141,440 matches
-
Luftwaffe". Din fericire pentru "Luftwaffe", eșecul operațiunii nu a influențat în final înfrângerea definitivă a Franței, dată fiind starea de slăbiciunea a forțelor sale terestre și aeriene franceze în această fază a luptelor. După ce Franța și Regatul Unit au declarat război Germaniei Naziste ca urmare a invaziei Poloniei, s-a desfășurat ceea ce istoricii aveau să numească Războiul ciudat de-a lungul frontului de vest - nouă luni de inactivitate militară. Singura acțiune militară notabilă a fost Ofensiva din Saar, care a încetat
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
dată fiind starea de slăbiciunea a forțelor sale terestre și aeriene franceze în această fază a luptelor. După ce Franța și Regatul Unit au declarat război Germaniei Naziste ca urmare a invaziei Poloniei, s-a desfășurat ceea ce istoricii aveau să numească Războiul ciudat de-a lungul frontului de vest - nouă luni de inactivitate militară. Singura acțiune militară notabilă a fost Ofensiva din Saar, care a încetat în condiții controversate. După înfrângerea Poloniei din octombrie 1939, planificatorii militari din cadrul "Oberkommando der Luftwaffe" și
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
Olanda trebuiau ocupate pentru asigurarea unei baze de plecare pentru viitoarele atacuri împotriva Franței. Era de fapt o reeditarea a planului Schlieffen din timpul primei conflagrații mondiale, care dusese la impasul de pe frontul de vest și în final la pierderea războiului de către germani. Acest plan a fost respins de Adolf Hitler și, la finalul aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
La începutul lunii iunie, asediul trupelor de la Dunkerque a luat sfârșit, iar pe 3 iunie a început atacul pentru cucerirea restului teritoriului francez - operațiunea cu numele de cod "Fall Rot" (Cazul Roșu). Pentru asigurarea succesului și în această fază a războiului, era necesară asigurarea superiorității aeriene în aceeași măsură ca în timpul derulării Operațiunii Galben. Hugo Sperrle planificase de mai multă vreme un atac împotriva Parisului și, pe 22 mai, el a ordonat "Fliegerkorps II" și "V" (Corpurile Aeriene II și V
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
pampor”, iar Raicio a fost poreclit Raicio-pamporu, ceea ce a făcut ca locul să fie cunoscut ca Pamporovo, adică locul celui cu trenul.<br> Terenul străjuit de culmi înalte, cu o climă blândă, a fost abandonat după cel de-al Doilea Război Mondial, fiind redescoperit prin 1958-1960 de un grup de tineri geologi veniți aici în prospecțiuni. Ei au fost entuziasmați de frumusețea peisajului și au recomandat punerea sa în valoare ca stațiune de odihnă a muncitorilor. Primele vile au început să
Pamporovo () [Corola-website/Science/335927_a_337256]
-
(n. 25 ianuarie 1863 - d. ?, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. a urmat cursurile Școlii de subofițeri din București între 1881-1883, după absolvirea căreia a fost admis să susțină examenul de absolvire a Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de sub-șef de stat major al Corpului II Armată, comandant al Regimentului IV Ilfov nr. 21, director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef al Secției mobilizare din Marele Stat Major General. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 17 Infanterie, în perioada 14/27 august - 24 august/6 septembrie 1916. Divizia 17 avea sarcina de a apăra capul
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
Corpul VI Armată a fost o mare unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
(n. 5 mai 1890, Crușova, Imperiul Otoman - d. 1968, București) a fost un medic român de de origine aromână. A participat la Primul Război Mondial, cu grad de medic sublocotenent în Regimentul 8 Călărași. A lucrat ca medic de divizie și apoi, timp de 20 de ani, ca medic șef la Așezământul Brâncovenesc din București. În 1921 s-a specializat la Paris în urologie
Sterie Petrașincu () [Corola-website/Science/335953_a_337282]
-
au emigrat în Palestina, aflată pe atunci în ultimii ani ai mandatului britanic, și s-a stabilit la Ierusalim. Cei doi frați au învățat în regim de internat în satul de tineret Ben Shemen. În timpul asediului localității de către arabi în timpul Războiului de independență a Israelului, au fost evacuați cu ceilalți elevi în comuna Kfar Witkin. Ulterior s-au întors în casa familiei la Ierusalim. Din clasa a X-a Peffermann a studiat la prestigiosul liceu Beit Hakerem, devenit ulterior Liceul de pe lângă
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
forțele aeriene. S-a ocupat în mod deosebit cu evacuarea răniților pe calea aerului. Apoi și-a făcut specializarea în chirurgie la Spitalul Hadassa Ein Kerem din Ierusalim S-a perfecționat mai cu seamă în tratamentul urgențelor traumatice, inclusiv în timpul Războiului de Șase Zile și al operațiilor contra organizațiilor de gherilă și teroriste palestiniene în Valea Iordanului. În timpul Războiului de Yom Kipur a servit la Spitalul Central Militar de la Refidim în Sinai, sub comanda mentorului său, Roni Rozin. În urma experienței acumulate
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
specializarea în chirurgie la Spitalul Hadassa Ein Kerem din Ierusalim S-a perfecționat mai cu seamă în tratamentul urgențelor traumatice, inclusiv în timpul Războiului de Șase Zile și al operațiilor contra organizațiilor de gherilă și teroriste palestiniene în Valea Iordanului. În timpul Războiului de Yom Kipur a servit la Spitalul Central Militar de la Refidim în Sinai, sub comanda mentorului său, Roni Rozin. În urma experienței acumulate, cei doi au elaborat o teorie a Spitalului de triaj. Rezultatele experienței lui în tratamentul răniților au fost
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
(n. 15 februarie 1988, Istok) este un fotbalist kosovar, care evoluează pe postul de aripă stânga la clubul din Liga I, Gaz Metan Mediaș. Llullaku s-a născut pe 15 februarie 1988 la Istok. Din cauza războiului kosovar, la vârsta de 12 ani s-a mutat în Italia alături de mama și de fratele său în Tarzo, o comună din Provincia Treviso a regiunii sud-italiene Veneto. Și-a început cariera la AC Vallata, o echipă din ultimul eșalon
Azdren Llullaku () [Corola-website/Science/335931_a_337260]
-
Republică Cehă, la aproximativ 50 km sud-est de Praga, în apropierea orașului Benešov. El a devenit celebru că ultima reședința a arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, a cărui asasinare petrecută la Sarajevo a reprezentat pretextul declanșării Primul Război Mondial. Glonțul care l-a omorât, tras de Gavrilo Princip, este acum un exponat în muzeul castelului. Castelul a fost construit se pare în jurul anului 1280 de către episcopul Tobiaš al Pragăi că o fortificație gotica în stilul unui castel francez
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
a fost un colegiu (echivalent cu o școală secundară) din orașul Poloțk, care a făcut parte pe atunci din Marele Ducat al Lituaniei și mai târziu din Imperiul Rus. Regele polonez Ștefan Báthory a capturat orașul Poloțk în 1579, în timpul Războiului Livonian și i-a invitat pe iezuiți în oraș, cu speranța de a reduce influența Bisericii Ortodoxe. Iezuiții au fondat în 1580 un colegiu, după modelul Academiei Iezuite de la Vilnius. Primul rector a fost Piotr Skarga. Acestuia i s-a
Colegiul iezuit din Poloțk () [Corola-website/Science/335967_a_337296]
-
în ), a avut loc între august 1581 și februarie 1582, când armata lui Ștefan Báthory, regele Poloniei și Marele Duce al Lituaniei, a asediat fără succes și a realizat o blocadă cu succes a orașului Pskov în timpul fazei finale a Războiul Livonian din 1558-1583. Primele detașamente ale armatei polono-lituaniene, care capturaseră în cei doi ani anteriori orașele Poloțk (1579) și Velikie Luki (1580), au apărut la zidurile Pskovului la 18 august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
Ca și autostrada A1, autostradă A2 își are originea în planulurile sistemului de autostrăzi "Reichsautobahn", sistem impus după anexarea Austriei de către Germania Nazistă în 1938. Totuși, construcția nu a început decât după încheierea proiectelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Începutul construcției a avut loc la data de 6 mai 1959, prin tronsul dintre Vösendorf din sudul Vienei și Leobersdorf, acest tronson fiind inaugurat la 26 mai 1962. În 1975, autostradă ajunsese până la Seebenstein în Austria Inferioară. Un prim
Autostrada A2 (Austria) () [Corola-website/Science/335972_a_337301]
-
(în ) este un pod din Varșovia. Construit inițial între 1904 și 1914, el a fost avariat în fiecare din cele două războaie mondiale și reconstruit ulterior. Podul traversează râul Vistula, legând cartierele Powiśle și Praga aflate pe maluri opuse. Viaductul său este o prelungire a Bulevardului Jerusalem. Podul de oțel lung de 506 m, format din opt deschideri, a fost proiectat de
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
din secolul al XVIII-lea). Podul a fost redenumit în aprilie 1917 după prințul Józef Poniatowski și a dobândit o nouă poreclă — „"Poniatoszczak"” — pe care o păstrează și în ziua de azi.. Podul a suferit multe avarii în timpul celor două războaie mondiale. În timpul Primului Război Mondial, la 5 august 1915, armata rusă aflată în retragere a aruncat în aer patru deschideri pentru a-i încetini unitățile militare germane care o urmăreau. Podul a fost reconstruit de către germani în grabă din lemn, dar a
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
aflată în retragere a aruncat în aer patru deschideri pentru a-i încetini unitățile militare germane care o urmăreau. Podul a fost reconstruit de către germani în grabă din lemn, dar a ars într-un accident petrecut curând după aceea. După război, structura a fost reconstruită de către noul guvern polonez pe parcursul a cinci ani, din 1921 până în 1926. În timpul Loviturii de stat din Mai podul a fost locul de întâlnire al președintelui Poloniei, Stanisław Wojciechowski, cu liderul loviturii de stat, mareșalul polonez
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
polonez pe parcursul a cinci ani, din 1921 până în 1926. În timpul Loviturii de stat din Mai podul a fost locul de întâlnire al președintelui Poloniei, Stanisław Wojciechowski, cu liderul loviturii de stat, mareșalul polonez Józef Piłsudski. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial podul a fost distrus de trupele germane în timpul Revoltei din Varșovia, la 13 septembrie 1944. Această demolare a fost mult mai completă: toate deschiderile s-au prăbușit și doar pilele inferioare au rezistat. Primele planuri postbelice ale noului guvern
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
să se prăbușească. Refăcut pe piloni noi după proiectul lui Stanisław Hempel, podul a fost redeschis la 22 iulie 1946 de către Bolesław Bierut. Cu toate acestea, podul redeschis acum și-a pierdut o mare parte din splendoarea sa de dinainte de război, deoarece fondurile limitate nu au permis restaurarea diferitelor caracteristici decorative neo-renascentiste poloneze precum balustradele lucrate manual sau băncile de piatră ce se sprijineau pe pilonii podului. Balustradele decorate au fost înlocuite cu un gard din oțel. Unele dintre vechile bănci
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
limitate nu au permis restaurarea diferitelor caracteristici decorative neo-renascentiste poloneze precum balustradele lucrate manual sau băncile de piatră ce se sprijineau pe pilonii podului. Balustradele decorate au fost înlocuite cu un gard din oțel. Unele dintre vechile bănci de dinainte de război, precum și una dintre deschiderile vechi, pot fi văzute în apropierea podului atunci când apa scade. Între 1963 și 1966 podul a fost lărgit, o linie de tramvai a fost separată de partea carosabilă, iar podul a fost conectat la șoseaua "Wisłostrada
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
mai mic al regelui Lothar) și cu Otto de Vermandois și au pornit cu o armată împotriva trupelor imperiale. A avut loc la Mons o mare bătălie, al cărei rezultat a rămas nedecis. Deși în secret Lothar a încurajat acest război el nu a intervenit direct pentru a-și ajuta fratele. În 977, Charles a acuzat-o pe regina Emma de adulter cu episcopul Adalberon de Laon. Sinodul de la Sainte-Macre condus de arhiepiscopul Adalberon de Reims a avut loc la Fismes
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]
-
străin. "Magazinul de pe strada mare" ("Obchod na korze" 1965), regizat de Ján Kadár și Elmar Klos, a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în anul 1966. Acțiunea acestuia are loc în Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și relatează povestea unui bărbat slovac sărac pe nume Anton „Tono” Brtko căruia regimul fascist local îi oferă un loc de muncă ca "proprietar arian" dal unui magazin de nasturi ținut de femeie evreică în vârstă.
Noul Val Cehoslovac () [Corola-website/Science/335969_a_337298]