145,175 matches
-
în căutarea fetei, temându-se că ea va avea de suferit dacă i se va găsi pistolul în poșetă. Magellan se întoarce în cămăruța lui Bucur pentru a-l aștepta, dar este urmărită de agenți și intră în sala cinematografului. Acolo este observată de Bucur, care-i strigă să fugă. Magellan vede însă că Zvorișteanu se pregătește să tragă asupra ilegalistului și atunci scoate pistolul din poșetă și-l împușcă pe comisar. Ea este prinsă de agenții Siguranței și arestată. La
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
drum transversal mult bătătorit ce leagă Podișul Someșan al Transilvaniei de cel al Sucevei și Fălticenilor din Moldova de Nord. În literatura geografică românească depresiunea este numită și Țara Dornelor, înțelegând prin această vatra depresiunii și râma muntoasă înconjurătoare, până acolo unde se întinde domeniul economic. Depresiunea își definește profilul prin anumite particularități generate de condițiile fizice în primul rînd, fiind delimitata spre sud-est de râma Munților Bistriței , la nord-est de Masivul Giumalău , la sud de peretele Călimanului și la nord
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
colonizarea umană. Altitudinea mai mare și climatul răcoros cu multă umiditate, desimea pădurilor de conifere și mlaștinile numeroase, situarea în afara drumului care mergea pe vremuri de la Rodna Veche prin Suhard pentru a coborî în valea Bistriței Aurii asfel încât de acolo să treacă peste Culmea Arsenesei pe valea transversala a râului Moldova, au contribuit la apărarea depresiunii protejând-o. Calea Pasul Tihuța - Vatra Dornei - Mestecăniș a intrat în funcțiune mult mai tîrziu. Treptat ulterior, resursele naturale ale depresiunii l-au atras
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
doar pentru a preîntâmpina un holocaust nuclear. După această Pauză, omenirea va trebui să se educe din nou în vederea unei folosiri pașnice a energiei nucleare. Povestirea a fost scrisă ca o favoare datorată revistei Boston University Graduate Journal, fiind publicată acolo în luna decembrie a anului 1954. Doi savanți care s-au refugiat sub suprafața planetei Marte alături de alte câteva sute de oameni, povestesc despre cum arăta Pământul înainte de a fi distrus de un război nuclear, sperând ca, în timp, să
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
de plantele de pe prima planetă, pentru a duce polenul pe cea de-a doua, ceea ce se poate dovedi fatal pentru omenire. Ei revin pe Pământ pentru a avertiza asupra acestui pericol mortal, fără a-și da seama că, astfel, duc acolo sporii plantelor dușmane. Editorul revistei "Infinity Science Fiction", Larry Shaw, i-a însărcinat pe Asimov, Harlan Ellison și Randall Garrett să scrie o povestire cu acest titlul pe care el îl considera cel mai puțin probabil să ofere inspirație. Asimov
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
fiind publicate în numărul din iunie 1957 al revistei. Un om de știință experimentează călătoria temporală, alături de un coleg sceptic. Cei doi se trezesc blocați în non-timp, între două particule temporale. În timp ce își pierd cunoștința, ei își dau seama că 'acolo unde până și veșnicia era lipsită de înțeles, avea să existe doar... nimic!' Povestirea a apărut în iunie 1957 în "", iar în numărul 4 / 1976 al seriei SF "Starstream: Adventures in Science Fiction" a apărut o bandă desenată realizată de
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
om, carnea echipajului îngropat reacționează în contact cu solul, furnizând catalizatorul care modifică mediul și îl face potrivit pentru oameni. Serializarea romanului "Călătorie fantastică" în "The Saturday Evening Post" (1966) l-a ambiționat pe Asimov să publice o povestire originală acolo înainte ca publicația să își înceteze apariția. În iunie 1967 a scris povestirea de față, care a fost respinsă de publicație la fel cum făcuse și cu douăzeci de ani în urmă. El a trimis-o atunci revistei "Analog", unde
Întemeietorii () [Corola-website/Science/325325_a_326654]
-
ocupat în acel moment cu investigarea unui alt caz; el îl trimite pe dr. Watson la Lewisham să examineze locul faptei, deși Watson este conștient de faptul că nu știe dacă va putea fi de mare folos. El se deplasează acolo, observând că Amberley este ocupat cu vopsirea lemnăriei de pe coridorul casei, ceea ce pare un pic ciudat. Bătrânul îi spune că în seara dispariției, el și cu soția sa aveau rezervate două locuri la Teatrul Haymarket, dar, în ultimul moment, soția
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
și le aduce la cunoștință lui Holmes și Watson că primise o telegramă de vicarul Elman din Little Purlington (un sătuc din Essex), care scria că are informații despre dispariție. Detectivul le recomandă lui Watson și Amberley să se deplaseze acolo, dar îi spune lui Watson să facă tot posibilul ca Amberley să nu se întoarcă din drum. Ajunși acolo, cei doi află că vicarul Elman nu le trimisese nicio telegramă, iar, în plus, nu mai aveau în acea seară niciun
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
un sătuc din Essex), care scria că are informații despre dispariție. Detectivul le recomandă lui Watson și Amberley să se deplaseze acolo, dar îi spune lui Watson să facă tot posibilul ca Amberley să nu se întoarcă din drum. Ajunși acolo, cei doi află că vicarul Elman nu le trimisese nicio telegramă, iar, în plus, nu mai aveau în acea seară niciun tren cu care să se întoarcă la Londra. Reveniți la Londra, Watson și Amberley găsesc un mesaj din partea lui
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
în plus, nu mai aveau în acea seară niciun tren cu care să se întoarcă la Londra. Reveniți la Londra, Watson și Amberley găsesc un mesaj din partea lui Holmes în care li se cerea să meargă amândoi la Lewisham. Ajunși acolo, ei îi găsesc în sufrageria casei pe detectiv, împreună cu un bărbat negricios cu ochelari cu lentile fumurii (care era acel pierde-vară care-l urmărise pe Watson). Sherlock îi pune lui Amberley următoarea întrebare: "Ce ai făcut cu cadavrele?", la care
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
cu otravă, dar este forțat de Holmes să o scuipe. Detectivul și negriciosul cu ochelari cu lentile fumurii îl înhață pe Amberley, îl târăsc cu forța într-o trăsură și îl duc la secția de poliție. Sherlock se întoarce de acolo împreună cu inspectorul MacKinnon. El îi spune lui Watson că negriciosul cu ochelari cu lentile fumurii era Barker, rivalul său de pe celălalt mal al Tamisei , un detectiv particular care rezolvase mai multe cazuri. Acesta fusese angajat de familia doctorului Ray Ernest
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
a dat seama că ea avea scopul de a masca un miros și el a descoperit în curând că era vorba de mirosul de gaz. El a găsit o țeavă de gaz care intra în camera blindată și se termina acolo; printr-un robinet din exterior camera blindată putea fi inundată cu gaz. Amberley și-a atras soția și pe presupusul ei amant - el îl suspecta pe dr. Ernest că ar fi amantul soției sale - în camera blindată, i-a închis
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
printr-un robinet din exterior camera blindată putea fi inundată cu gaz. Amberley și-a atras soția și pe presupusul ei amant - el îl suspecta pe dr. Ernest că ar fi amantul soției sale - în camera blindată, i-a închis acolo și a dat drumul la gaz, omorându-i din gelozie. El a ascuns pe undeva titlurile de valoare "furate". Chiar deasupra plintei, una dintre victime a scris cu un creion roșu “We we...”, vrând probabil să scrie "We were murdered
Povestea bătrânului fabricant de vopsea () [Corola-website/Science/325351_a_326680]
-
Marca sorabă". În 928 sau 929, în timpul campaniei împotriva slavilor Glomacze, regele german Henric I "Păsărarul" a construit un castel pe o colină ce străjuia Elba. Viitorul Albrechtsburg a fost atunci numit Meissen, după râul Meisa. Curând s-a dezvoltat acolo un oraș, la poalele fortăreței. Cu toate acestea, Henric nu a întreprins nicio acțiune de germanizare a slavilor sau de creare a unui ansamblu de fortificații, Meissen rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
un accident grav în noaptea anterioară, iar degetul îi fusese retezat cu un fel de satâr în urma unui atac criminal asupra lui. După ce-i acordă primul ajutor, Watson îi recomandă să meargă împreună la Sherlock Holmes și îl duce personal acolo pentru a-i povesti detectivului ce i se întâmplase. Victor Hatherley povestește că el este inginer specialist în hidraulică și, după ce acumulase o experiență considerabilă ca ucenic și moștenise o sumă destul de mare de bani în urma morții tatălui său, își
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
deoarece avea foarte puțin de lucru și ducea lipsă de bani. Inginerul a plecat cu ultimul tren spre domeniul colonelului, schimbând un tren la Reading și mergând șapte mile cu un alt tren până la Eyford, în Berkshire. El a ajuns acolo la ora 23:15; a fost așteptat de colonel și dus cu o trăsură cu un singur cal timp de cel puțin o oră până la domeniul colonelului (acesta se afla, după spusele lui Stark, la șapte mile de gară). Trăsura
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
casă care aparținea doctorului Becher. În casa lui locuia un pacient slab, asemănător ca înfățișare cu colonelul Starr. Hatherley recunoaște împrejurimile casei și locul unde a zăcut leșinat. Casa luase foc în timpul nopții după ce presa zdrobise lampa cu ulei lăsată acolo de inginer, iar urmăritorii au fost prea ocupați să-l ajungă din urmă pe Hatherley, nereușind să observe la timp incendiul. În dimineața respectivă, un țăran văzuse o trăsură în care se aflau trei persoane (femeia frumoasă, germanul sinistru și
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
se deplasează cu Holmes la moșia unui vechi prieten, colonelul Hayter, de lângă Reigate, în comitatul Surrey. Scopul deplasării îl constituia faptul că detectivul avea nevoie de odihnă după un caz destul de obositor, pe care l-a investigat în Franța. Ajuns acolo, Holmes constată că serviciile sale sunt necesare în acele locuri, dar el constată, de asemenea, că se poate folosi în rezolvarea problemei de boala lui recentă. Cu câteva zile în urmă a avut loc o spargere la casa bătrănului Acton
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
o greșeală într-un anunț de acordare a unei recompense și rugându-l pe fostul judecător de pace să-l corecteze. Holmes insistă apoi să vadă camerele celor doi Cunningham, în ciuda protestelor lor că hoțul nu ar fi putut ajunge acolo. El vede camera lui Alec și apoi pe cea a tatălui său, unde răstoarnă în mod intenționat o măsuță pe care se afla o farfurie cu portocale și o carafă cu apă. Deoarece toți ceilalți nu fuseseră atenți, Holmes dă
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
bătălia de la Pressburg din 907 și în acest context a avut loc moartea lui Ludovic, petrecută la Frankfurt pe Main, în septembrie 911, la vârsta de numai 18 ani. El a fost înmormântat în mănăstirea abației Sf. Emmeram din Regensburg, acolo unde se afla îngropat și tatăl său. Moartea sa a condus la sfârșitul ramurii răsăritene a dinastiei Carolingiene. Vidul de putere creat în Francia răsăriteană a fost până la urmă umplut de către familia lui Henric "Păsărarul", văr al lui Ludovic și
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
Ronder a refuzat categoric ambele propuneri, acceptând în cele din urmă să se adreseze în acest caz lui Sherlock Holmes, pentru a-i spune o problemă care trebuie să rămână confidențială. Doamna Merrilow este trimisă de chiriașă să-l aducă acolo pe detectiv, spunându-i să-i menționeze lui Holmes că problema ei este legată de un caz anterior, tragedia de la Abbas Parva. Consultându-și arhivele, Holmes află detalii despre cazul Abbas Parva, de care se interesase și el cu șapte
Aventura chiriașei cu văl () [Corola-website/Science/325404_a_326733]
-
a reprezentat probabil o schimbare în politica promovată de Arnulf, în favoarea Conradinilor și împotriva Babenbergilor; însă domnia scurtă a lui Conrad poate reflecta lipsa sa de sprijin în Thuringia sau o lipsă de interes din partea sa de a fi trimis acolo. Conrad l-a trimis pe fiul său, viitorul rege Conrad I al Germaniei, împotriva inamicilor săi, frații Gerard și Matfrid, în 906. El însuși a căzut ucis în lupta din apropiere de Fritzlar și a fost înmormântat în biserica Sfântului
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
Lobith, Henric a fost cel care i-a arestat, executându-l pe Godfrid și închizându-l pe Ugo la ordinele lui Carol. În 884, când Carol cel Gras a dobândit tronul din Francia occidentală, el l-a trimis pe Henric acolo pentru a menține controlul asupra Mărcilor de Neustria împotriva invadatorilor vikingi. În 886, el a fost trimis pentru a acorda sprijin Parisului asediat de normanzi. Henric nu a stat multă vreme în zonă, însă a revenit acolo anul următor, alături de
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]
-
trimis pe Henric acolo pentru a menține controlul asupra Mărcilor de Neustria împotriva invadatorilor vikingi. În 886, el a fost trimis pentru a acorda sprijin Parisului asediat de normanzi. Henric nu a stat multă vreme în zonă, însă a revenit acolo anul următor, alături de Carol cel Gras. Cu toate acestea, el a murit într-o confruntare cu vikingii pe când se afla pe drum. S-a considerat că Henric ar fi fost căsătorit cu Ingeltruda, fiică a ducelui Eberhard de Friuli cu
Henric de Franconia () [Corola-website/Science/325410_a_326739]