15,206 matches
-
1968 ia naștere Spitalul în castelul Bujanovics. Teritoriul administrativ al orașului Valea lui Mihai este situat în partea de Nord-Vest a județului Bihor. Intravilanul cât și extravilanul aparținător orașului se încadrează în unitatea de relief de câmpie, în zona de câmpie înaltă subcolinară a Câmpiei Careiului (Nyirului). Localitatea este situată la o distanță de 8 km de granița cu Ungaria, iar pe drumul național D.N.19 la cca 67 km nord de Oradea traseu Diosig - Săcuieni Bihor - Tarcea - Valea lui Mihai
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
în castelul Bujanovics. Teritoriul administrativ al orașului Valea lui Mihai este situat în partea de Nord-Vest a județului Bihor. Intravilanul cât și extravilanul aparținător orașului se încadrează în unitatea de relief de câmpie, în zona de câmpie înaltă subcolinară a Câmpiei Careiului (Nyirului). Localitatea este situată la o distanță de 8 km de granița cu Ungaria, iar pe drumul național D.N.19 la cca 67 km nord de Oradea traseu Diosig - Săcuieni Bihor - Tarcea - Valea lui Mihai - Satu Mare. Orașul Valea lui
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Aflată în mijlocul unei câmpii ce-i poartă numele, străbătută de ape cu debite constante, localitatea se prezintă ca un nod feroviar secundar, având o poziție mediană față de orașele București, Pitești și Târgoviște. Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
un nod feroviar secundar, având o poziție mediană față de orașele București, Pitești și Târgoviște. Orașul Titu este situat în partea de sud a României și a județului Dâmbovița, aproximativ la nord-vest de capitala țării, ceea ce corespunde unei poziții central-nordice în cadrul Câmpiei Române și unei amplasări aproape mediane între localitățile București-Pitești-Târgoviște, la o distanță de 52 km, 73,5 km, respectiv 39,5 km. Orașul se învecinează la nord cu Produlești și Braniștea, la sud cu Odobești și Potlogi, la est cu
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
Hirsowe, Kersova, iar în secolul al XIX-lea, Hirsowa. În secolul al XVII-lea celebrul călător Evlia Celebi, care a vizitat localitatea, preciza că numele vine din expresia odovan "hîrs geliyor" care se traduce prin "vine ursul (hârs) din șes (câmpie)." Vorbele acestea au fost rostite de sultan la cucerirea fortificației. Apărătorii cetății au folosit piei de urs pentru a-i speria pe turci. Atunci sultanul a strigat; "Odovan hîrs geliyor!" , pecetluind astfel numele acesteia. Cetatea este distrusă în epoca marilor
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
oraș în județul Arad, Crișana, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Mocrea. Situat la o distanță de 57 km față de municipiul Arad, orașul Ineu ocupă o suprafață de 116,6 km la contactul Depresiunii Crișului Alb cu Câmpia Crișurilor. Ineul este principala poarta de intrare în Țara Zarandului. Orașul are în componență și localitatea rurală Mocrea. În perioada 2008 - 2012, primarul orașului a fost Nicolae Mehelean. Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea de villa Ieneu
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă de apărare însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului. Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită sa capituleze. În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
a devenit atracția unui număr din ce în ce mai mare de turiști atât din țară cât și din străinătate datorită apelor sale termale. Cura balneară are la bază doi factori terapeutici naturali: ape minerale termale și bioclimatul sedativ. Localizarea într-o zonă de câmpie și dealuri joase conduce la caracteristici bioclimatice cu factori mai puțin agresivi, în care organismul uman nu trebuie să facă eforturi de aclimatizare, fără contraindicații, tipic pentru odihnă. Cura climatică combinată cu cea hidrotermală se poate efectua în intervalul mai-octombrie
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
Chișineu-Criș are o populație de locuitori. Chișineu-Criș este situat la 46° 32' 3" latitudine nordică și la 21° 38' latitudine estică, pe cursul râului Crișul Alb. Teritoriul administrativ al orașului are o suprafață de 119 km și se desfășoară în Câmpia Crișului Alb de-o parte și de alta a râului cu același nume. Orașul a luat ființă prin unirea localităților Pădureni și Chișineu (Ineul Mic). Din punct de vedere administrativ, localitatea Nădab este sat aparținător orașului Chișineu Criș. Cât privește
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
și refăcute în perimetrul orașului și în aval, în anul 1974, împiedică inundarea localității mai ales primăvara după topirea zăpezilor. Cât privește așezarea în Europa, orașul parte integrantă a României, face parte din Europa de Est având în general un statut de câmpie - tampon între Crișuri și Țara Zarandului. Descoperirile arheologice au scos la lumină urme de locuire aparținătoare unor perioade istorice datate cu mult înaintea atestării documentare a orașului care aparține anilor 1202-1203 când așezarea a fost menționată sub denumirea de villa
Chișineu-Criș () [Corola-website/Science/297091_a_298420]
-
ceea ce face din cea mai mare comunitate slovacă de pe teritoriul României. Imigranții slovaci au venit la Nădlac din regiunile ungurești Tótkomlós, Békéscsaba și Szarvas, începând cu anul 1802. Orașul este situat la extremitatea de vest a țării, în exclusivitate în Câmpia de Vest, la nord de râul Mureș. Este totodată cel mai important punct de trecere al frontierei pentru autoturisme între România și Ungaria. Suprafața totală a Nădlacului este de 133,15 km², din care suprafața arabilă este de 121,17
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
este un oraș în județul Dolj, Oltenia, România. Se află în zona de câmpie, la vest de Jiu, la de Craiova și la de Calafat. În anul 1965, avea o populație de circa 8.550 locuitori, iar în anul 2011 orașul Segarcea avea 7.019 locuitori. Dispune de unități industriale din domeniul alimentar și
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
(în trecut și "Țuguiatu-Pământeni") este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitățile componente Căldărăști și (reședința). Are o populație de de locuitori (2011). Economia locală este predominant agricolă. Orașul Pogoanele este așezat în Câmpia Română, în partea central-sudică a județului Buzău, în cadrul Câmpiei Bărăganului de Mijloc. Orașul este așezat la intersecția drumurilor Urziceni-Brăila (drum ce face legătura între DN2 și DN2B) și DN2C care leagă Buzău de Slobozia. Orașul este situat la aproximativ de
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitățile componente Căldărăști și (reședința). Are o populație de de locuitori (2011). Economia locală este predominant agricolă. Orașul Pogoanele este așezat în Câmpia Română, în partea central-sudică a județului Buzău, în cadrul Câmpiei Bărăganului de Mijloc. Orașul este așezat la intersecția drumurilor Urziceni-Brăila (drum ce face legătura între DN2 și DN2B) și DN2C care leagă Buzău de Slobozia. Orașul este situat la aproximativ de municipiul Buzău, iar partea sa sudică este străbătută de
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
Orașul este situat la aproximativ de municipiul Buzău, iar partea sa sudică este străbătută de linia ferată ce leagă localitățile Urziceni și Făurei, aici fiind amplasată și gara Pogoanele (la de oraș). Clima orașului Pogoanele este temperat-continentală, specifică zonei de câmpie. Temperatura medie anuală a aerului este de 10,5 °C iar a solului de 12,5 °C. Temperatura medie a aerului în luna ianuarie este de -4 °C iar în luna iulie este de 22,5 °C în aer și
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
geomorfologic ca fiind amplasată conform hărții geologice pe formațiuni cuaternare, predominant fiind nisipul de dună, acoperite cu o pătură de loess cu o grosime de . Din punct de vedere al reliefului, orașul Pogoanele este situat în totalitate în zona de câmpie. Relieful zonei face parte din Câmpia Bărăganului, subunitatea Câmpul Pogoanele, întinzându-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
geologice pe formațiuni cuaternare, predominant fiind nisipul de dună, acoperite cu o pătură de loess cu o grosime de . Din punct de vedere al reliefului, orașul Pogoanele este situat în totalitate în zona de câmpie. Relieful zonei face parte din Câmpia Bărăganului, subunitatea Câmpul Pogoanele, întinzându-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
o pătură de loess cu o grosime de . Din punct de vedere al reliefului, orașul Pogoanele este situat în totalitate în zona de câmpie. Relieful zonei face parte din Câmpia Bărăganului, subunitatea Câmpul Pogoanele, întinzându-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri locale ale unor pachete de loess. În această zonă câmpia este
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
de câmpie. Relieful zonei face parte din Câmpia Bărăganului, subunitatea Câmpul Pogoanele, întinzându-se până la Valea Călmățui. Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri locale ale unor pachete de loess. În această zonă câmpia este situată pe interfluviul Călmățui-Ialomița, având înclinare pe direcția sud-est. Altitudinea absolută este cuprinsă între în vest și în est. Vegetația corespunzătoare arealului
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
Suprafața câmpiei este relativ plană, cu zone foarte largi, ridicate sau coborâte, rezultate în special în urma acumulărilor eoliene. Din loc în loc pe suprafața câmpiei au apărut mici crovuri formate prin prăbușiri locale ale unor pachete de loess. În această zonă câmpia este situată pe interfluviul Călmățui-Ialomița, având înclinare pe direcția sud-est. Altitudinea absolută este cuprinsă între în vest și în est. Vegetația corespunzătoare arealului Pogoanele este formată din stepă și silvostepă. Stepa este reprezentată prin plante ierboase ca păius, negară, pir
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
lăcustă, cosași, greieri. Solurile predominante în zona localității Pogoanele sunt cernoziomurile, acestea fiind cele mai fertile soluri din România. Cele mai răspândite sunt cernoziomurile levigate, urmate spre sudul zonei de cernoziomurile ciocolatii și castanii. Ca resurse ale subsolului, amplasat în Câmpia Bărăganului, orașul Pogoanele dispune de structură de gaze în orizontul geologic C. Satul Pogoanele s-a înființat în anul 1853, după ce Costea Musceleanu, proprietarul moșiilor Caragele și Țuguiatu a început să vândă țăranilor clăcași de pe moșie câte 5 pogoane de
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
Sereda Cicului", după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane. Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de pește 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă. În partea nordică se resimt influențe climatice baltice, în vest oceanice, în est influențe climatice dinspre Câmpia Rusă (reci și uscate, iarna), iar în sud mediteraneene. Apele sunt foarte numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu afluenții săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
în industrie a dus la concentrarea ei în anumite zone și a lăsat regiuni întregi ale României să rămână în urmă cu dezvoltarea economică. Agricultura românească a fost impulsionată prin utilarea cu mașini agricole achiziționate din țările din vestul dezvoltat. Câmpia Bărăganului, care era o întinsă stepă, a fost colonizată și cultivată, devenind cel mai însemnat grânar al Europei. Grâul românesc era vândut în afară, împreună cu alte culturi, ca porumbul, sfecla de zahăr și cartoful. Tratatul comercial cu Austro-Ungaria, semnat în
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Sad, este împărțit în două părți, una este situată în regiunea Bačka și alta în regiunea Syrmia. Dunărea este o graniță naturală între ele. Partea Bačka a orașului se află pe una din părțile cele mai mici de sud a Câmpiei Panonice, în timp ce partea Fruska Gora (Syrmia) este pe un munte. Câmpiile aluvionare de-a lungul Dunării sunt bine formate, în special pe malul stâng, în unele părți la 10 km de rău. O mare parte din Novi Sad se află
Novi Sad () [Corola-website/Science/297122_a_298451]