mamei sale Cristina a urmat cursuri de canto, de pian și de chitară, chiar dacă era nevoită să facă zilnic naveta Onești-București. Și-a început cariera muzicală pe scena folk, alături de sora sa. Debutul său oficial a avut loc în cadrul festivalului de la Mamaia din 1991, unde s-a numărat printre cei 8 câștigători aleși dintre 400 de
Cristina Spătar () [Corola-website/Science/333767_a_335096]
-
săi, Stephen își dă seama că nu mai paote merge și începe să folosească un scaun cu rotile. După al doilea copil, o fiică, Stephen dezvoltă o teorie despre vizibilitatea găuirlor negre, devenind un fizician recunoscut la nivel mondial. Fiind nevoită să aibă grijă de copii și de un Stephen tot mai fragil, Jane nu reușește să lucreze la teza ei de doctorat și devine frustrată; Stephen înțelege că ea are nevoie de ajutor. Jane se alătură corului bisericii, unde îl
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
familie, dar Stephen îl vizitează pentru a-l convinge că Jane are nevoie de el. Jonathan și Jane iau copiii la camping, în timp ce Stephen este invitat la un concert în Bordeaux, unde se îmbolnăvește de preumonie. La spital, doctorii sunt nevoiți să-i facă o traheostomie, care îi va face mut. Ea este de acord cu operația. Stephen învață de la asistentă (Maxine Peake) să comunice din nou cu ajutorul unei table. El primește un calculator cu sintetizator vocal, pe care îl folosește
Teoria întregului (film) () [Corola-website/Science/333789_a_335118]
-
târziu pentru a opri trecerea Dunării de către turci și îl informează greșit că oastea otomană ar avea un efectiv de 10.000-15.000 de soldați și nu de 60.000 de oameni cum ar fi avut în realitate. Domnitorul este nevoit să-și schimbe planurile și se deplasează către Dunăre, stabilindu-și tabăra între lacurile Cahul și Ialpug. Cazacii lui Swierczewski nu-l cred însă pe Ieremia, dar Ioan Vodă își reafirmă încrederea în credința pârcălabului. În Bătălia de la lacul Cahul
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
preluată și de cronicarul moldovean Nicolae Costin. Copleșiți de turci și trădați de călăreții lui Ieremia Golia, oștenii lui Ioan Vodă se retrag împreună cu cazacii lui Swierczewski la Roșcani, unde se dau lupte crâncene în zilele următoare, iar domnitorul este nevoit să se predea la 14 iunie 1574 pentru a-și salva oștenii de la pieire. După patru ore de interogatoriu, el este înjunghiat și i se taie capul, iar restul corpului este rupt în bucăți de două cămile care sunt alungate
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
Moldovei pe Nicoară Potcoavă. Dornici de a-și răzbuna domnitorul prin uciderea trădătorului Irimia Golia, un grup de zece oșteni în frunte cu Nicoară Potcoavă și cu fratele său, Alexandru, traversează Nistrul și atacă palatul domnesc de la Iași, dar este nevoit să se retragă după o încăierare cruntă cu turcii în timpul căreia Nicoară este grav rănit. Fugarii se îndreaptă spre vest și, după un scurt popas pe malurile Moldovei, sunt găzduiți la conacul din Dăvideni al boierului Andrei Dăvideanu, socrul pârcălabului
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Siretul și Prutul și se îndreaptă spre Nistru, dorind să treacă în Polonia. Ei poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui Nicoară Potcoavă este nevoit să dea o luptă crâncenă cu oștenii lui Petru Șchiopul în bălțile de pe malul Nistrului, iar Ștefan al Mariei și Gheorghe Stângaciu sunt uciși. Fugarii ajung în Polonia și apoi în tabăra cazacilor zaporojeni de pe Pragurile Niprului unde cer ajutorul
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
să se întoarcă acasă la timp pentru Ziua Recunoștinței. Pe drum, în timp ce se opresc la un bar, îl întâlnesc pe Martin (Brimble), un englez, care fură discret cheile de la mașina lui Joe și pleacă cu ea. Joe și Gus sunt nevoiți să-și împingă barca pe drum până când se întâlnesc cu două femei, Rita (Arquette) și Angie (Whitfield), care îl urmăresc pe Martin. În timp ce merg cu mașina acestora, o groapă face ca barca să se desprindă, lăsându-i pe Joe și
La pescuit () [Corola-website/Science/333045_a_334374]
-
ocazionale. În timpul Restaurației a compus un imn regal, intitulat "Vive le Roi!" („Trăiască Regele!”), dar acesta nu a fost pe placul regelui Ludovic al XVIII-lea. Spre sfârșitul vieții, Rouget de Lisle se afla într-o situație materială precară, fiind nevoit să vândă chiar și ceea ce moștenise de la tatăl său. Sub regimul Monarhiei din Iulie regele Ludovic-Filip i-a acordat însă o pensie viageră.. Rouget de Lisle a murit la 26 iunie 1836, în vârstă de 76 de ani, la Choisy-le-Roi
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
mai mare al lui Ion Aldea Teodorovici. s-a născut pe 18 mai 1950, în orașul Leova, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică, în familia profesorului de muzică Cristofor Teodorovici, care a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică, a fost nevoit să se retragă din biserică. Petre Teodorovici a fost cel de-al doilea copil în familie, fiind mai mic decât Adrian (care era de la o altă mamă) și mai mare decât Ion. A absolvit școala medie (muzicală) din localitate, unde
Petre Teodorovici () [Corola-website/Science/333117_a_334446]
-
a 2-a de . A reușit apoi să ajungă până în runda a 4-a a UȘ Open, pierzând în fața lui Venus Williams. Mai tarziu, a participat la ediția din 2008 a Turneul Campioanelor WTA, luându-i locul care a fost nevoită să se retragă . A învins-o pe Svetlana Kuznetsova în 2 seturi. Radwańska a încheiat anul că prima femeie poloneză care a câștigat peste 1 million de dolari americani din sport, totodată fiind și prima care a reușit să ajungă
Agnieszka Radwańska () [Corola-website/Science/333083_a_334412]
-
Efectele Planului Manstein au fost devastatoare pentru [[aliații din cel de-al doilea război mondial|armatele aliaților]], acestea din urmă fiind încercuite de cele două grupuri de armate germane. Pentru salvarea a ceea ce mai putea fi salvat, aliații au fost nevoiți să organizeze diperata operațiune [[Operațiunea Dynamo| „Dynamo”]] de evacuare de la Dunkerque. Pierderile uriașe din nord și lipsa rezervelor mobile care a rezultat au condus în cele din urmă la înfrângerea restului forțelor franceze și la o victorie germană copleșitoare. [[File
Planul Manstein () [Corola-website/Science/333106_a_334435]
-
aliată. În timpul luptelor însă, mult-lăudatele obstacole antitanc Cointet s-au dovedit total ineficiente. Armata I franceză, pe de altă parte, avea să se dovedscă egaala Diviziilor a 3-a și a 4-a Panzer germane, cel puțin până când a fost nevoită să se retragă spre Lille datorită străpungerii frontului francez de către germani în zona de sud a frontului. Comandantul Corpului Expediționar Britanic generalul John Vereker, se aștepta ca militarii săi să aibă la dispoziție două-trei săptămâni de pregătire până când să trebuiască
Planul Dyle () [Corola-website/Science/333134_a_334463]
-
doar frontal inamice, în condițiile în care francezii s-au folosit de noile mijloacele antitanc din dotare, iar lui Hoepner îi lipsea sprijinul infanteriei. În timpul luptelor de la Gembloux, cele două divizii Panzer au raportat pierderi grele pe 14 mai, fiind nevoite să își încetinească ritmul în care urmăreau forțele franceze în retragere. Încercarea germanilor de cucerire a orașului Gembloux a fost respinsă. În ciuda numeroaselor eșecuri tactice locale, germanii au reușit pe ansamblu să respingă Armata I aliată din regiunea Ardenilor inferiori
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a reprezentat punctul de vedere al bisericii catolice. Polemica a avut loc în prezența regelui Jaime și a inchizitorului Regatului. Deoarece vederile exprimate de Ramban în această dispută au fost interpretate ca blasfemie contra creștinismului, în 1267 rabinul a fost nevoit să părăsească regatul. a avut 4 fii: Nahman, Shlomó, Yossef și Yehudá. precum și câteva fete, al căror nume nu se mai știe. Lui Ramban i se atribuie o carte numită „Iggeret Hakodesh” (Epistola sfințeniei) care se ocupa de probleme legate
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
-l convoace pe Ramban pentru a răspunde la acuzațiile aduse iudaismului. Pablo Christiani îsi propusese să i facă pe evrei sa-si abandoneze religia și să se convertească la creștinism. El se baza pe faptul ca adversarul său va fi nevoit să adopte o atitudine reținută de teama că ar putea să ofenseze sentimentele creștinilor majoritari în regat. Pablo îl asigurase pe rege ca va dovedi adevărul creștinismului pe baza Talmudului și a altor scrieri rabinice. Ramban a răspuns ordinului regal
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
că „A durat atât și atât și atât și atât de mult până când prezentatorul Neil Patrick Harris a reușit să ducă la bun sfârșit momentul legat de predicțiile sale pentru Oscar încuiate într-o cutie din stânga scenei, încât a fost nevoit să se oprească pentru a ni-l explica din nou.” A mai menționat faptul că „fie producția l-a epuizat pe Harris, fie scenariul nu i s-a potrivit, sau și-a ales o noapte destul de ciudată pentru a-și
Oscar 2015 () [Corola-website/Science/333161_a_334490]
-
Porumbescu. A avut o soție pe nume Elena domiciliată în București și un fiu, Dimitrie "[Demetriu]"-Radu Melidon, născut în București la 15 februarie 1872. Bolnav și confruntat cu dificultăți financiare după ieșirea sa la pensie, profesorul Melidon a fost nevoit să solicite în 1885 o subvenție de studii pentru fiul său. S-a stins din viață în 1897 la Roman după o boală necruțătoare și a fost înmormântat în cimitirul orașului natal. Profesorul Melidon - om cu o vastă cultură și
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
refuzat să facă acest lucru. Din acest motiv, ambasadorilor nu li sa oferit tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că era prea nepoliticoasă invita Coreea să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. La întoarcerea ambasadorilor, la curtea coreeană au avut loc discuții
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
primirea veștii atacurilor japoneze, guvernul Joseon l-a numit pe generalul Yi Il comandant mobil de frontieră. Generalul Yi a condus trupele la Myongyong apropiinduse încetul cu încetul de pasul strategic Choryong. Deoarece el trebuia să strângă trupe, a fost nevoit să călătorească mai departe spre sud pentru a aduce trupele staționate în orașul Daegu Generalul Yi a mutat trupele înapoi la Sangju cu excepția supraviețuitorilor bătăliei de la Dongrae care au rămas în ariegardă la pasul Choryong. Similar cu cei mai mulți generali coreeni
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
loc în special în fosta provincie Hamgyeong dar a cuprins și lupta cu jurchenii din partea de sud-est a Manciuriei, în actuala provincie Jilin. Campania a fost în mare parte un succes pentru japonezi dar după campanie, armate japoneză a fost nevoită să se retragă din cauza problemelor de aprovizionare cauzate de atacurile logistice ale amiralului coreean Yi Sun-sin, revoltelor forțelor coreene neregulate și intervenția Ming. După zdrobirea micilor armate coreene, rezistența cea mai acerbă pe care a întâmpinat-o Kato a fost
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
patru flote au acționat doar în altă parte (partea de vest a peninsulei). Won Gyun i-a trimis mai târziu o scrisoare lui Yi Sun-sin în care a scris că a fost copleșit de japonezi în luptă și a fost nevoit să fugă la Konyang. Yi Sun-sin a trimis un mesager pe insula Namhae din apropiere pentru a le ordona locuitorilor să se pregătească de război. Mesagerul a găsit insula jefuită și abandonată de proprii săi locuitori. Cum soldații începuseră să
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
avut loc pe data de 7 mai 1592 între flota coreeană condusă de amiralul Yi Sun-sin și forțele japoneze ale lui Toyotomi Hideyoshi. Amiralul Yi Sun-sin intenționa să își petreacă noaptea pe navă după bătălia de la Okpo dar a fost nevoit să își schimbe planurile după ce în jurul orei 17 a primit un raport care spunea că cinci nave japoneze de mari dimensiuni se îndreaptă spre Happo. El a ordonat soldaților să urmărească cu navele pe japonezi. Navele japoneze au fost prinse
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
tăiat capul. Soldații japonezi au intrat în panică după decapitarea amiralului lor și deoarece deveniseră dezorganizați au fost uciși cu ușurință de către coreeni. Amiralul a ordonat unor soldați să debarce pentru a distruge baza inamică de pe plajă dar a fost nevoit să își retragă ordinul când a auzit că cel puțin 20 de nave vin de la Koje-do. Din dorința de a da flotei sale cel mai mare avantaj tactic posibil, el a ordonat navelor să iasă în marea largă. Lupta nu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de la Busan s-a menținut până în 1597 când forțele japoneze s-au retras din cauza morții lui Hideyoshi. După ce flota coreeană condusă de Yi Sun-sin i-a învins definitiv pe japonezi la 8 iulie, în bătălia de la Hansando, aceștia au fost nevoiți să își schimbe tacticile. Strategia lor a fost să transporte provizii și întăriri pe mare către partea de nord a peninsulei coreene pentru a putea continua invazia spre Ming. Deoarece această strategie a eșuat, trupele japoneze din provinciile nordice ale
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]