14,917 matches
-
de vrabie. Sau poate că da? Dacă ar fi așa, ar trebui să credem, de exemplu, că femeile rămân însărcinate după ce un domn galant le aplică, cu gesturi experte, un sărut prelung. Cel puțin așa reiese din unele filme. Domnul sărută doamna, muzica devine melancolică, lumina se stinge și cu ocazia asta imaginea se întunecă de tot, pentru ca în secunda următoare să o vedem pe femeie fericită a două zi și să observăm cum, peste alte câteva secunde, începe săi crească
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și deja având o vârstă cuprinsă între șase luni șiun an. Dacă suntem niște pui de vrabie care au peste șaisprezece ani, putem vedea că, pe lângă săruturi prelungi, unii bărbați și unele femei mai fac și altceva: se dezbracă, se sărută pe corp și apoi încep săși miște fețele într-un ritm sacadat. Desigur, în toa tă afacerea aceasta probabil că este importantă mimica feței, pentru că asupra acesteia întârzie cel mai mult camera. Fețele se mișcă ritmic și asta se pare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta. 125. Al patrulea punct. Să ating cu pipăitul, ca, de pildă, să îmbrățișez, să sărut și să ating locurile pe care aceste Persoane pășesc și stau, îngrijindu-mă mereu să trag folos din aceasta. 126. Dialog. Se va încheia cu un dialog, ca în prima și în a doua contemplație, și cu un Pater noster
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unde Cristos, Domnul nostru, stătea la masă, în casa fariseului; aducea cu ea un vas de alabastru cu untdelemn. 2. Stând în spatele Domnului, la picioarele Sale, I le uda cu lacrimi și le usca cu părul capului ei și-I săruta picioarele și I le ungea cu untdelemn. 3. Cum fariseul o învinuia pe Magdalena, Cristos îi ia apărarea, spunând: („Iertate îi sunt păcatele ei cele multe, că a iubit mult”, iar femeii îi spune: „Credința ta te-a mântuit; mergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe pământ”), ceea ce înseamnă că hainele Îi erau deja îmbibate de sânge. 291. DESPRE MISTERELE PETRECUTE DE LA GRĂDINĂ ȘI PÂNĂ LA CASA LUI ANNA, INCLUSIV. MT. 26,47-58, LC. 22,47-57, MC. 14,43-54 ȘI 66-68. 1. Primul. Domnul se lasă sărutat de Iuda și prins ca un tâlhar, spunându-le: („Ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și ciomege, ca să Mă prindeți! Zi de zi ședeam în Templu învățând și nu M-ați arestat”). Și spunând: („Pe cine căutați?”), dușmanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
radical, devenise o persoană impunătoare, rece, mergea direct la țintă fără a ține cont de dorința celeilalte persoane în privința acestui lucru. Își pierduse tot farmecul pe care îl avusese atunci când o ceruse de soție. Nu mai știa demult cum se sărută sau se mângâie o femeie. La acest capitol nu excela nici înainte, nici după, considerându-l un fleac. Ar fi trebuit să știe că lucrurile mărunte dau sens vieții. Pentru el, ceea ce adăpostise între cei patru pereți reprezenta totul și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îi erau pline de insomnii si totuși aștepta zgomotul cheii în broasca ușii s-o vadă intrând în casă. Își jurase că dacă se va întâmpla vreodată minunea asta, n-o va întreba nimic ci o va iubi, o va săruta, o va ține de mână și o va ierta pentru toate. Dar când fusese adusă de poliție pe motivul abandonului de familie, ea a refuzat orice comunicare și nu a dorit săsi vadă nici copilul pe care-l abandonase la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zile, lăsându-l la părinții lui. Afară, Carlina observă că-i tremurau ușor mâinile încercând să se controleze în timp ce aprindea o altă țigară. Apoi o trase mai aproape de el, îi atinse cu o mână bărbia și era gata s-o sărute. Lăsându-și mâinile în jos, o strânse ușor în brațe, ridicând-o deasupra pământului cât putuse de tare. Ea își lăsă capul pe umărul lui fără a scoate vreun cuvânt. Îi mângâia părul care nu era deloc ciufulit și-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
drum spre casă se țineau de mână, mergând umăr lângă umăr, aproape auzindu-și bătăile inimii. Mergeau tăcuți. Părea că fiecare își fixa în minte evenimentul petrecut. Deodată, el se opri din mers, trecu în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
De ce spui asta? Nu-ți sunt pe plac? Glasul lui era șoptit și se frânse în cuvinte amare, privind parcă departe în gol, răscolindu-i sufletul și trecutul, în căutarea unor răspunsuri. Se aplecă asupra ei, o îmbrățișă și îi sărută obrajii îmbujorați. Carlina ar fi vrut în momentul acela să-i spună toate secretele ei, să fie realistă și nu subiectivă, dar cineva din interiorul ei parcă-i șoptea „Trezește-te, gândește-te prin ce ai trecut și tu, ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că o dor toate componentele corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu protestă. Își închipuia că are un soț, că-l venerează și aproape ar putea spune: ,,Am renăscut.” Noaptea aceasta se deosebea cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
intrase aproape neobservat în cofetărie. Își făcuse loc prin mulțimea de clienți, ferindu-se să atingă pe cineva în trecerea lui. Femeia, când îl văzu, se simți ca atunci când te afli pe un teritoriu numai al tău. Atunci, Valentin îi sărutase mâna, când intrase, iar ea simțise că se topește. La rândul lui simțise un nod în gât iar în stomac avea o nestemată care nu vroia să se topească. Surprinsă de venirea lui, femeia zise: - Nu mă așteptam să te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și unul și altul. Ochii le ardeau ca niște văpăi. Carlina puse paharul pe masă, iar cu cealaltă mână încerca să-și desprindă parcă ceva de sub unghii, mici fărâme închipuite de mizerie. Își ridică privirea unul către altul, apoi se sărutară fără a se feri de cineva. - Aș vrea să fiu cu tine tot timpul, să vină ziua aceea când nu vom mai fi despărțiți, zise Valentin. - Da, dar nu înainte de face cunoștință și părinții noștri. În următoarea secundă, buzele lor
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îndrumi pașii spre o alegere bună, numai tu îmi cunoști destinul! Nu vreau să mă trezesc vreodată că trăiesc viața altcuiva și nu a mea.” Ajungând la domiciliul lui Valentin, îl întâlni pe tatăl iubitului ei și îl salută politicos, sărutându-i mâna. Era un sărut ce reprezenta politețea față de persoanele mai în vârstă. Bătrânul, la rândul lui, o sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața altcuiva și nu a mea.” Ajungând la domiciliul lui Valentin, îl întâlni pe tatăl iubitului ei și îl salută politicos, sărutându-i mâna. Era un sărut ce reprezenta politețea față de persoanele mai în vârstă. Bătrânul, la rândul lui, o sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe un scaun cu spătar, lăsându-și brațele în jos, lipite aproape de trup, iar mâinile și le așeză pe genunchi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe tatăl iubitului ei și îl salută politicos, sărutându-i mâna. Era un sărut ce reprezenta politețea față de persoanele mai în vârstă. Bătrânul, la rândul lui, o sărută pe obraz. Ea zâmbi sfioasă, iar el îi întoarse zâmbetul. După ce îi sărutase mâna, se retrase ușor și se așeză pe un scaun cu spătar, lăsându-și brațele în jos, lipite aproape de trup, iar mâinile și le așeză pe genunchi. Bătrânul era o persoană distinsă și plăcută. Purta un costum de culoare închisă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stă în preajmă aproape de fiecare dată. După ce murise mama biologică a Carlinei, toți o răsfățară... La rândul ei îi dăduse dreptate maică-sii întro oarecare măsură, dar când se întâlni cu Valentin, se aruncară unul în brațele celuilalt și se sărutară ca în ziua de Dragobete. Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Când ajunse la ,,Crinul alb” observă că unitatea era deja deschisă, iar iubitul ei o aștepta. Rămase surprinsă. Nu stabiliseră nici o întâlnire. La vederea ei, bărbatul o salută așa cum numai el știa s-o facă, într-un mod plăcut. Îi sărută mâna așa cum o mai făcuse și altădată. O apucă ușor de un obraz și-i șopti aproape de ureche: ,,Ești așa de frumoasă! Te iubesc mult...mult...ca pe o stea deosebit de strălucitoare.” Când își lăsase mâna jos, îi atinse sânii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sticlă ce adunase mii de gângănii ale văzduhului în jurul său. Valentin îi prinse o mână pe care i-o strânse ca-ntr-o menghină și o trase mai aproape de el. Umerii lor se atinseră simținduși răsuflarea și bătăile inimii. O sărută pe furiș aproape de lobul urechii și-i șopti ca adierea unui vânt cald: „Te iubesc...mult...mult !” Ea rămase tăcută, tremurând de emoții, zâmbind și privind spre el într-un extaz de fericire. Într-un bloc, cineva asculta muzică și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de emoții, zâmbind și privind spre el într-un extaz de fericire. Într-un bloc, cineva asculta muzică și volumul era dat la maxim. Cânta Tom Jons. Această melodie trezi o mare bucurie în sufletul lor, dar știau de ce. O sărută din nou, lipindu-și corpurile unul de altul ca într-o strânsoare. Odată ajunsă în locuința lui, in intimitatea lui, viața ei avea să aibă o altă semnificație. Soarele îi va apărea în mii de culori și mai cald ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
luă în brațe și o așeză în pat ca pe un lucru foarte fragil, fără a se așeza și el. Își scoase cămașa imaculată, zăbovi o clipă cu privirea peste fața ei, se așeză lângă ea și începu s-o sărute cu poftă și tandrețe. Își strecurase degetele în părul ei voluminos și se aplecă mai mult peste fața ei, încât îi era aproape imposibil să mai respire. La rândul ei, duse o mână în părul lui, iar cu cealaltă mână
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mele”, mai spuse cu măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât gâfâitul lui nerăbdător și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui calde și dulci ce o striveau necontenit. Îi trecură degetele din nou prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui adânci și cu cel încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și cu cel încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui pe buzele ei, după ce îl sărută, apoi se aplecă aproape de tâmpla ei șoptindu-i la ureche : „Te iubesc! Te iubesc așa de mult... cum nu am iubit vreodată! N-ai să mai pleci niciodată, nicăieri de aici. Ai să stai cu mine toată viața.Vom avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi, așezând-o ca pe o păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit și modestă ca o floricică. Își ridică ochii spre el, flutură din gene de parcă toate astea ar copleși-o și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]