18,529 matches
-
ani în urmă, în primele zile de septembrie, copiii care intrau în școală aveau, în mod obligatoriu, această "tăbliță". Ca anexe, tăblița avea un creion de ardezie (nu am știut niciodată ce este ardezia) și un burete cu care se ștergea ceea ce ai scris. Pe scurt, o tablă în miniatură, cu burete și cretă, care se purta în spinare, în ghiozdan. Uneori, tăblița se mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ce i-a legat să fi fost cauza; îi știa toată lumea, trecând de mână, ca în vis, prin părțile Viilor, Vișinilor, pe Strada Teiulu, locuri plăcute, se vede, lui Dumnezeu, ca și simțirile sufletului celor doi tineri; și le-a șters toate păcatele lor, de hoție și de altele, că L-a bucurat pe Dumnezeu simțirea lor. Au rămas cu gurile căscate hoții și toți vagabonzii de la "La zece mese", i-a dat o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în neștire, își scoase cravata și, tremurând, scrise cu febrilitate trei scrisori, scoase briciul, îl șterse cu grijă, pe urmă, tot așa, în neștire, arse scrisorile în scrumieră, își aprinse o "Națională", trăgând fumul cu nesaț. Mai liniștit, a scris pe o hârtie, cu litere mari: "Nu meriți nici un rând". A mai fumat o țigară, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi zilnic, scriind pe gresia neagră cu un creion special, ascuțit. Avea, obligatoriu, și un burete cu care ștergeam ceea ce am scris, ca de pe orice tablă școlară. Lumea actuală se împarte în două categorii distincte: cei care au avut tăbliță și cei care nu au avut tăbliță. Este un fel de act de identitate. Pe tăblița mea se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dacă nu greșesc, având la activ peste 15 condamnări; tot în același grup era și un bătrân țigan ursar, condamnat la 15 zile închisoare pentru o coțcărie măruntă, care ne înveselea serile, cântând ca pentru urs; într-o noapte a șters-o însă, fiindu-i dor de țigancă și de cei patru copii... Făcându-mi-se marele hatâr de a fi lăsat să dorm în cancelarie, aduceam în fiecare seară un pat din dormitor, dar odată cu el și nelipsiții [291] păduchi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Walter de Gruyter, pentru darea în comision a anuarului „DACIA, recherches et découvertes archéologique en Roumanie” (despre care am mai vorbit), editura a trecut între clauzele contractului și obligația de a se înlocui treptat limba franceză cu limba germană. Am șters imediat și fără ezitare această clauză, păstrând caracterul precumpănitor francez al acestei publicații, deși eram în epoca „gloriei” militare și politice germane. Aceasta în ceea ce mă privește pe mine. În Ianuarie 1938, un ziarist francez întrebându-l pe Corneliu Codreanu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Dacă am ceva de reproșat profesorilor mei, nimic nu se leagă de îndoctrinare. După absolvire, mulți colegi s-au întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibliografie și exigență când, cel puțin oficial, slujba noastră alimentară cerea să ne ștergem din memorie aproape tot ce învățasem. La ce bun grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
capăt și să-i ceară „chintesenței” mizeriei politicii românești, Monei Muscă, să dea în scris că iese pentru totdeauna din politică, că își ceară iertare pentru tot ce a făcut până acum și, în sfârșit, că cere să i se șteargă pentru totdeauna numele din „sfântul catastif” al vieții publice și să semneze: „Eu, cea mai rea dintre toți!”. Cred că textul său, în care înfierează cu mânie inchizitorială pe cea mai păcătoasă dintre români, ar face să jubileze armata de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au făcut viața altora un coșmar și că aceștia erau indivizi de diverse chipuri: colegul meu urmăritor și amenințător pe față, activista de partid de la sectorul III care dădea cu degetul plin de praf pe obrazul profesoarelor care nu îl ștergeau, colegul care mânca rahat gratuit, ca o meliță, la orice ședință, fără să i-o ceară nimeni, medicul care făcea exces la controale ginecologice forțate și care chema procuratura la fundul femeilor, chiar și atunci când procurorii dădeau semne că sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
victorie. Au reușit, după 48 de ore, să convingă o infirmieră să ia din cameră o pătură îmbibată în urină, fără să-i dea 10 000 de lei, și pe o alta să schimbe o pungă de sondă și să șteargă pe jos lichidele revărsate din altă bolnavă. De obicei, acest gen de operații le făceau una pentru alta. Din când în când strângeau din dinți și o luau spre toaletă. Acolo își reduceau respirația la minimum necesar, își tapetau cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
din deltă unde căpătase reumatismul de care „se tămăduia” acum iar, când și-a împins amintirile către timpuri mai îndepărtate, a ajuns la maica sa. Atunci a scos din buzunarul de la piept o năframă roșie, uriașă, cu care s-a șters la colțul pleoapelor. Publicul îl asculta fermecat iar, la sfârșit, fără să aștepte îndemnul agitatorilor, l-a răsplătit cu aplauze prelungi. Ridicată în picioare, sala asistă respectuoasă la plecarea pe aceeași ușă laterală a maestrului iubit. PE URMELE LUI LABIȘ
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dedus de lupta de clasă care zilnic se ascute în funcție de cel pentru care ea constituie o armă. Împătimiții de maniera comunistă exclud și azi valorile. Nicolae Labiș a devenit un acuzat. Cei care nu încap în manuale doresc să-l șteargă din memoria tinerilor, uitând de locul definitiv al lui Labiș în poezia română căreia i-a dăruit direcția urmată după el de nume mari: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Ana Blandiana. Cine dorește să-l cunoască pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
crucea ce străjuiește mormântul acestuia, aflat în incinta bisericii. Despre un mitropolit care a părăsit această lume cu mai puțin de opt decenii în urmă se pot spune multe lucruri. Urmele pe care a călcat Nectarie Cotlarciuc nu s-au șters încă. Amintirile cu și despre el sunt încă vii. Puținii copii, destul de vârstnici astăzi, își amintesc că tații lor le povestea de cel care le-a fost unora prieten, unora coleg, iar pentru unii doar mitropolitul Nectarie, fiu al satului
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
îl urma cu sfințenie pe câmpul de luptă. Laborantul făcea din meseria lui o artă. Era omul potrivit la locul potrivit. Au urmat la Laboratorul de Zoologie Dumitru Dimitriu, Elena Lupu și alți laboranți pe care nu pot să-i șterg din amintirile mele. Îmi amintesc, de asemenea, cu încântare de Moș Costache, de la Laboratorul de Botanică, de Doamna Ceapă, de la Laboratorul de Fiziologie vegetală, ca și de laboranta Maria, la care trimitea profesorul Cârdei studenții cu insectele capturate. Doamna Laborant
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a conduce un grup de soldați la deszăpezit. Cu lopata în spinare, ritmez pasul: „un, doi...“, până când am ajuns la locul de muncă. M-am întors pentru a da ordinele și m-am regăsit singur. Toți camarazii mei, tiptil-tiptil, au șters-o. Am scuturat capul cu un surâs amar pentru ingenuitatea mea și mi-am făcut treaba singur». Altă dată, era responsabilul unui dormitor de soldați. După semnalul de tăcere, a apărut locotenentul pentru a face împreună un rond de inspecție
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sale un impuls și o dezvoltare majoră. Iar noi suntem convinși...». Și plecând de la acest ton, se bucura în inima sa pentru încântătorul «fragment de ziar» orășenesc, care ar fi trebuit să-i demoleze castelul de admirație și să-i șteargă alura de sfințișor a acelui preoțel șmecheraș. Articolul a provocat dezbateri. Vreun oarecare rânjea aprobând, dar cea mai mare parte a veronezilor a reacționat indignată. Mulți au mers la don Calabria pentru a-și exprima părerea de rău. Persoane cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
într-adevăr în jurul lui Isus și că ne rugăm cu El. După câteva zile, am scris sub Răstignit: „Aici se iubește, se speră, se roagă și... - am adăugat - nu se înjură“. După câteva săptămâni, bolnavii infirmeriei m-au rugat să șterg ultimul cuvânt, „ne ofensează, mi-au spus, pentru că aici, nimeni nu mai înjură“. În acea împrejurare, unul singur a refuzat să se apropie de sacramente. Era un „dur“, care crea probleme tovarășilor și agenților de pază. Am încercat să-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de epoleți încărcați cu diamante ispititoare... Cealaltă ceremonie funebră cea a înmormîntării lui Leon al XIII-lea s-a desfășurat tot în arșița soarelui de vară și cu deplinul concurs al populației. Îndelungatul pontificat al lui Leon al XIII-lea ștersese din memorie amintirea îngropării lui Pius al IX-lea, de altfel înhumat aproape incognito, după ce corpul a fost dus pe furiș, noaptea, pînă la cavou pentru a se evita sporirea riscurilor, în mijlocul violentelor manifestări anticlericale organizate atunci... Defunctul pontif devenise
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
își luau măsurile de precauție. Mai văd și acum, la una din aceste mese (frecventele treceri prin Viena ale regelui Carol îi aduceau Legației onoarea a numeroase invitații...) pe bătrînul baron Bolfras, șeful Cancelariei militare imperiale, care, obligat să-și șteargă nasul în toiul degustării unui spate de iepure cu smîntînă, se aplecase peste farfurie, cu coatele depărtate ca pentru apărare, spre a împiedica furtul instantaneu. Cît îl privește pe contele Bellegarde, acesta așezat nu departe de Franz Iosif și notînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de valoare recunoscută chiar genii ale strategiei, cum era cazul generalului Conrad von Hoetzendorf 88 (atașații militari acreditați la Viena îl considerau pe acesta ca un mare războinic), Franz Iosif se încăpățîna să-l mențină pe bătrînul Baron Beck, siluetă ștearsă de octogenar uscat, pe care, la seratele oficiale, îl vedeai prăbușit pe o canapea, dormind cu pumnii strînși. Baronul Bolfras, șeful Cancelariei militare italiene, și Generalul-prinț Paar, prim aghiotant, aveau împreună mai mult de un secol și jumătate, deși cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
contraofensivă a elementelor adverse. Anumite disensiuni, presimțite în culise, din grupul deputaților polonezi (arbitrul interesat al supraviețuirii guvernelor Austriei) au făcut ca voința unora să se clatine, punînd în chestiune soarta cabinetului așa încît Aehrenthal, la tribună, pus în discuție, șterse cu buretele afacerea de la Innsbruck și negă că ar fi promis Nunțiului sancțiuni împotriva profesorului incriminat. Votul a fost favorabil guvernului, dar Nunțiul, monseniorul Granito de Belmonte (mort recent ca decan al Sfîntului Colegiu), aflînd cu neplăcere declarațiile cancelarului ofițer
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să o dezmintă mai tîrziu, legitimînd criticile lui Foch...). Părăsind capitala, regele pentru a marca mai bine faptul că din acel moment se va cantona în rolul de șef al armatei delega celelalte puteri ducelui de Genova, mare amiral sexagenar, șters ca înfățișare, cu excepția unei perechi de urechi clăpăuge care îi încadrau prea puternic figura. Menit să supravegheze rutina vieții administrative, acest prinț nu era omul care să miște ceva și nici să aibă inițiative. Se căsătorise cu o prințesă bavareză
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și mobilată confortabil. Din această cămăruță ajungeai, printr-o scară subterană, în grădină, la un trunchi gros de arbore artificial, făcut din beton, camuflat cu verdeață și găunos, avînd în interior o scară din fier, prin care Kaiserul ar fi șters-o în caz că ar fi fost nevoit să fugă pe ascuns. Examinînd de aproape această uimitoare lucrare monument dedicat Fricii mareșalul Foch îmi atrase atenția că dispozitivul de apărare ușa de acces în adăpost, din oțel se deschidea în interiorul vilei. De unde
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
infiltrarea periculoasă a ideii ca poporul să admită nevoia de a-și face un loc sub soare cu pușca-n mînă. Așa se explică de ce războiul din Abisinia nu era a priori nepopular. În afara dorinței confuze, dar legitime, de a șterge înfrîngerea de la Adua247, poporul italian se lăsase prins de momeala unei Etiopii colonizate cu o populație numeroasă și aducătoare de cîștiguri prin exploatări raționale, cînd, în realitate, în afara unei regiuni centrale, aceste întinderi deșertice nu ofereau posibilitatea de a sălășlui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
profesor de matematici care, nervos și nestăpânit, pentru că a găsit tabla plină de desene, l-a ocărât pe șeful clasei, care pretexta că a pierdut buretele, îl chema Grünberg Ariel și era deja pionier. — Ia cârpa aia de la gât și șterge tabla! i-a spus profesorul Popescu-Zorica. Grünberg l-a reclamat la cancelarie, iar eu - ca să fac pe nebunul, altfel de ce? - i-am convins pe mai mulți colegi să nege spusele șefului clasei. Pastenague mă ascultă cu o ureche distrată și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]